ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Societatea Națională

“Îmbunătățiri Funciare” SA prin Sucursala Arad împotriva

deciziei nr.414 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României –

Secția jurisdicțională.

La apelul nominal au lipsit

recurenta Societatea Societatea Națională

“Îmbunătățiri Funciare” SA - Sucursala Arad și

intimații N.O. și Curtea de Conturi.

Procedura completă.

S-a referit că

Societatea Națională “Îmbunătățiri Funciare” SA prin

Sucursala Arad a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242

pct.2 Cod procedură civilă, iar intimatul N.O., prin întâmpinare

solicită același lucru.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

Jurisdicțional Arad al Curții de Conturi, prin sentința nr.18

din 24 aprilie 2002, a admis contestația formulată de N.O. împotriva

deciziei de imputare nr.125/26 septembrie 2001 emisă de Sucursala de

Îmbunătățiri Funciare Arad, pentru suma de 2.249.774 lei,

reprezentând cotă parte din prejudiciul produs ca urmare a

aprovizionării cu ciment și în consecință a fost

anulată decizia de imputare  iar sucursala a fost obligată la

cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei.

Pentru a

hotărî astfel, s-a  reținut că N.O. a îndeplinit funcția de

director al Sucursalei de Îmbunătățiri Funciare Arad în perioada

24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcție prin  ordin al

administratorului unic al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA.

În perioada 17-31 iulie

2001, Biroul de Audit Intern al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA a

efectuat auditul intern la Sucursala Arad a S.N.”Îmbunătățiri

Funciare”SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul semestru al anului

2001.

Cu această

ocazie, s-au constatat fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru

unitate.

Astfel, la 20

octombrie 2000, s-a emis factura 6465527 din 20 octombrie 2000, de către

societatea comercială „G.C.” SRL, în vederea achitării sumei de

6.664.000 lei, de către S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA –

Sucursala Arad iar la 27 octombrie 2000 de către aceleași furnizor

s-a emis factura 645548 din 27 octombrie 2000 pentru suma de 6.301.050 lei,

facturile purtând semnătura și ștampila emitentului,

semnătura de primire a mărfii de către reprezentantul

unității din Arad, vizate pentru necesitate,oportunitate și

legalitate de control financiar preventiv actul de recepție fiind semnat

de membrii comisiei de recepție. Facturile au fost achitate prin

dispozițiile de plată 819 din 4 octombrie 2000, 824 din 6 octombrie

2000, 837 din 12 octombrie 2000, 857 din 13 octombrie 2000, 871 și

chitanța 4178950/27 octombrie 2000 – avansul primit a fost justificat cu

decontul 3033 din 24 octombrie 2000.

In baza actului de control,

conducerea sucursalei Arad      a S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA

a emis decizia de imputare nr.125 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat

directorului N.O., suma de 2.249.774 lei cotă parte din prejudiciu.

Judecătoria

Arad prin sentința 6993 din 8 noiembrie 2001, a declinat competența

de soluționare a contestației formulate de N.O.  în favoarea

Tribunalului București.

Tribunalul Arad prin

decizia nr.163/R/5 februarie 2002, a admis recursul declarat de N.O. și a

declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului

Jurisdicțional Arad care în urma probelor administrate a reținut

că, decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același

timp decizia fiind și tardiv emisă.

Impotriva

hotărârii a formulat recurs jurisdicțional

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA – Sucursala Arad, arătând

că decizia de imputare  a fost emisă în termen, iar la data emiterii

ei N.O. nu mai îndeplinea funcția de director, și ca atare,

competența de emitere a deciziei revenea directorului Sucursalei Arad,

care în fapt, a și procedat la emiterea acesteia.

Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.414 din 17

septembrie 2002, a admis recursul  jurisdicțional declarat de intimata

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA – Sucursala Arad și a

modificat sentința recurată în sensul că a anulat decizia de

imputare ca nelegal emisă (pentru lipsa competenței emitentului),

și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că N.O.

îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în

care a fost numit prin ordin al administratorului unic al

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, și numai acesta trebuia să

emită decizie și nu directorul Sucursalei Arad a

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, așa cum s-a procedatat în

cauză.

S-a constatat că

excepția lipsei calității emitentului deciziei este

întemeiată și ca atare fiind reținută nu s-a mai discutat

excepția tardivității emiterii deciziei.

Considerând

netemeinică și nelegală decizia pronunțată,

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, prin Sucursala Arad, a declarat

recurs susținând că decizia de imputare a fost legal emisă

întrucât la data constatării pagubei N.O. nu mai deținea funcția

de director.

Cum secția

jurisdicțională s-a pronunțat numai asupra excepției nelegalității

emiterii deciziei ca urmare a lipsei competenței emitentului și cum

această excepție o consideră nefondată solicită a se

analiza apărările făcute în sensul respingerii și a

excepției tardivității întrucât decizia de imputare a fost

emisă în termenul de 60 zile prevăzut de art.108 alin.3 din Codul

muncii de la încheierea procesului verbal de constatare a pagubei

nr.2487/31.07.2001.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.107 alin.1 din

Codul muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii

bunurilor, precum și la restituirea

sumelor încasate fără drept,

se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul

unității.

Când plata sau restituirea

urmează a se face de conducătorul unității sau de alte

persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau

împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către

acest organ.

Rezultă  regula este

că decizia de imputare, prin care se reține unei persoane

încadrată în muncă o pagubă cauzată unității, se

emite de conducătorul acestei unități.

Excepția este că

atunci când cel ce a produs paguba a fost conducătorul unității

sau alte persoane care au fost numite în funcție

de organul ierarhic superior, decizia

de imputare se emite de către acest organ.

În

legătură cu aplicarea excepției, din dispozițiile textului

de lege nu se poate susține că cel ce a comis paguba trebuie să

îndeplinească funcția de conducător al subunității sau

de alt salariat numit în funcție de organul ierarhic superior și la

data emiterii deciziei, fiind necesar  și suficient ca această

funcție să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce

atrage obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul

ierarhic superior.

În cauză, N.O.

îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în

care a fost numit prin ordin al administratorului unic al

S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA.

Ca atare, decizia

de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcție, iar nu de

directorul Sucursalei Arad.

În aceste

condiții, soluția pronunțată de Secția

jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce duce

la neanalizarea dacă excepția tardivității emiterii

deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat,

în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea

Națională ”Îmbunătățiri Funciare”SA prin Sucursala

Arad împotriva deciziei nr.414 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi

a României – Secția jurisdicțională ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 21 martie 2003.