ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1714 din 22

aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă

excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă

acțiunea reclamantei O.N. formulată în contradictoriu cu Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că excepția lipsei

procedurii prealabile invocată în cauză este nefondată, întrucât

reclamanta a făcut dovada faptului că a respectat procedura

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că prin art. 1 din Decizia nr. 2818 din 2 septembrie 2008

emisă de pârâtă s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în

favoarea reclamantului, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în

cuprinsul deciziei nr. 57 A din 1 februarie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București în dosarul nr. 27278/2/2005, irevocabilă.

Prin acțiunea introductivă

reclamanta a solicitat modificarea deciziei nr. 2818/2008 în sensul că, la

data plății efective, suma prevăzută în titlul de

despăgubiri emis să fie actualizată în raport cu rata

inflației.

Instanța de fond a reținut

că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 52/2007 au stabilit faptul că „prevederile

cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 privind procedura

administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică

deciziilor / dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a

legii, contestate în temeiul prevederilor ale Legii nr. 10/2001, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond a constatat

că decizia nr. 52/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în

interesul legii este pe deplin aplicabilă cauzei de față, în

sensul că dispoziției emise pe numele reclamantei, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și contestată de

aceasta, nu îi sunt incidente prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

referitoare la aplicarea indicelui de inflație.

De asemenea, instanța a

reținut și considerentul că prin decizia nr. 1748/207 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție deși s-a stabilit

cuantumul despăgubirilor în echivalent acordate reclamantului, nu a fost

prevăzută și actualizarea acestora cu indicele de inflație.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie motivele de

recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se greșita aplicare a legii respectiv a art. 16 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Recurenta arată că în mod

nelegal prin sentința recurată i-a fost respinsă acțiunea

având ca obiect cererea de reactualizare în raport cu rata inflației a

sumei stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă

Decizia Curții de Apel București nr. 57/A/2006.

Recurenta arată că este

îndreptățită la despăgubire, deoarece la data stabilirii

cuantumului despăgubirilor prin echivalent cuvenite conform Legii nr. 10/2001

și ale Legii nr. 247/2005 nu s-a stabilit reactualizarea sumei stabilite

în raport de rata inflației la data plății.

Recurenta arată că prin

sentința atacată prin care i s-a respins acțiunea

reprezintă o denegare de dreptate și creează o discriminare

între persoanele care au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001

și care au fost soluționate anterior sau ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 247/2005.

La dosar intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la

dosar note scrise.

Analizând recursul declarat în raport de

motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În mod legal s-a apreciat de

instanța de fond că în ceea ce privește în concret cererea

recurentei privind actualizarea dispozițiilor, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 dispoziții

prin care este reglementată procedura reactualizării

dispozițiilor în anumite cazuri prevăzute de lege.

Iar în cazul recurentei care

beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă –

decizia civilă nr. 57 A din 1 februarie 2006 a Curții de Apel

București prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii prin

echivalent de care beneficiază ca urmare a soluționării

notificări dispuse în baza Legii nr. 10/2001.

Pe cale de consecință,

autoritatea pârâtă în executarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile a emis titlu de despăgubire în

favoarea recurentei în cuantum de 97.846,74 lei, sumă care nu urmează

regimul prevăzut de art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În mod corect s-a apreciat de

instanța de fond că admiterea unei cereri ulterioare de reactualizare

a sumei cuvenită cu titlu de despăgubiri reparatori ar încălca

autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin

care a fost stabilit și menținut cuantumul despăgubirilor.

În cauză nu se poate reține

că prin sentința recurată instanța de fond a pronunțat

o soluție care ar reprezenta o „denegare de drept” în condițiile în

care cererea reclamantei-recurente a fost analizată pe fond și s-a

apreciat că pe de o parte decizia emisă de intimată este

legală și că pe de altă parte reclamanta-recurentă nu

are un drept recunoscut de lege vătămat.

Această sentință este

legală și în raport cu dispozițiile Deciziei nr. 521/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorie pentru

instanță conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.

Față de cele expuse mai sus

Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.N. împotriva sentinței

civile nr. 1714 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 mai 2010.