ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1353/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalul Teleorman, SC C. SRL Alexandria a formulat cerere de anulare a Deciziei nr. 1121 din 20 septembrie 2006 emisă de A.R.R. – agenția Teleorman prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile a licenței de transport eliberată de reclamantă. Prin sentința civilă nr. 1267 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii s-a arătat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea A.R.R., aceasta este o instituție publică centrală și pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în teritoriu are agenții care nu au personalitate juridică și, pe cale de consecință, nu pot sta în Instanță în nume propriu. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4761/87/2006, iar prin sentința civilă nr. 3223 din 29 noiembrie 2006 a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu și a lipsei calității procesuale pasive a agenției Teleorman a A.R.R., invocate de A.R.R., a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Teleorman.

În motivarea soluției, s-a reținut că, chiar dacă agențiile A.R.R., potrivit H.G. nr. 625/1998 nu au personalitate juridică, ele funcționează în structura organizatorică a A.R.R. pentru îndeplinirea atribuțiilor acestei instituții publice centrale în teritoriu agențiile emițând acte, în limita atribuțiilor stabilite, iar actul administrativ contestat a fost emis de A.R.R. agenția Teleorman și nu de A.R.R., astfel că, în primă instanță, competența de soluționare a cererii revenea tribunalului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.R.R. arătând că Instanța de Fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 7 din H.G.

nr. 625/1998, modificată și completată de H.G. nr. 1392/2006. Se arată în motivele de recurs că agențiile din teritoriu nu au personalitate juridică și, pe cale de consecință, nu pot sta în Instanță în nume propriu, iar faptul că acestea au dreptul de a elibera, suspenda sau anula licențele nu înseamnă că le-au fost transferate responsabilitățile legale și atribuțiile instituției cu personalitate juridică. Examinând actele depuse la dosar, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente. În motivele de recurs se invocă faptul că agențiile din teritoriu nu au personalitate juridică, pe cale de consecință, nu pot sta în nume propriu, însă chiar recurenta - intimată recunoaște că agențiile județene au atribuții în eliberarea, suspendarea sau anularea unor licențe, care se concretizează în emiterea de acte administrative.

În materia contenciosului administrativ nu prezintă importanță numai împrejurarea că instituția respectivă are sau nu personalitate juridică, ci dacă aceasta emite acte administrative, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere modificând sau stingând raporturi juridice.

În cauză, cu certitudine actul a cărui anulare se cere a fost emis de o autoritate publică județeană, care chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public. Mai mult, societatea reclamantă nu a solicitat A.R.R., printr-o plângere prealabilă, să fie revocată decizia emisă de agenția teritorială Teleorman. De altfel, în cuprinsul Legii nr. 554/2004 sunt numeroase texte care fac trimitere la autoritatea emitentă a actului, art. 7 alin. (1) – „să solicite autorității publice emitente”, art. 13 alin. (1) – „va putea cere autorității al cărui act este atacat”, dar nu există nici o prevedere legată de personalitatea juridică a autorității publice. Față de aceste susțineri și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., Curtea de Apel București, a pronunțat o soluție legală și temeinică pentru că soluționarea pricinii, în primă instanță, este de competența Tribunalului Teleorman. În baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.R.R. – agenția Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3223 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2007