ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de Societatea Națională “Î.F.” SA prin Sucursala Arad
împotriva deciziei nr.410 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României
– Secția jurisdicțională.
La apelul nominal au lipsit
recurenta Societatea Societatea Națională “Î.F.” SA - Sucursala Arad și
intimații N.O. și Curtea de Conturi.
Procedura completă.
S-a referit că Societatea
Națională “Î.F.” SA prin Sucursala Arad a solicitat judecarea cauzei în lipsă
potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar intimatul N.O., prin
întâmpinare solicită același lucru.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicțional
Arad al Curții de Conturi, prin sentința nr.21 din 17 aprilie 2002, a admis
contestația formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare nr.140/26
septembrie 2001 emisă de Sucursala de Î.F. Arad, pentru suma de 1.500.848 lei,
reprezentând pejudiciu adus bugetului de stat, a anulat decizia și a obligat
sucursala la 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că N.O. a îndeplinit funcția de director al Sucursalei de Î.F.
Arad în perioada 24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcție prin ordin
al administratorului unic al S.N.”Î.F.”SA.
În perioada 17-31 iulie
2001, Biroul de Audit Intern al S.N.”Î.F.”SA a efectuat auditul intern la
Sucursala Arad a S.N.”Î.F.”SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul
semestru al anului 2001.
Cu această ocazie,
s-au constatat fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.
Astfel la secția mecanică,
în anul 2000, în evidența contabilă a fost înregistrată factura fiscală 7523260
din 15 decembrie 2000, emisă de furnizorul societatea comercială „N.”SRL
Pitești – Argeș, cumpărător fiind S.N.”Î.F.”SA - Sucursala Arad, cu o valoare
totală de 59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără TVA și 9.518.193
lei TVA.
La denumirea produselor sau
serviciilor în factură figurează 8 Kg țeavă oțel ø 700 în valoare de
47.615.750 lei și o bucată cot ½ 90 ø 700, în valoare de
2.480.000 lei.
Organul de control a
constatat că factura a fost vizată de controlul financiar – preventiv dat de
către contabila șefă de secție C.V. purtând și viza de control financiar
preventiv a lui T.A., aceste vize dându-se după întocmirea și efectuarea
recepției.
De asemenea factura a fost
vizată și de controlul financiar preventiv din partea biroului de
aprovizionare, dat de A.S., tehnician aprovizionare.
S-a considerat factura
falsă, urmare a faptului că unitatea Societatea comercială N. SRL nu figura
înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș.
In baza facturii efective
s-a întocmit și înregistrat în cotabilitate nota de recepție și constatare de
diferențe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantitățile și valorile
înregistrate în factura arătată.
Nota de recepție a fost
semnată de gestionara T.C. la primit în gestiune, iar la comisia de recepție a
semnat P.S., F.V. și T.A.
De asemenea, în evidența
contabilă au mai fost înregistrate chitanțele 8848714/9.01.2001 și
8848717/10.01.2001, prin care Sucursala Arad a achitat suma de 30 milioane lei,
respectiv 29.613.943 lei, reprezentând contravaloarea mărfii din factura.
Pentru suma plătită
cu titlu de TVA, corespunzător facturii sus-menționate,s-a eținut angajarea
răspunderii materiale a lui N.O. – fost director, N.M. – director economic, T.M.
– fost director tehnic, T.A. – fost șef SISPA, A.S., P.S., F.V., B.I. – fost
șef birou Russo.
In baza actului de control,
conducerea Sucursalei Arad a S.N.”Î.F.”SA a emis decizia de imputare nr.140 din
26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului N.O., suma de 1.500.848
lei, cotă parte din prejudiciu.
Impotriva acestei decizii
de imputare N.O. a formulat contestație iar Judecătoria Arad, prin sentința
nr.6994 din 8 noiembrie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București.
Tribunalul Arad prin
decizia nr.166/R/5 februarie 2002, a admis recursul declarat de N.V.și a
declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului Jurisdicțional Arad.
In urma probelor
administrate, acesta a reținut că, decizia de imputare a fost emisă cu
încălcarea dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același timp
decizia fiind și tardiv emisă.
Prin recursul jurisdicional
declarat, S.N.”Î.F.”SA – Sucursala Arad, susține că decizia de imputare a fost
emisă în termen și că la data emiterii ei, N.O. nu mai îndeplinea funcția de
director, și ca atare, competența de emitere a deciziei revenea directorului
Sucursalei Arad, care în fapt, a și procedat la emiterea acesteia.
Secția jurisdicțională a
Curții de Conturi, prin decizia nr.410 din 17 septembrie 2002, a admis
recursul jurisdicțional declarat de S.N.”Î.F.”SA – Sucursala Arad și a
modificat sentința în sensul că a anulat decizia de imputare ca nelegal emisă
(pentru lipsa competenței emitentului), și a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței.
Considerând netemeinică și
nelegală decizia pronunțată S.N.”Î.F.”SA prin Sucursala Arad, a declarat recurs
susținând că decizia de imputare a fost legal emisă întrucât la data
constatării pagubei N.O. nu mai deținea funcția de director.
Cum secția jurisdicțională
s-a pronunțat numai asupra excepției nelegalității emiterii deciziei ca urmare
a lipsei competenței emitentului și cum această excepție o consideră nefondată
solicită a se analiza apărările făcute în sensul respingerii și a excepției
tardivității întrucât decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 zile
prevăzut de art.108 alin.3 din Codul muncii de la încheierea procesului verbal
de constatare a pagubei nr.2487/31.07.2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.107 alin.1 din
Codul muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor,
precum și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de
imputare, emisă de conducătorul unității.
Când plata sau
restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane
încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte
persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.
De aici, rezultă că,
decizia de imputare prin care se reține unei persoane încadrată în muncă o
pagubă cauzată unității se emite de conducătorul acestei unități.
Excepția este că, atunci
când cel ce a produs paguba a fost conducătorul unității sau alte persoane care
au fost numite în funcție
de organul ierarhic superior, decizia
de imputare se emite de către acest organ.
În legătură cu
aplicarea excepției, din dispozițiile textului de lege, nu se poate susține că,
cel ce a comis paguba trebuie să îndeplinească funcția de conducător al
subunității sau de alt salariat numit în funcție de organul ierarhic superior
și la data emiterii deciziei, fiind necesar și suficient ca această funcție să
o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage
obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic
superior.
În cauză, N.O.
îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în care a
fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N.”Î.F.”SA.
Ca atare, decizia
de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcție, iar nu de directorul
Sucursalei Arad.
În aceste condiții,
soluția pronunțată de Secția jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce
duce la neanalizarea dacă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare
poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art.312 Cod
procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de Societatea Națională ”Î.F.”SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.410
din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională
ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi
21 martie 2003.