ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2123/2007

Asupra

recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 16 martie 2006 pe rolul

Tribunalului

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta SC T.

SA Brașov a solicitat anularea

Deciziei nr. 1941

din 14 martie 2006 emisă de A.R.R. –

A.B., prin care s-a dispus

suspendarea pentru o perioadă de

30 de zile

a unei copii conforme pentru transportul public de persoane a

licenței de transport, dispoziție luată în baza

procesului - verbal de constatare a contravenției constând în faptul că

autovehiculul deținut de reclamantă

avea o singură diagramă tablograf.

Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat

excepția necompetenței

materiale, în considerarea faptului că Autoritatea

este o instituție publică

centrală, astfel că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

și art. 10 din Legea

nr. 554/2004, competența aparține

Curții

de Apel, iar nu Tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 897/ C din 16 mai 2006, Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a Instanței invocată de

pârâta A.

R.R. și a declinat competența de

soluționare a litigiului în

favoarea

Curții de Apel Brașov, reținând că agențiile și punctele de lucru

ale A.R.R. nu sunt organe de stat sau organe ale

unităților administrativ - teritoriale în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004.

Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 180/ F/ CA din 18

septembrie 2006, a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei

A.R.R. – A.B. și a respins acțiunea

reclamantei SC T. SA Brașov ca fiind

promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, în

raport cu prevederile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 și cu cele ale

art. 2, art. 7 și art. 15 lit. b) din

Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 625/1998,

A.B. a A.R.R. nu are personalitate juridică, exercită doar atribuții specifice

de inspecție și

control, nu are o

organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu

afectat realizării acestui scop, astfel că nu

poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală nici de folosință și nici

de exercițiu.

Împotriva sentinței civile nr. 180/ F/ CA din 18 septembrie 2006 a

Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs reclamanta SC T. SA Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în

esență, că

A.R.R. – A.B. are

capacitate procesuală

și este

autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că hotărârea

atacată

a fost pronunțată și de o Instanță necompetentă, în condițiile în care,

competența aparține Tribunalului.

Prin

întâmpinare, intimata - pârâtă A.R.R. a

solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând că în mod corect a

reținut Curtea de Apel că A.B. nu are capacitate

procesuală.

Recursul

este fondat.

Prin acțiune,

reclamanta SC T. SA Brașov a solicitat anularea Deciziei nr. 1941 din 14 martie

2006 emisă de A.R.R. – A.B.

Este evident așadar că obiectul cererii reclamantei - intimate vizează

un act administrativ emis de o autoritate

publică locală, respectiv A.B. a A.R.R.

În materia

contenciosului administrativ nu prezintă importanță numai împrejurarea ca

instituția chemată în judecată să aibă

personalitate

juridică, ci dacă aceasta emite acte administrative, în regim de putere

publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Art. 2 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004 definește autoritatea publică ca fiind orice organ

de stat sau al unităților administrativ -

teritoriale

care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea

unui

interes public.

Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea

de pârât este suficient să se facă dovada că

emitentul actului administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce formează obiectul pricinii, este o

autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.

În cauză, este de necontestat faptul că actul a cărui anulare se cere

este un act

administrativ în sensul dispozițiilor susmenționate și a fost

emis de o autoritate publică județeană, care,

chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public și, pe

cale de consecință, capacitate procesuală.

Față de cele arătate, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)

teza

întâi

din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Brașov a pronunțat o soluție

nelegală și

netemeinică, întrucât competența de soluționare a litigiului

aparține Tribunalului Brașov, Instanța

sesizată inițial cu cererea de chemare în judecată.

În

baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis,

va fi casată sentința atacată

și cauza va fi trimisă, spre competentă

soluționare, Tribunalului Brașov, secția de contencios

administrativ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC T. SA Brașov

împotriva sentinței civile nr. l80/ F/ CA din 18

septembrie 2006 a Curții

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.