ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Neamț, secția

comercială

și de contencios administrativ, reclamanta SC P.P.

T. SRL Piatra Neamț,

în contradictoriu cu A.R.R., a formulat contestație împotriva deciziei de

suspendare a copiei conforme a licenței de transport.

Prin

întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepția necompetenței materiale a Instanței,

susținând că, în raport cu faptul că emitentul actului contestat este o

autoritate publică centrală, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența revine Curții de Apel, iar nu Tribunalului.

Prin sentința

civilă nr. 257/ CA din 26 octombrie 2006, Tribunalului Neamț, secția comercială

și de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâta A.R.R. și,

în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și al art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Bacău, reținând că, deși actul contestat a fost întocmit de funcționari ai

A.N., actul administrativ contestat a fost emis în numele și pentru A.R.R.

Prin sentința

civilă nr. 201 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.P.T.

SRL Piatra

Neamț în contradictoriu cu

pârâta A.R.R., reținând, în

esență, aspectele ce vor fi arătate în

continuare.

Prin acțiune,

reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006

emisă de M.T.C.T. – A.R.R. – A.N., prin care, în considerarea notei de

constatare din 22 mai 2006 întocmită de M.T.C.T. – A.R.R. – A.N., s-a dispus

suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a copiei conforme pentru transport

rutier public de

persoane a licenței de

transport eliberată pentru operatorul

de transport SC P.P.T. SRL Piatra

Neamț.

Împotriva

sentinței civile nr. 201 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a declarat recurs

reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamț.

La termenul

de judecată din 20 aprilie 2007, intimata - pârâtă A.R.R. a invocat excepția

nulității recursului, susținând că acesta nu a fost motivat, iar Înalta Curte a

invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Instanței care a

soluționat fondul litigiului.

Potrivit art.

137 alin. (1) C. proc. civ., Instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor

susmenționate care fac de prisos în totul cercetarea în fond a pricinii.

Curtea va

respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă,

reținând, sub acest aspect, faptul că cererea de recurs a fost formulată cu

respectarea prevederilor art. 303 alin. (1) cu referire la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta -

reclamantă,

chiar dacă ar indica vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 din

C. proc.

civ., dar invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004, critică sentința atacată

sub aspectul legalității și temeiniciei, motivele expuse în cerere se

circumscriu ipotezei prevăzute de pct. 9 al art. 304 din C. proc. civ., iar, pe

de altă parte, cauza este supusă art. 304

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de ordine publică, invocat din oficiu în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

referitor la necompetența materială a Instanței care a soluționat fondul

cauzei, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare.

Actul

contestat, Decizia nr. 2372 din 14 mai 2006, a fost emis de A.N. din structura A.R.R., care funcționează în subordinea M.T.C.T.

Potrivit art. 7 din

Regulamentul de organizare și funcționare a A.R.R., aprobat prin H.G. nr.

625/1998:„Art. 7 alin. (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, la nivel

central, A.R.R. are în structura sa organizatorică departamente, direcții și

Inspectoratul rutier organizat la nivel de direcție. Alin. (2) La nivel

teritorial, A.R.R. are în structura sa organizatorică agenții teritoriale, fără

personalitate juridică."

Din interpretarea

articolului mai sus citat, rezultă că agențiile teritoriale îndeplinesc

atribuțiile A.R.R. la nivel teritorial, ceea ce înseamnă că au, potrivit

actului de organizare și funcționare, dreptul și obligația de a asigura

organizarea executării și executarea în concret a legii în raza lor de

competență teritorială.

Un argument în plus

în acest sens se regăsește chiar în temeiul de drept al emiterii deciziei

contestate.

Așa cum se precizează

chiar în preambulul Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006, aceasta a fost emisă în

temeiul art. 2 alin. (1) din Normele privind organizarea și efectuarea

transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin

Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, în cuprinsul căruia se prevede expres: „copia

conformă a licenței de transport se suspendă în cazul săvârșirii unei abateri

grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/ sau

protecția mediului de către agenția teritorială emitentă a A.R.R.".

Rezultă cu

claritate faptul că, în exercitarea la nivel teritorial a atribuțiilor A.R.R.,

A.N. are competența de a emite acte administrative de genul celui contestat în

cauză, astfel că, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004,

este autoritate publică județeană.

Intimata - pârâtă

A.R.R. a depus copia Deciziei

nr. 130 din

11 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția

de contencios administrativ și fiscal, prin care, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost stabilită în favoarea Curții de Apel,

competența de soluționare a acțiunii având ca obiect actul administrativ prin

care au fost anulate trei licențe de execuție pentru traseu, în considerarea

faptului că pârâta A.R.R. este autoritate publică centrală.

Luând în considerare faptul că, așa cum a statuat și C.E.

D.O., „divergențele de jurisprudență

constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem

judiciar", Înalta Curte reține că invocarea de către intimata - pârâtă a

unei singure soluții de speță nu reprezintă un argument suficient de puternic,

cu atât mai mult cu cât Instanța Supremă s-a pronunțat, prin multe decizii, în

sensul că agențiile teritoriale ale A.R.R. sunt autorități publice de nivel județean

în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și au

capacitatea de a sta în nume propriu în Instanță

în privința actelor pe care le

emit, întrucât în materia contenciosului

administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției de a

emite acte administrative în regim de putere publică. În același sens, este de

menționat că ține de specificul contenciosului administrativ faptul că

autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate fi chemată și poate

sta în judecată în nume propriu, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Astfel, având

în vedere că decizia contestată a fost emisă de o autoritate publică județeană

A.R.R. – A.N. potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004,

litigiul se soluționează în fond de Tribunal.

Față de cele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) teza a doua raportat la

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă A.R.R.

Admite

recursul declarat de SC P.P.T. SRL Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr.

201 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.