ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2010

Asupra recursului de față:

Din analiza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2008 sub nr. 8549/2/2008

reclamantul M.S. a chemat în judecată Statul Român, prin C.C.S.D.

solicitând anularea Deciziei nr. 2780 din 04 septembrie 2008 prin care i s-au

stabilit măsuri reparatorii în dosarul nr. 32309/CC/2007 și obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se menționeze

că despăgubirea în cuantum de 256.190 lei va fi plătită,

reactualizat cu indicele de inflație de la data întocmirii evaluării

(05 septembrie 2007) până la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru un apartament ce nu

a putut fi restituit în natură.

Deși evaluarea imobilului a fost făcută la data de 05

septembrie 2007 stabilindu-se valoarea acestuia la suma de 78.300 Euro,

respectiv 256.190 lei la un curs Euro de 32.719 lei, decizia contestată a

fost emisă după un an la 04 septembrie 2008, data la care cursul

valutar era de 35.555 lei/Euro, astfel că a suferit un prejudiciu prin

devalorizarea monedei naționale.

A mai arătat reclamantul, că atât în accepțiunea Legii

nr. 10/2001, cât mai ales în practica CEDO, Statul Român trebuie să acorde

o despăgubire efectivă pentru aceste imobile preluate abuziv, ceea ce

înseamnă că trebuie să acopere total pierderea suferită cu

atât mai mult cu cât a trecut mai mult de 6 luni de la emiterea deciziei

fără ca despăgubirile să fie achitate.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 martie 2009, C.C.S.D. a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere

că despăgubirile acordate de Statul Român pentru Imobile ce au fost

preluate abuziv nu se acordă prin raportare la o monedă

străină, ci în funcție de valoarea de piață a

imobilului, stabilită în moneda oficială a României, în conformitate

cu dispozițiile legale.

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2294 din 2 iunie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 2780/2008 emisă de

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și a obligat

pârâtul să emită o nouă decizie pentru suma de 256,190 Ron,

actualizată cu indicele prețului de consum aplicat la această

sumă, începând cu data de 4 septembrie 2009.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că privarea de proprietate impune așadar statului obligația de

a-l despăgubi pe proprietar, întrucât fără plata unei sume

rezonabile, raportată la valoarea bunului, măsura aduce atingere

dreptului de proprietate.

Față de trecerea unui interval de timp suficient de mare de la

data emiterii

titlului

de

despăgubire fără ca reclamantului să-i fie achitată

suma stabilită ea despăgubiri și având în vedere și

devalorizarea sumei de bani cuvenită, cererea reclamantului este

întemeiată în parte.

Acoperirea acestei pagube se poate face, în aprecierea primei

instanței, nu în raport de creșterea cursului monedei Euro, ci în

raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, întrucât

despăgubirile acordate de Statul Român se acordă în monedă

națională și nu prin raportare la Euro, avându-se în vedere valoarea de piață a imobilului de la data emiterii

deciziei de despăgubire.

Întrucât de la data întocmirii raportului de evaluare până la data

emiterii titlului de despăgubire au fost necesare o serie de înscrisuri

și răspunsuri de la Administrația Fondului Imobiliar și SC R., cu privire la eventuale despăgubiri încasate de reclamant la data

preluării imobilului, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Curtea a apreciat că nu se impune

actualizarea sumei începând cu momentul întocmirii raportului de evaluare. Ci

începând cu data de 04 septembrie 2008, la zi.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs

pârâta C.C.S.D. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în

esență, următoarele.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea

greșită a legii, fără să ia în considerare prevederile

art. 18 alin. (1) din Titlul VII din Legea 247/2005, care prevede că numai

titularul unei decizii reprezentând titlul de despăgubire emis de Comisia

Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor poate valorifica această

decizie la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Deși instanța de fond a reținut în mod corect că, în

privința cuantumului despăgubirilor, acordate prin decizia Comisiei

Centrale, acesta este cel prevăzut în raportul de evaluare, minus

eventualele despăgubiri încasate, finalmente obligă Comisia la

emiterea unei decizii pentru suma de 256 190 lei, actualizată cu

indicele

prețului de consum aplicat la

această sumă la zi.

Ca temei legal al pronunțării sentinței recurate,

instanța retine art. 19 și următoarele din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, însă din conținutul acestei prevederi legale rezultă

fără echivoc că titlul de despăgubire vizează diferența

cuvenită, care trebuie să aibă un cuantum concret, iar

instanța nu a ținut cont de acest lucru și a obligat pârâta la

emiterea unei decizii pentru o sumă incertă (256190 lei,

actualizată cu indicele prețului de consum începând cu data de 4

septembrie 2008 la zi).

Instanța de fond a pronunțat o sentință

greșită și pentru aceea că a dispus anularea deciziei emise

anterior și obligarea la emiterea unei noi

decizii

actualizată cu indicele prețului de consum

începând cu data de 4 septembrie 2008 până la data efectuării

plății efective, ceea ce este un fapt imposibil de executat,

obligațiile Comisiei încetând odată cu emiterea titlului de

despăgubiri, plata urmând să fie făcută de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Perioada scursă de la data întocmirii raportului de evaluare

și până la momentul emiterii deciziei s-a datorat faptului că dosarul

reclamantului mai trebuia completat cu acte din care să reiasă

despăgubirile încasate de către persoana îndreptățită

la momentul preluării imobilului, înscrisurile respective fiind necesare

în raport de prevederile art. 22 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, acest text legal precizând că, din suma acordată ca

despăgubire, se deduce despăgubirea încasată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate,

precum și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta

Curte constată că recursul

este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce

urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, a

anulat decizia atacată și a obligat pârâta să emită o noua

decizie pentru suma de 256 190 lei actualizată cu indicele prețului

de consum aplicat la această sumă, începând cu data de 4 septembrie 2008,

la zi.

Judecătorul fondului a considerat că acțiunea

promovată de reclamant este întemeiată în parte, față de

trecerea intervalului de timp de la data emiterii titlului de despăgubire,

sub acest aspect domnul M.S. fiind păgubit, acoperirea pagubei

realizându-se, în aprecierea instanței, în raport de indicele de

creștere al prețului de consum, sens în care s-a acordat despăgubiri

cu aplicarea indicelui prețului de consum, începând cu data de 2

septembrie 2008, la zi.

C.C.S.D. i-a acordat reclamantului M.S., prin decizia nr. 2780 din 4

septembrie 2008, suma de 256.190 lei, pentru un imobil imposibil de restituit

în natură, cuantumul despăgubirilor fiind determinat prin raportul de

evaluare întocmit în dosarul nr. 32309/CC/2007.

Reclamantul a contestat decizia amintită la Curtea de Apel București, ca instanță de fond în contencios administrativ,

solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită o

nouă decizie prin care să-i fie acordată tot suma de 256.190

lei, însă actualizată cu indicele de inflație, de la data

întocmirii evaluării – 5 septembrie 2007, până la data

plății efective.

Cererea reclamantului, constată Înalta Curte, a fost nelegal

admisă de prima instanță. Conform art. 16 alin. (7) din Legea

nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se face

în baza raportului de evaluare întocmit de evaluator, astfel cum se prevede în

art. 6 din același articol. Comisia nu poate depăși suma

stabilită de evaluator, în acest sens în textul legal precitat

arătându-se în termeni categorici că „Acest raport va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire”.

Este evident că legislatorul, în cuprinsul Legii nr. 247/2005, când

a dorit să acorde despăgubiri actualizate cu indicele de inflație

a făcut o precizare expresă în acest sens. O astfel de precizare se

regăsește în cuprinsul art. 16 alin. (9) din actul normativ precitat,

în ipoteza acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fiind evident o

excepție de la regula consacrată în art. 16 alin. (6) din lege.

Caracterul de excepție al modalității de acordare a

despăgubirilor în această ipoteză, prin comparație cu

prevederile art. 16 alin. (6), rezultă neechivoc din conținutul

alineatelor 8 și 9 ale textului legal amintit: „(8)

Dispozițiile

alin. (1)-(2) și (7) se aplică în mod corespunzător și

deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din

Legea

nr. 10/2001

, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume

care urmează a se acorda ca despăgubire.

(9)

În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire

se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de

inflație”.

Comisia centrală mai este ținută să

procedeze la actualizarea conținutului despăgubirilor și în ipoteza

despre care se face vorbire în art. 22 alin. (5), însă actualizarea se

referă exclusiv la suma deja încasată ce urmează a fi

dedusă din totalul sumei acordată prin titlul de despăgubire:

“În situația de la alin. (4), titlul de

despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei

reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei

reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite

potrivit alin. (4).”

Prin urmare, nefiind vorba de un nou imobil preluat abuziv,

conform actelor și lucrărilor dosarului, acțiunea reclamantului

a fost greșit admisă de prima instanță, astfel că

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei

și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge

ca nefondată acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr.

2294 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot hotărârea atacată

în sensul că

respinge acțiunea formulată de M.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 mai 2010.