ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Societatea Națională “Î.F.” SA prin Sucursala Arad împotriva

deciziei nr.413 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția

jurisdicțională.

La apelul nominal au lipsit

recurenta Societatea Societatea Națională “Î.F.” SA - Sucursala Arad și

intimații N.O. și Curtea de Conturi.

Procedura completă.

S-a referit că Societatea

Națională “Î.F.” SA prin Sucursala Arad a solicitat judecarea cauzei în lipsă

potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar intimatul N.O., prin

întâmpinare solicită același lucru.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Colegiul Jurisdicțional

Arad al Curții de Conturi, prin sentința nr.19 din 24 aprilie 2002, a admis

contestația formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare nr.147/26

septembrie 2001 emisă de Sucursala de Î.F. Arad, pentru suma de 2.473.505 lei,

reprezentând manoperă achitată, a anulat decizia și  a obligat sucursala la

700.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, s-a  reținut că N.O. a îndeplinit funcția de director al Sucursalei de Î.F.

Arad în perioada 24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcție prin  ordin

al administratorului unic al S.N.”Î.F.”SA.

În perioada 17-31 iulie

2001, Biroul de Audit Intern al S.N.”Î.F.”SA a efectuat auditul intern la

Sucursala Arad a S.N.”Î.F.”SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul

semestru al anului 2001.

Cu această ocazie,

s-au constatat fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.

La secția mecanică, în anul

2000, în evidența contabilă a fost înregistrată factura fiscală 75223260 din 15

decembrie 2000, emisă de furnizorul societatea comercială „N.”SRL Pitești –

Argeș, cumpărător fiind S.N.”Î.F.”SA- Sucursala Arad, cu o valoare totală de

59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără TVA și 9.518.193 lei TVA.

La denumirea produselor sau

serviciilor în factura arătată figura 8 Kg țeavă oțel ø 700 în valoare

de 47.615.750 lei și o bucată cot ½ 90 ø 700, în valoare  de

2.480.000 lei.

Organele de control au

constatat că factura de mai sus a fost vizată de controlul financiar –

preventiv dat de către contabila șefă de secție C.V. și viza de control

financiar preventiv a lui T.A., aceste vize dându-se după întocmirea și

efectuarea recepției.

De asemenea factura a fost

vizată și de controlul financiar preventiv din partea biroului de

aprovizionare, dat de A.S., tehnician aprovizionare.

S-a considerat factura

falsă, urmare a faptului că unitatea nu figura înregistrată la Oficiul

Registrului Comerțului Argeș.

In baza facturii efective s-a

întocmit și înregistrat în cotabilitate nota de recepție și constatare de

diferențe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantitățile și valorile

înregistrate în factura de mai sus.

Nota de recepție a fost

semnată de gestionara T.C. la primit în gestiune, iar la comisia de recepție a

semnat P.S., F.V. și T.A.

De asemenea, în evidența

contabilă au mai fost înregistrate chitanțele 8848714/9.01.2001 și

8848717/10.01.2001, prin care Sucursala Arad a achitat suma de 30 milioane lei,

respectiv 29.613.943 lei, reprezentând contravaloarea mărfii din factura

arătată (inclusiv TVA).

S-a mai constatat că în

baza așa-zisei aprovizionări, SISPA Vladimirescu a întocmit devizul de post calcul

din care a rezultat comanda 518, la care s-a înscris la denumirea lucrări OPR

112 reparații de conducte refulare, din care rezultă că s-ar fi montat conducta

cu o valoae de 656.640 lei, s-ar fi săpat 75 cm, cu o cheltuială de manoperă de

2.650.000 lei, s-ar fi efectuat lucrarea de umplutură de pământ de 75 mii mc,

cu o valoare de 684.000 lei, s-ar fi demontat o fundație de cărămidă de 9 mc,

în valoare de 647.406 lei și că ar fi fost efectuate transporturi de persoane

și material de 144 ore, cu o valoare de 1,720.658 lei.

In acest mod s-a achitat ca

plăți cu munca ore, suma de 15.882.305 lei, sumă pentru care se fac

răspunzători N.O. – fost director, N.M. – director economic, T.M. – fost

director tehnic, T.A. – fost șef  SISPA, A.SP.S., F.V., B.I. – fost șef birou

Russo.

In baza actului de control

conducerea Sucursalei Arad a S.N.”Î.F.”SA a emis decizia de imputare nr.147 din

26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului N.O., suma de 2.473.505

lei, cotă parte din prejudiciul de 15.882.305 lei.

Judecătoria Arad prin

sentința 6995 din 8 noiembrie 2001, a declarat competența de soluționare a

contestației în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul Arad prin

decizia nr.163/R/5 februarie 2002, a admis recursul declarat de N.O. și a

declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului Jurisdicțional Arad

care în urma probelor administrate a reținut că, decizia de imputare a fost

emisă cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în

același timp decizia fiind și tardiv emisă.

Considerând hotărârea

netemeinică și nelegală, S.N.”Î.F.”SA – Sucursala Arad, a declarat recurs jurisdicional,

susținând că, decizia de imputare a fost emisă în termen și că la data emiterii

ei, contestatorul nu mai îndeplinea funcția de director, și ca atare, competența

de emitere a deciziei revenea directorului Sucursalei Arad, care în fapt, a și

procedat la emiterea acesteia.

Secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr.413 din 17 septembrie 2002, a admis

recursul  jurisdicțional declarat de S.N.”Î.F.”SA – Sucursala Arad și a

modificat sentința în sensul că a anulat decizia de imputare ca nelegal emisă

(pentru lipsa competenței emitentului), menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței.

Considerând netemeinică și

nelegală decizia pronunțată S.N.”Î.F.”SA prin Sucursala Arad, a declarat recurs

susținând că decizia de imputare a fost legal emisă întrucât la data

constatării pagubei N.O. nu mai deținea funcția de director.

Cum  secția jurisdicțională

s-a pronunțat numai asupra excepției nelegalității emiterii deciziei ca urmare

a lipsei competenței emitentului și cum această excepție o consideră nefondată

solicită a se analiza apărările făcute în sensul respingerii și a excepției

tardivității întrucât decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 zile

prevăzut de art.108 alin.3 din Ordinul muncii de la încheierea procesului

verbal de constatare a pagubei nr.2487/31.07.2001.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.107 alin.1 din

Codul muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor,

precum și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare,

emisă de conducătorul unității.

Când plata sau

restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane

încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte

persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.

De aici, rezultă că,

decizia de imputare prin care se reține unei persoane încadrată în muncă o

pagubă cauzată unității se emite de conducătorul acestei unități.

Excepția este că, atunci

când cel ce a produs paguba a fost conducătorul unității sau alte persoane care

au fost numite în funcție

de organul ierarhic superior, decizia

de imputare se emite de către acest organ.

În legătură cu

aplicarea excepției, din dispozițiile textului de lege, nu se poate susține că,

cel ce a comis paguba trebuie să îndeplinească funcția de conducător al

subunității sau de alt salariat numit în funcție de organul ierarhic superior

și la data emiterii deciziei, fiind necesar  și suficient ca această funcție să

o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage

obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic

superior.

În cauză, N.O.

îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în care a

fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N.”Î.F.”SA.

Ca atare, decizia

de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcție, iar nu de directorul

Sucursalei Arad.

În aceste condiții,

soluția pronunțată de Secția jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce

duce la neanalizarea dacă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare

poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art.312 Cod

procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Societatea Națională ”Î.F.”SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.413

din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională

ca nefondat.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 martie 2003.