ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 iulie 2001, reclamantul N.O. a solicitat anularea deciziei de imputare

nr. 81 din 2 iulie 2001, emisă de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, prin care i s-a

imputat suma de 19.871.315 lei, reprezentând contravaloarea țeavă oțel.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât

nu există prejudiciu și deci nici răspundere materială.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin

sentința nr. 207 din 21 august 2001, a declinat competența materială a

soluționării cererii, la Judecătoria Arad.

La rândul său, Judecătoria Arad,

prin sentința civilă nr. 6577 din 25 octombrie 2001, a declinat competența

soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Arad. În urma admiterii

recursului declarat de N.O. împotriva sentinței Judecătoriei Arad, Tribunalul

Arad, secția civilă, prin decizia nr. 1222/R din 14 decembrie 2001, a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Camerei de Conturi Arad,

reținând, în speță, că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr.

94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Colegiul jurisdicțional Arad, prin

sentința nr. 16 din 24 aprilie 2002, a admis cererea formulată de N.O. și a

anulat decizia de imputare atacată, atât pe considerente de fond, cât și pentru

cele ce vizează tardivitatea emiterii deciziei de imputare și necompetența

organului emitent. Totodată, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de

judecată, în sumă de 1.500.000 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 416 din 17 septembrie 2002, a admis recursul

jurisdicțional declarat de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, a modificat sentința

recurată, în sensul că anulează decizia de imputare, ca nelegal emisă (pentru

lipsa competenței emitentului), menținând celelalte dispoziții ale acesteia.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs se susține

că secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut în mod greșit, pe de o

parte, că decizia de imputare a fost emisă de o autoritate necompetentă, iar pe

de altă parte, că această decizie nu ar fi fost emisă în termenul de 60 de zile

prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, calculată de la încheierea notei de

control nr. 6945 din 25 iunie 2001. Totodată, a invocat și aspectele de fond

privind cauzarea pagubei de către N.O.

Recursul este fondat, dar pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi,

„Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare,

de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale

sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În situația în care în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie

proces-verbal de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care este

supus verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula

actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

În temeiul dispozițiilor cap. IV din

Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de

Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi

sesizate, fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a

emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de

organele de control ale Curții de Conturi.

Dar, în cauză, nu există un asemenea

act de control, obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în

baza unui act de control întocmit de organele de control din cadrul Biroului de

Audit Intern al S.N. Î.F. SA Arad, în temeiul art. 2 C. muncii; or, într-o

astfel de situație potrivit procedurii special instituite, competența revine

instanței judecătorești de drept comun.

Așadar, instanțele Curții de Conturi

au încălcat competența altei instanțe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., constituie motive de casare a hotărârilor pronunțate.

În consecință, pentru acest motiv de

casare de ordine publică, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

recursul apare ca fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă

cauza la Tribunalul Arad, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N.

Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 416 din 17 septembrie 2002

a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 16 din 24 aprilie 2002, a Colegiului jurisdicțional.

Trimite cauza spre competentă soluționare,

la Tribunalul Arad, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2003.