ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2123/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2006 pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC T. SA Brașov a solicitat anularea Deciziei nr. 1941 din 14 martie 2006 emisă de A.R.R. – A.B., prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a unei copii conforme pentru transportul public de persoane a licenței de transport, dispoziție luată în baza procesului - verbal de constatare a contravenției constând în faptul că autovehiculul deținut de reclamantă avea o singură diagramă tablograf. Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepția necompetenței materiale, în considerarea faptului că Autoritatea este o instituție publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel, iar nu Tribunalului. Prin sentința civilă nr. 897/ C din 16 mai 2006, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a Instanței invocată de pârâta A. R.R. și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Brașov, reținând că agențiile și punctele de lucru ale A.R.R. nu sunt organe de stat sau organe ale unităților administrativ - teritoriale în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 180/ F/ CA din 18 septembrie 2006, a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei A.R.R.

– A.B. și a respins acțiunea reclamantei SC T. SA Brașov ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, în raport cu prevederile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 și cu cele ale art. 2, art. 7 și art. 15 lit. b) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 625/1998, A.B. a A.R.R. nu are personalitate juridică, exercită doar atribuții specifice de inspecție și control, nu are o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării acestui scop, astfel că nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală nici de folosință și nici de exercițiu. Împotriva sentinței civile nr. 180/ F/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că A.R.R.

– A.B. are capacitate procesuală și este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că hotărârea atacată a fost pronunțată și de o Instanță necompetentă, în condițiile în care, competența aparține Tribunalului. Prin întâmpinare, intimata - pârâtă A.R.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect a reținut Curtea de Apel că A.B. nu are capacitate procesuală. Recursul este fondat. Prin acțiune, reclamanta SC T. SA Brașov a solicitat anularea Deciziei nr. 1941 din 14 martie 2006 emisă de A.R.R. – A.B. Este evident așadar că obiectul cererii reclamantei - intimate vizează un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv A.B. a A.R.R.

În materia contenciosului administrativ nu prezintă importanță numai împrejurarea ca instituția chemată în judecată să aibă personalitate juridică, ci dacă aceasta emite acte administrative, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 definește autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât este suficient să se facă dovada că emitentul actului administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce formează obiectul pricinii, este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.

În cauză, este de necontestat faptul că actul a cărui anulare se cere este un act administrativ în sensul dispozițiilor susmenționate și a fost emis de o autoritate publică județeană, care, chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public și, pe cale de consecință, capacitate procesuală. Față de cele arătate, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Brașov a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, întrucât competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Brașov, Instanța sesizată inițial cu cererea de chemare în judecată. În baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi casată sentința atacată și cauza va fi trimisă, spre competentă soluționare, Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. l80/ F/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.