ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 205/ F/ CA din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 510/64/2006, a fost respinsă ca inadmisibilă

acțiunea formulată și precizată de SC T. SA Brașov în contradictoriu cu A.R.R. –

A.B. și A.R.R.B.

A fost obligată reclamanta

la 966,55 RON cheltuieli de judecată către A.R.R.B.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede plângerea prealabilă ca o

condiție esențială pentru admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ,

textul prevăzând expres cazurile de exceptare în alin. (5).

În raport cu obiectul

acțiunii, anularea Deciziilor nr. 2614 și 2615 din 3 aprilie 2006 emise A.R.R.

– A.B., a statuat Instanța că art. 64 din O.U.G. nr. 109/2002, întrucât se

referă la atacare în contencios administrativ a măsurii de suspendare a copiei

conforme a licenței de transport, ceea ce se poate realiza pe baza art. 14 și art.

15 din Legea nr. 554/2004 (prin suspendarea executării), nu este aplicabil în

speță și nu justifică lipsa plângerii prealabile. A constatat Instanța că

reclamanta nu a făcut dovada plângerii prealabile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurenta critică sentința ca netemeinică și nelegală, arătând:

- Că soluționarea cauzei s-a

făcut de către o Instanță necompetentă, întrucât, conform art. 10 alin. (1)

teza I din Legea nr. 554/2004, competența este dată de emitentul actului

administrativ atacat, neavând importanță dacă acea autoritate are sau nu

personalitate juridică. Consideră recurenta că emiterea deciziei de către A.R.R.

– A.B. determină competența Tribunalului, chiar dacă agenția nu are

personalitate juridică.

- Că hotărârea s-a pronunțat

cu aplicarea greșită a legii, întrucât în speță nu se aplică art. 7 din Legea nr.

554/2004, ci legea specială, O.U.G. nr. 109/2005, care trimite pe cel care se consideră

vătămat în drepturile sale direct la Instanța de judecată, fiind o derogare de la regula din contencios administrativ; arată recurenta că autoritatea emitentă

(A.R.R.) nici nu are competența de a soluționa o plângere prealabilă, întrucât

nici legea privind transporturile (O.U.G. nr. 109/2005), nici normele de aplicare

a ei (Ordinul nr. 1987/2005) nu fac referire la plângerea prealabilă.

- Că teza a doua din art. 64

al O.U.G. nr. 109/2005, conform Legii contenciosulu administrativ nr. 554/2004,

nu poate conduce la concluzia că se aplică în mod obligatoriu procedura plângerii

prealabile, ci doar la cea că raportului juridic îi este aplicabilă procedura

instituită de această lege, actul normativ putând face și excepții de la aceasta.

Susține recurenta această

ipoteză cu exemple din alte acte normative care nu prevăd expres procedura

prealabilă (Legea nr. 351/2004, Legea nr. 551/2004, O.G. nr. 92/2003).

- Că procedura prealabilă ar

fi fost obligatorie numai dacă teza finală a art. 64 din O.U.G. nr. 109/2005 ar

fi impus îndeplinirea unei proceduri prealabile înainte de sesizarea Instanței,

făcând referire la plângere și la o competență de soluționare a ei. Consideră

recurenta că, în aceste condiții, Instanța trebuie să țină seama de dispozițiile

actului normativ care a generat acest litigiu, iar art. 20 alin. (2) din O.U.G.

nr. 109/2005 și art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 1987/2005 nu implică plângerea

prealabilă, deoarece decizia de suspendare a copiilor conforme ale licențelor dispune

această măsură numai pentru 30 de zile, plângerea prealabilă neavând rost, întrucât

la data comunicării răspunsului actul administrativ încetează să mai producă

efecte.

Recursul nu se fondează.

materiale nu se poate reveni, întrucât prin Decizia nr. 211 din 26 septembrie

2006, pronunțată în Dosarul nr. 234/64/2006, Curtea de Apel Brașov a statuat,

cu autoritate de lucru judecat, că legal competentă material este Curtea de

Apel Brașov, iar nu Tribunalul Brașov, admițând recursul formulat chiar de către

reclamantă pe motivul necompetenței Tribunalului, și casând sentința acestuia cu

trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel.

conține o normă de trimitere la dreptul comun în materia contenciosului

administrativ care este Legea nr. 554/2004.

Câtă vreme aceeași ordonanță

nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise în temeiul ei se

va aplica Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă fiind obligatorie.

Exemplele de excepții la

procedura prealabilă din alte legi nu sunt relevante în cauza de față care, sub

aspect procedural, este supusă Legii nr. 554/2004, iar numai pentru dreptul

substanțial este supusă O.U.G. nr. 109/2005.

prealabile nu este condiționată de conținutul actului administrativ atacat,

inclusiv de durata pentru care se aplică măsurile dispuse printr-un asemenea

act.

Scopul procedurii prealabile

este de a da posibilitatea autorității să examineze actul emis și să decidă

asupra posibilității de a-l revoca. Ea a fost prevăzută în interesul persoanei

pe care actul o vizează, creând posibilitatea evitării unui proces.

În fine, excepțiile de la

îndeplinirea procedurii prealabile există, dar sunt expres prevăzute de lege și

sunt de strictă aplicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 205/ F/ CA din 27

octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 966,55 lei cheltuieli de judecată către intimatele A.R.R. și A.R.R. – A.B.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.