ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Arad al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 10 din 17 aprilie 2002, a admis

contestația formulată de N.M., împotriva deciziei de imputare nr. 148 din 26

septembrie 2001, emisă de sucursala Î.F. Arad, pentru suma de 2.355.428 lei,

reprezentând contravaloare manoperă plătită, a anulat decizia și a obligat

pârâta, la 3 milioane lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că N.M. a îndeplinit funcția de director economic în cadrul sucursalei Arad a

S.N. Î.F. SA, fiind numită prin ordinul nr. 118 din 29 iunie 2000 al

administratorului unic al S.N. Î.F. SA.

În perioada 17 - 31 iulie 2001,

Biroul de Audit Intern al S.N. Î.F. SA a efectuat auditul intern la sucursala

Arad a S.N. Î.F. SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul semestru al

anului 2001 și unde s-au reținut fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile

pentru unitate.

Astfel, la secția mecanică, în anul

2000, în evidența contabilă a secției mecanice a fost înregistrată factura

fiscală nr. 752360 din 15 decembrie 2000, emisă de furnizorul SC N. SRL Pitești

– Argeș, cumpărător fiind S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, cu o valoare totală de

59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără T.V.A. și 9.518.193 lei,

T.V.A.

La denumirea produselor sau

serviciilor din factură figurează 8 kg țeavă oțel Ø 700, în valoare de

47.615.750 lei și o bucată cot ½ 90 Ø 700, în valoare de

2.480.000 lei.

S-a constatat că factura de mai sus

a fost vizată de controlul financiar-preventiv, dat de către contabila-șefă de

secție C.V. și viza de control financiar preventiv a lui T.A., aceste vize

dându-se după întocmirea și efectuarea recepției.

De asemenea, factura a fost vizată

și de controlul financiar preventiv din partea biroului de aprovizionare, dat

de A.S., tehnician aprovizionare.

Organul de control a considerat că

factura este falsă, urmare a faptului că unitatea, SC N. SRL nu figura

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș.

În baza facturii fictive s-a

întocmit și înregistrat în contabilitate, nota de recepție și constatare de

diferențe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantitățile și valorile

înregistrate în factură,- această notă fiind semnată de gestionara T.C., la

primit în gestiune, iar la comisia de recepție, de P,S,, F,V, și ,A.

De asemenea, în evidența contabilă

au mai fost înregistrate chitanțele nr. 8848714 din 9 ianuarie 2001 și nr.

8848717 din 10 ianuarie 2001, prin care sucursala Arad a achitat suma de 30

milioane lei, respectiv 29.613.943 lei, reprezentând plăți parțiale din

factură.

S-a mai constatat că, în baza

așa-zisei aprovizionări. S.I.S.P.A. Vladimirescu a întocmit devizul de

postcalcul din care a rezultat comanda 518, la care s-au înscris la denumirea

lucrări D.P.R. 112 reparații de conducte refulare, din care rezultă că s-ar fi

montat conducta cu o valoare de 656.640 lei, s-ar fi săpat 75 mc, cu o

cheltuială de manoperă de 2.650.000 lei, s-ar fi efectuat lucrarea de umplutură

de pământ de 75 mii mc, cu o valoare de 684.000 lei, s-ar fi demontat o

fundație de cărămidă de 9 mc, în valoare de 647.406 lei și că ar fi fost

efectuate transporturi de persoane și material de 144 ore, cu o valoare de

1.720.658 lei.

În acest mod s-a achitat ca plăți cu

munca vie, suma de 15.882.305 lei, sumă ce reprezintă manoperă plătită conform

devizului și pentru care se fac răspunzători N.O., fost director, N.M.,

director economic, T. M., fost director tehnic, T.A., fost șef S.I.S.P.A.,

A.S., P.S., F.V. și B.I., fost șef birou R.U.S.S.O.

În baza actului de control,

conducerea sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA a emis decizia de imputare nr. 148

din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului economic N.M., suma de

2.355.428 lei, cotă parte din prejudiciul de 15.882.305 lei.

Judecătoria Arad, prin sentința nr.

6826 din 1 noiembrie 2001, a declinat competența de soluționare a contestației,

în favoarea Tribunalului București.

Împotriva hotărârii, Neagu Maria a

declarat recurs, ce a fost admis prin decizia nr.1221/R/ 14 decembrie 2001 și

s-a declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului Jurisdicțional Arad.

În urma probelor administrate,

acesta a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același timp decizia

fiind și tardiv emisă.

Considerând soluția nelegală, S.N.

Î.F. SA a declarat recurs, susținând că decizia de imputare a fost emisă în

termen și că la data emiterii ei, N.M. nu mai îndeplinea funcția de director

economic, și ca atare, competența de emitere a deciziei revenea directorului

sucursalei Arad, care în fapt, a și procedat la emiterea acesteia.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 407 din 17 septembrie 2002, a admis recursul

jurisdicțional și a modificat sentința recurată, în sensul că a anulat decizia

de imputare, ca nelegal emisă, pentru lipsa competenței emitentulu) și a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că N.M. îndeplinea

funcția de director economic la data producerii pagubei, funcție în care a fost

numită prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA; numai aceasta trebuia

să emită decizia, și nu directorul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, așa cum s-a

procedat în cauză.

S-a constatat că excepția lipsei

calității emitentului deciziei, este întemeiată și ca atare, fiind reținută, nu

s-a mai discutat excepția tardivității emiterii deciziei.

Considerând netemeinică și nelegală

decizia pronunțată, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, a declarat recurs,

susținând că decizia de imputare a fost legal emisă, întrucât la data

constatării pagubei, N.M. nu mai deținea funcția de director economic.

Cum secția jurisdicțională s-a

pronunțat numai asupra excepției nelegalității emiterii deciziei, ca urmare a

lipsei competenței emitentului și cum această excepție o consideră nefondată,

solicită a se analiza apărările făcute, în sensul respingerii și a excepției

tardivității, întrucât decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 de

zile, prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, de la încheierea

procesului-verbal de constatare a pagubei nr. 2487 din 31 iulie 2001.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 107 alin. (1) C.

muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum

și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de

imputare, emisă de conducătorul unității. Când plata sau restituirea urmează a

se face de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în muncă de

organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de

imputare se emite de către acest organ.

De aici, rezultă că regula este că

decizia de imputare prin care se reține unei persoane încadrată în muncă, o

pagubă cauzată unității, se emite de conducătorul acestei unități.

Excepția este că atunci când cel ce

a produs paguba, a fost conducătorul unității sau alte persoane care au fost

numite în funcție de organul ierarhic superior, decizia de imputare se emite de

către acest organ.

În legătură cu aplicarea excepției,

din dispozițiile textului de lege, nu se poate susține că cel ce a comis

paguba, trebuie să îndpelinească funcția de conducător al subunității sau de

alt salariat, numit în funcție de organul ierarhic superior și la data emiterii

deciziei, fiind necesar și suficient ca această funcție să o fi îndeplinit la

data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca decizia de

imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.

În speță, N.M. îndeplinea funcția de

director economic la data producerii pagubei, funcție în care a fost numită

prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.

Ca atare, decizia de imputare

trebuia emisă de cel ce a numit-o în funcție, iar nu de directorul sucursalei

Arad.

Conform deciziei nr. 191 din 26

iunie 2001, aceasta a fost sancționată cu retrogradarea din funcție pe o

perioadă de 3 luni, potrivit art. 100 lit. e) C. muncii, și nu schimbată

definitiv din funcție.

În aceste condiții, soluția

pronunțată de secția jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce duce la

neanalizarea, dacă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare poate

sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.

Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 407 din 17 septembrie 2002

a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2003.