ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iulie 2001, reclamantul N.O. a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 81 din 2 iulie 2001, emisă de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, prin care i s-a imputat suma de 19.871.315 lei, reprezentând contravaloarea țeavă oțel. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu există prejudiciu și deci nici răspundere materială. Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 207 din 21 august 2001, a declinat competența materială a soluționării cererii, la Judecătoria Arad. La rândul său, Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 6577 din 25 octombrie 2001, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Arad.

În urma admiterii recursului declarat de N.O. împotriva sentinței Judecătoriei Arad, Tribunalul Arad, secția civilă, prin decizia nr. 1222/R din 14 decembrie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Camerei de Conturi Arad, reținând, în speță, că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Colegiul jurisdicțional Arad, prin sentința nr. 16 din 24 aprilie 2002, a admis cererea formulată de N.O. și a anulat decizia de imputare atacată, atât pe considerente de fond, cât și pentru cele ce vizează tardivitatea emiterii deciziei de imputare și necompetența organului emitent. Totodată, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.500.000 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 416 din 17 septembrie 2002, a admis recursul jurisdicțional declarat de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, a modificat sentința recurată, în sensul că anulează decizia de imputare, ca nelegal emisă (pentru lipsa competenței emitentului), menținând celelalte dispoziții ale acesteia. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs se susține că secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut în mod greșit, pe de o parte, că decizia de imputare a fost emisă de o autoritate necompetentă, iar pe de altă parte, că această decizie nu ar fi fost emisă în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, calculată de la încheierea notei de control nr. 6945 din 25 iunie 2001. Totodată, a invocat și aspectele de fond privind cauzarea pagubei de către N.O.

Recursul este fondat, dar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”. În situația în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie proces-verbal de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care este supus verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

În temeiul dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi sesizate, fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi. Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control, obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în baza unui act de control întocmit de organele de control din cadrul Biroului de Audit Intern al S.N. Î.F. SA Arad, în temeiul art. 2 C. muncii; or, într-o astfel de situație potrivit procedurii special instituite, competența revine instanței judecătorești de drept comun.

Așadar, instanțele Curții de Conturi au încălcat competența altei instanțe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motive de casare a hotărârilor pronunțate. În consecință, pentru acest motiv de casare de ordine publică, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul apare ca fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul Arad, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 416 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 16 din 24 aprilie 2002, a Colegiului jurisdicțional. Trimite cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Arad, secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.