ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1714 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă acțiunea reclamantei O.N. formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile invocată în cauză este nefondată, întrucât reclamanta a făcut dovada faptului că a respectat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin art. 1 din Decizia nr. 2818 din 2 septembrie 2008 emisă de pârâtă s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul deciziei nr. 57 A din 1 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 27278/2/2005, irevocabilă.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat modificarea deciziei nr. 2818/2008 în sensul că, la data plății efective, suma prevăzută în titlul de despăgubiri emis să fie actualizată în raport cu rata inflației. Instanța de fond a reținut că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52/2007 au stabilit faptul că „prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor / dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul prevederilor ale Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond a constatat că decizia nr. 52/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii este pe deplin aplicabilă cauzei de față, în sensul că dispoziției emise pe numele reclamantei, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și contestată de aceasta, nu îi sunt incidente prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitoare la aplicarea indicelui de inflație. De asemenea, instanța a reținut și considerentul că prin decizia nr. 1748/207 a Înaltei Curți de Casație și Justiție deși s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în echivalent acordate reclamantului, nu a fost prevăzută și actualizarea acestora cu indicele de inflație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii respectiv a art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Recurenta arată că în mod nelegal prin sentința recurată i-a fost respinsă acțiunea având ca obiect cererea de reactualizare în raport cu rata inflației a sumei stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă Decizia Curții de Apel București nr. 57/A/2006. Recurenta arată că este îndreptățită la despăgubire, deoarece la data stabilirii cuantumului despăgubirilor prin echivalent cuvenite conform Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 nu s-a stabilit reactualizarea sumei stabilite în raport de rata inflației la data plății.

Recurenta arată că prin sentința atacată prin care i s-a respins acțiunea reprezintă o denegare de dreptate și creează o discriminare între persoanele care au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 și care au fost soluționate anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă a depus la dosar note scrise. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În mod legal s-a apreciat de instanța de fond că în ceea ce privește în concret cererea recurentei privind actualizarea dispozițiilor, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 dispoziții prin care este reglementată procedura reactualizării dispozițiilor în anumite cazuri prevăzute de lege. Iar în cazul recurentei care beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă – decizia civilă nr. 57 A din 1 februarie 2006 a Curții de Apel București prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent de care beneficiază ca urmare a soluționării notificări dispuse în baza Legii nr. 10/2001. Pe cale de consecință, autoritatea pârâtă în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile a emis titlu de despăgubire în favoarea recurentei în cuantum de 97.846,74 lei, sumă care nu urmează regimul prevăzut de art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că admiterea unei cereri ulterioare de reactualizare a sumei cuvenită cu titlu de despăgubiri reparatori ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care a fost stabilit și menținut cuantumul despăgubirilor. În cauză nu se poate reține că prin sentința recurată instanța de fond a pronunțat o soluție care ar reprezenta o „denegare de drept” în condițiile în care cererea reclamantei-recurente a fost analizată pe fond și s-a apreciat că pe de o parte decizia emisă de intimată este legală și că pe de altă parte reclamanta-recurentă nu are un drept recunoscut de lege vătămat. Această sentință este legală și în raport cu dispozițiile Deciziei nr. 521/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorie pentru instanță conform art. 329 alin. (3) C. proc.

civ. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.N. împotriva sentinței civile nr. 1714 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.