ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC P.P. T. SRL Piatra Neamț, în contradictoriu cu A.R.R., a formulat contestație împotriva deciziei de suspendare a copiei conforme a licenței de transport. Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepția necompetenței materiale a Instanței, susținând că, în raport cu faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel, iar nu Tribunalului. Prin sentința civilă nr. 257/ CA din 26 octombrie 2006, Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâta A.R.R.

și, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că, deși actul contestat a fost întocmit de funcționari ai A.N., actul administrativ contestat a fost emis în numele și pentru A.R.R. Prin sentința civilă nr. 201 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâta A.R.R., reținând, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiune, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006 emisă de M.T.C.T.

– A.R.R. – A.N., prin care, în considerarea notei de constatare din 22 mai 2006 întocmită de M.T.C.T. – A.R.R. – A.N., s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a copiei conforme pentru transport rutier public de persoane a licenței de transport eliberată pentru operatorul de transport SC P.P.T. SRL Piatra Neamț. Împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a declarat recurs reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamț. La termenul de judecată din 20 aprilie 2007, intimata - pârâtă A.R.R. a invocat excepția nulității recursului, susținând că acesta nu a fost motivat, iar Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Instanței care a soluționat fondul litigiului.

Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor susmenționate care fac de prisos în totul cercetarea în fond a pricinii. Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă, reținând, sub acest aspect, faptul că cererea de recurs a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 303 alin. (1) cu referire la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta - reclamantă, chiar dacă ar indica vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., dar invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004, critică sentința atacată sub aspectul legalității și temeiniciei, motivele expuse în cerere se circumscriu ipotezei prevăzute de pct. 9 al art. 304 din C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, cauza este supusă art. 304 1 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de ordine publică, invocat din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., referitor la necompetența materială a Instanței care a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare. Actul contestat, Decizia nr. 2372 din 14 mai 2006, a fost emis de A.N. din structura A.R.R., care funcționează în subordinea M.T.C.T. Potrivit art. 7 din Regulamentul de organizare și funcționare a A.R.R., aprobat prin H.G. nr. 625/1998:„Art. 7 alin. (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, la nivel central, A.R.R. are în structura sa organizatorică departamente, direcții și Inspectoratul rutier organizat la nivel de direcție.

Alin. (2) La nivel teritorial, A.R.R. are în structura sa organizatorică agenții teritoriale, fără personalitate juridică." Din interpretarea articolului mai sus citat, rezultă că agențiile teritoriale îndeplinesc atribuțiile A.R.R. la nivel teritorial, ceea ce înseamnă că au, potrivit actului de organizare și funcționare, dreptul și obligația de a asigura organizarea executării și executarea în concret a legii în raza lor de competență teritorială. Un argument în plus în acest sens se regăsește chiar în temeiul de drept al emiterii deciziei contestate. Așa cum se precizează chiar în preambulul Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006, aceasta a fost emisă în temeiul art. 2 alin. (1) din Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.C.T.

nr. 1987/2005, în cuprinsul căruia se prevede expres: „copia conformă a licenței de transport se suspendă în cazul săvârșirii unei abateri grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/ sau protecția mediului de către agenția teritorială emitentă a A.R.R.". Rezultă cu claritate faptul că, în exercitarea la nivel teritorial a atribuțiilor A.R.R., A.N. are competența de a emite acte administrative de genul celui contestat în cauză, astfel că, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, este autoritate publică județeană. Intimata - pârâtă A.R.R. a depus copia Deciziei nr. 130 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost stabilită în favoarea Curții de Apel, competența de soluționare a acțiunii având ca obiect actul administrativ prin care au fost anulate trei licențe de execuție pentru traseu, în considerarea faptului că pârâta A.R.R. este autoritate publică centrală. Luând în considerare faptul că, așa cum a statuat și C.E. D.O., „divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar", Înalta Curte reține că invocarea de către intimata - pârâtă a unei singure soluții de speță nu reprezintă un argument suficient de puternic, cu atât mai mult cu cât Instanța Supremă s-a pronunțat, prin multe decizii, în sensul că agențiile teritoriale ale A.R.R.

sunt autorități publice de nivel județean în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și au capacitatea de a sta în nume propriu în Instanță în privința actelor pe care le emit, întrucât în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției de a emite acte administrative în regim de putere publică. În același sens, este de menționat că ține de specificul contenciosului administrativ faptul că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate fi chemată și poate sta în judecată în nume propriu, chiar dacă nu are personalitate juridică. Astfel, având în vedere că decizia contestată a fost emisă de o autoritate publică județeană A.R.R.

– A.N. potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, litigiul se soluționează în fond de Tribunal. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) teza a doua raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă A.R.R. Admite recursul declarat de SC P.P.T. SRL Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.