ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 158 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC R.V.G.S. SRL Botoșani în

contradictoriu cu pârâta A.R.R. și A.R.R. – agenția Botoșani, având ca obiect

anularea Deciziei nr. 860 din 17 martie 2006, prin care cea de-a doua pârâtă a dispus

suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a copiei conforme a licenței de transport

public rutier de persoane, eliberată în favoarea reclamantei.

În considerentele sentinței,

Instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă în urma unui control

efectuat la data de 15 martie 2006, când s-a constatat că operatorul de

transport, reclamanta SC R.V.G.S. SRL Botoșani, efectua un transport rutier public

de persoane prin servicii organizate în trafic național, fără a avea la bordul

vehiculului, contractul sau comanda de transport, legitimația de serviciu a

conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de

transport rutier, contractul de închiriere în original sau copia legalizată

pentru vehicul, lipsa plăcii de traseu cu indicarea executantului și a tipului

de transport.

Cu privire la motivele de nulitate

invocate de reclamantă, Instanța a reținut că nota de control din 15 martie

2005 reprezintă înscrisul prin care s-a constatat încălcarea reglementărilor în

vigoare din domeniul transporturilor rutier, potrivit art. 11 din Ordinul M.T.C.T.,

iar reclamanta nu a contestat faptul că la data controlului, autovehiculul a

fost depistat în trafic executând transport ocazional de persoane pe ruta

Botoșani-Suceava fără a avea documentele prevăzute de art. 100 din Ordinul M.T.C.T.

nr. 1987/2005, susținând doar că autoturismul nu era trimis în cursă de

operatorul de transport, ci se deplasa din inițiativa proprie a conducătorului

auto, în afara atribuțiilor de serviciu.

Instanța a mai reținut că

vehiculul în discuție a fost licențiat în vederea executării de transport

rutier public de persoane în servicii ocazionale pe numele reclamantei, astfel

încât plecarea în cursă din inițiativa proprietarului acestuia nu atenuează

culpa operatorului de transport.

Față de această situație, Instanța

de Fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr.

109/2005, coroborate cu art. 11 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, Decizia nr.

860 din 17 martie 2006 emisă de A.R.R. – agenția Botoșani fiind legală și

temeinică.

Sentința menționată a fost

atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, care a solicitat casarea

acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului,

recurenta - reclamantă a arătat că Instanța de Fond nu a ținut seama de împrejurarea

că pentru o singură faptă, constând în lipsa de la bordul autovehiculului a

documentului de transport corespunzător serviciului efectuat, au fost întocmite

două acte, nota de constatare din 15 martie 2006 și procesul - verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 15 martie 2006.

Astfel, în opinia recurentei

- reclamante, au fost încălcate prevederile art. 151 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005,

potrivit cărora în cazurile în care în urma controlului nu se impune aplicarea

sancțiunilor prin încheierea unui proces - verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor, sancțiunile administrative se aplică pe baza unei note de control.

Recurenta - reclamantă a mai

arătat că Instanța de Fond nu a avut în vedere faptul că deplasarea din

Botoșani către Suceava a avut loc în afara atribuțiilor de serviciu ale conducătorului

auto, decizia de îmbarcare a călătorilor neaparținând operatorului de

transport. Legislația în vigoare nu interzice ieșirea autovehiculelor din

parcul auto în afara programului de transport zilnic, fiind interzis numai

transportul de călători fără documentele prevăzute de lege.

Recurenta - reclamantă nu

și-a structurat motivele de recurs potrivit art. 304 C. proc. civ., dar cauza este supusă prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. și poate fi examinată sub toate aspectele.

Printr-o completare înregistrată

la dosar la data de 12 decembrie 2006, recurenta - reclamantă a invocat și

motivul de ordine publică al necompetenței materiale a Instanței de Fond, în

temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui

motiv, recurenta - reclamantă a arătat că actul administrativ a cărui anulare a

solicitat-o a fost emis de agenția A.R.R. Botoșani, care are capacitate de drept

public și nu este autoritate centrală.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând, în esență, că Decizia nr. 860 din 17 martie 2006 este temeinică și

legală, fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din O.U.G.

nr. 109/2005 și ale art. 11 alin. (2) lit. n) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate, ținând seama de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Este adevărat că actul

administrativ dedus judecății, Decizia nr. 860 din 17 martie 2006, a fost emisă de agenția A.R.R. Botoșani, structură deconcentrată în teritoriu, cu capacitate de

drept public, a A.R.R.

Recurenta reclamantă a

exercitat însă un recurs ierarhic împotriva acestei decizii, conform art. 7 alin.

(1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 primind răspuns prin adresa din 29

martie 2006, emisă de A.R.R., care a comunicat că menține măsurile dispuse.

În considerarea soluției

date plângerii prealabile administrative, recurenta - reclamantă a chemat în

judecată, pe lângă agenția A.R.R. Botoșani, și A.R.R. structură centrală care atrage

competența în primă Instanță a Curții de Apel, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004

și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, motivul de recurs

de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se constată a fi neîntemeiat.

Critica privind încălcarea

prevederilor art. 151 din Ordinul M.T.C.T. urmează de asemenea, a fi

înlăturată, pentru că suspendarea copiei conforme a licenței de transport este

o sancțiune administrativă expres prevăzută de art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr.

109/2005 privind transporturile rutiere și art. 11 din Normele privind organizarea

și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora,

aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, pentru abateri grave sau repetate

de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/ sau protecția

mediului.

Ea nu are natura juridică a

unei sancțiuni contravenționale principale, care să nu poată fi dispusă

concomitent cu aplicarea amenzii pentru contravenția prevăzută de art. 58

litera e) din O.U.G. nr. 109/2005, când pentru fapta constatată sunt întrunite și

condițiile angajării răspunderii contravenționale.

Chiar din conținutul

prevederii legale indicate de recurenta - reclamantă, art. 151 din Ordinul M.T.C.T.,

rezultă existența distincției între aplicarea sancțiunilor administrative și

aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Susținerea privind

efectuarea transportului de călători în afara programului de transport, din

inițiativa conducătorului auto, nu poate înlătura răspunderea operatorului de transport

pentru abaterea prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. n) din Ordinul M.T.C.T. nr.

1987/2005, de vreme ce autovehiculul a fost licențiat pe numele societății

recurente, în baza unui contract de închiriere prin care folosința a fost

transmisă operatorului de transport.

Având în vedere toate aceste

considerente de fapt și de drept, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată, ca fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R.V.G.S. SRL Botoșani împotriva sentinței civile nr. 158 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.