ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5236/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 40 din 25

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte contestația

cu precizările ulterioare, formulată de contestatorul S.O., împotriva deciziei

nr. 6 din 9 aprilie 2003, emisă de pârâta SC B. județul Gorj, în contradictoriu

cu aceasta și cu A.P.A.P.S. București.

A fost anulată decizia nr. 6 din 9

aprilie 2003, și respingând excepțiile invocate de pârâta A.P.A.P.S. București,

a fost obligată la măsuri reparatorii în echivalent către contestatorul în

valoare de 273.211.278 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1839,33

mp, teren deținut de SC A.B. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului

de proprietate.

A fost obligată pârâta SC A. SA B.

să restitui în natură contestatorului suprafața de 436 mp, cu următoarele

vecinătăți: N- moștenitorii lui C.G., S-restul proprietății contestatorului, E-

proprietar necunoscut, V- SC A. SA B.

S-a respins cererea contestatorului

privind acordarea daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Contestatorul a solicitat anularea

deciziei nr. 6 din c9 aprilie 2003, emisă de pârâta SC A.SA B. , prin care i

s-a respins notificarea întemeiată pe Legea nr.c10/2001, prin care a solicitat

restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru un teren în suprafață de 3000 mp, ocupat de S.M. Săcelul, ce aparține

pârâtei.

În motivarea acțiunii a arătat că

terenul poate fi restituit în natură, deoarece societatea pârâtă și-a redus

activitatea de producție în comuna Săcelu, unde are un singur mecanizator și

2-3 utilaje agricole, terenul fiind deținut nejustificat.

A mai arătat că certificatul de

atestare a dreptului de proprietate, nu este un act de proprietate emis în baza

18/1991, și nu o îndreptățește pe pârâtă să ocupe terenul în litigiu.

Pentru că este împiedicat să

folosească terenul potrivit destinației pe care a avut-o (plantații de pomi

fructiferi, distrusă de pârâtă), a solicitat daune cominatorii în sumă de

500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Excepțiile invocate de pârâta

A.P.A.P.S. București s-au respins ca neîntemeiate, reținându-se că pârâta are

calitate procesuală pasivă, deoarece Legea nr. 10/2001, prevede că va fi

notificată unitatea implicată în privatizare.

Faptul că notificarea nu i-a fost

adresată, s-a reținut că nu înlătură răspunderea unității pârâte, notificarea

fiind emisă către SC A.SA B. , care avea obligația legală să o înainteze pentru

soluționare A.P.A.P.S. București.

Întrucât pârâta SC A. SA B., deține

certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1839,33

mp, pe care se află amplasat atelierul de reparații, s-a apreciat că acest

teren nu poate fi restituit în natură contestatorului, el fiind îndreptățit să

beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent de la unitatea implicată în

privatizare, respectiv A.P.A.P.S. București, în valoare de 273.211.278 lei.

SC A.SA B., ca unitate deținătoare

și a suprafeței de 436 mp, ce nu este inclusă în certificatul de atestare,

pentru că îl deține fără nici un fel de titlu s-a apreciată că trebuie să fie

obligat la restituirea lui către contestator.

Cererea privind acordarea de daune

cominatorii s-a reținut ca neîntemeiată, deoarece Legea nr. 10/2001, nu prevede

o astfel de sancțiune.

Prin decizia civilă nr. 2706 din 2

septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul

contestatorului S.O., împotriva sentinței civile nr. 40 din 25 februarie 2004,

pronunțată în contradictoriu cu intimatele pârâte SC A. SA B. și A.V.A.S.

București.

Instanța de apel a reținut că sunt

lipsite de temei legal, criticile formulate în apel de contestator, împotriva

hotărârii instanței de fond.

S-a constatat că, atelierul de

reparații utilaje agricole, la care apelanta pârâtă a făcut referire, a fost

construit de către intimata pârâtă, între anii 1972-1973, pe baza unor

autorizații, iar terenul a fost preluat de la Consiliul Popular al comunei

Săcelu, situație în care nu se putea solicita acceptul contestatorului, care nu

deținea terenul la acea dată.

În ceea ce privește susținerea că

pârâta SC A.SA nu a dovedit dreptul său de proprietate, s-a reținut că dovada

este făcută cu certificatul de proprietate seria M 07 nr .0940 din 28 februarie

1994 și anexa la acest certificat la poziția nr. 10, contractul de vânzare

cumpărare nr. 536 din 10 august 1994, și decizia nr. 19 din 12 iunie 1972, a

Consiliului Popular județean Gorj, unde terenul este trecut din administrarea

Consiliului Popular al comunei Săcelu, în administrarea directă a fostului SMA.

Potrivit disp. art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat în

societăți comerciale pe acțiuni, terenul din patrimoniu și administrarea SC A.

SA B. , a devenit proprietatea acesteia, iar prin certificatul de proprietate

seria M.07 nr. 0940 din 28 februarie 1994, s-a atestat dreptul său de

proprietate.

Valoarea terenului pentru care

intimatei pârâte i s-a atesta dreptul de proprietate a fost inclusă în

capitalul social al societății și cumpărată de către acționarii societății

potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 536/1994.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit în cauză, pe terenul în suprafață de 1839,33 mp, se află amplasat un

atelier de reparații tractoare și mașini agricole, situație în care nu poate fi

restituit în natură, contestatorul fiind îndreptățit conform art. 24 din Legea

nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent din partea unității implicată

în privatizare (A.P.A.P.S. București).

Instanța de fond, a avut în vedere

prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care arată că

pentru imobilele luate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, notificarea

adresându-se instituției publice implicate în privatizare.

S-a reținut că intimata pârâtă SC A.

SA B. , corect a fost obligată să restituie contestatorului în natură,

suprafața de 436 mp teren, individualizat prin raportul de expertiză, teren ce

nu este inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la neacordarea daunelor

cominatorii s-a reținut că nu pot fi acordate, fiind de principiu că au

caracterul unei pedepse civile, constituind o amenințare pentru debitor pentru

a-l determina să-și execute obligația.

Intimata pârâtă nu se află în

întârziere, deoarece a răspuns la notificarea formulată de contestator prin

adresa nr.148 din 19 februarie 2002, prin care i-a făcut cunoscut apelantului

că notificarea trebuie trimisă la A.P.A.P.S. București.

De asemenea, intimata pârâtă a emis

de îndată Dispoziția nr. 6 din 9 aprilie 2003, după primirea sentinței civile

nr. 237 din 13 decembrie 2002, a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins

apelul.

Referitor la petitul privind

cheltuielile de judecată, s-a reținut că a fost judicios soluționat la fond,

situație în care critica sub acest aspect a fost apreciată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs contestatorul S.O., care reiterează motivele din apel,

fără a indica temeiul de drept avut în vedere.

În esență, învederează că, trebuia

să i se restitui în natură mai mult teren, situație nerezolvată, datorită

interpretării eronate a probelor de la dosar, respectiv a expertizei, omițând

să se aibă în vedere și suprafața de teren 715,50 mp, și nu numai pe cea de 436

mp.

Mai arată recurentul că, hotărârea

recurată nu conține temeiurile de drept ce au format convingerea instanței

pentru respingerea cererilor sale, și anume a neacordării daunelor cominatorii.

Greșit susține recurentul că s-a

soluționat și cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată, mult mai mari

în realitate, fără argumentarea lor corespunzătoare.

Analizând recursul, în limitele

criticilor formulate de recurent, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, având în vedere următoarele

considerente:

Prin raportul de expertiză întocmit

în cauză, s-a reținut că intimata SC A. SA B. , are amplasat pe terenul în

suprafață de 1839,33 mp, un atelier de reparații tractoare și mașini agricole,

astfel că, bine s-a reținut că nu se poate dispune restituirea în natură, decât

a terenului liber în suprafață de 436 mp, care nu este inclus în certificatul

de atestare. Diferența până la 1839,33 mp, a devenit proprietatea intimatei

pârâte prin certificatul de proprietate emis la 28 februarie 1994, cu seria

M.07 nr.0940.

Instanța de apel a avut în vedere la

soluționarea cauzei dispozițiile art. 24 și art. 27 alin. (1) și (2), din Legea

nr. 10/2001, conform cărora, în cazul în care nu este posibilă restituirea în

natură a bunului solicitat de persoana îndreptățită, aceasta beneficiază de

măsuri reparatorii în echivalent de la unitatea implicată în privatizare,

pentru imobilele preluate cu titlul valabil și evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, se reține că este

neîntemeiată critica recurentului referitoare la faptul că instanțele de fond

și apel nu au motivat în drept soluțiile date.

În privința criticii referitoare la

neacordarea daunelor cominatorii se constată că este de asemenea, nefondată.

În speță, corect s-a reținut că nu

se justifică acordarea lor, deoarece pârâta intimată nu se află în întârziere,

pentru că a răspuns la notificare în 19 februarie 2002, prin adresa nr. 148,

când a făcut cunoscut contestatorului că, în conformitate cu disp. art. 27

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie trimisă la A.P.A.P.S.

București.

În plus, dispoziția nr. 6 din 9

aprilie 2003, a fost eliberată de intimata pârâtă imediat după rămânerea

definitivă a sentinței civile nr. 154 din 29 august 2002, a Tribunalului Dolj

prin care s-a dispus emiterea ei.

Hotărârea instanței de apel este și

în afara criticii formulată de contestator cu privire la cuantumul

cheltuielilor de judecate acordate, deoarece instanța, prin aplicarea disp.

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând că intimatele pârâte au căzut în

pretenții, au fost obligate la plata acestor cheltuieli.

Este adevărat că apelantul pârât a

solicitat cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mare, dar nu a depus

dovezi în acest sens, instanța de apel acordând strict cheltuielile de judecată

dovedite a fi efectuate pe parcursul procesului.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul S.O., împotriva deciziei civile nr. 2706 din 2

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

29 mai 2006.