ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Societatea Națională de Imbunătățiri

Funciare SA – Sucursala Arad împotriva deciziei nr.408 din 17 septembrie 2002 a

Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal părțile în cauză, respectiv recurenta Societatea Națională de

Imbunătățiri Funciare SA – Sucursala  Arad, precum și intimatele N.M. și Curtea

de Conturi a României nu s-au prezentat.

Procedura

completă.

Referind

asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta - Societatea

Națională de Imbunătățiri Funciare SA – Sucursala Arad și intimata N.M. au

solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 4 și 16 dosar recurs).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.11/17 aprilie 2002 Colegiul Jurisdicțional Arad al Curții de

Conturi a admis contestația formulată  de N.M. și a dispus anularea deciziei de

imputare nr.145/26.09.2001 emisă de Societatea Națională de Imbunătățiri

Funciare SA – Sucursala Arad pentru suma de 2.020.555 lei reprezentând

contravaloare diferență preț.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că decizia de

imputare a fost emisă tardiv,- cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut

de art.108 alin.2 Codul muncii și totodată de un organ necompetent, respectiv

de conducerea sucursalei societății și nu de organul ierarhic superior, astfel

cum prevăd dispozițiile art.107 alin.1 Codul muncii.

Recursul

jurisdicțional declarat de Societatea Națională de Imbunătățiri Funciare SA –

Sucursala Arad a fost admis prin decizia nr.408/17.09.2002 a Secției Jurisdicționale

prin care s-a modificat sentința în sensul că s-a dispus anularea deciziei de

imputare ca nelegal emisă (pentru lipsa competenței emitentului).

In

acest sens, s-a reținut că, în raport de cele două excepții ce au fost avute în

vedere, acestea nu pot fi simultan admise, având prioritate cea a lipsei

competenței emitentului deciziei de imputare.

Sub

acest aspect, s-a constatat că întrucât contestatoarea N.M. îndeplinirea funcția

de director economic la data producerii pagubei, fiind numită prin ordin al

administratorului unic al societății naționale, decizia de imputare trebuia

emisă de cel care a dispus numirea în funcție și nu de directorul Sucursalei

Arad.

Impotriva

deciziei a declarat recurs Societatea Națională de Imbunătățiri Funciare SA –

Sucursala Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

recurenta a învederat că N.M. nu mai deținea funcția de director economic la

data constatării pagubei, fiind angajata sucursalei, împrejurări în raport de  care

competența luării măsurii imputării aparținea directorului Sucursalei Arad.

Așadar,

a susținut recurenta, instanțele Curții de Conturi au interpretat greșit

prevederile art.107 alin.1 Codul muncii, considerând că în cauză, conducerea

sucursalei nu ar fi fost competentă să emită decizia de imputare.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Prin

decizia recurată s-a reținut în mod justificat că decizia de imputare

contestată a fost emisă de un organ necompetent, respectiv de directorul

sucursalei și nu de conducerea Societății Naționale de Imbunătățiri Funciare

SA.

Prevederile

art.107 alin.1 Codul muncii au fost corect interpretate, avându-se în vedere

funcția deținută de contestatoare la data producerii pagubei și nu la data

constatării acesteia. Astfel, rezultă că prejudiciul, imputat parțial și

contestatoarei, a fost cauzat în perioada noiembrie – decembrie 2000,reținându-se

în decizia de imputare culpa conducerii de la acea dată a Sucursalei Arad.

In

consecință, soluția instanței Curții de Conturi fiind legală și temeinică,  Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Societatea Națională de Imbunătățiri Funciare SA –

Sucursala Arad împotriva deciziei nr.408 din 17 septembrie 2002 a Curții de

Conturi – Secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  19 martie 2003.