ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2010

Asupra recursului de față: Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2008 sub nr. 8549/2/2008 reclamantul M.S. a chemat în judecată Statul Român, prin C.C.S.D. solicitând anularea Deciziei nr. 2780 din 04 septembrie 2008 prin care i s-au stabilit măsuri reparatorii în dosarul nr. 32309/CC/2007 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se menționeze că despăgubirea în cuantum de 256.190 lei va fi plătită, reactualizat cu indicele de inflație de la data întocmirii evaluării (05 septembrie 2007) până la data plății efective. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru un apartament ce nu a putut fi restituit în natură.

Deși evaluarea imobilului a fost făcută la data de 05 septembrie 2007 stabilindu-se valoarea acestuia la suma de 78.300 Euro, respectiv 256.190 lei la un curs Euro de 32.719 lei, decizia contestată a fost emisă după un an la 04 septembrie 2008, data la care cursul valutar era de 35.555 lei/Euro, astfel că a suferit un prejudiciu prin devalorizarea monedei naționale. A mai arătat reclamantul, că atât în accepțiunea Legii nr. 10/2001, cât mai ales în practica CEDO, Statul Român trebuie să acorde o despăgubire efectivă pentru aceste imobile preluate abuziv, ceea ce înseamnă că trebuie să acopere total pierderea suferită cu atât mai mult cu cât a trecut mai mult de 6 luni de la emiterea deciziei fără ca despăgubirile să fie achitate.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 martie 2009, C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că despăgubirile acordate de Statul Român pentru Imobile ce au fost preluate abuziv nu se acordă prin raportare la o monedă străină, ci în funcție de valoarea de piață a imobilului, stabilită în moneda oficială a României, în conformitate cu dispozițiile legale.

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2294 din 2 iunie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 2780/2008 emisă de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie pentru suma de 256,190 Ron, actualizată cu indicele prețului de consum aplicat la această sumă, începând cu data de 4 septembrie 2009. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că privarea de proprietate impune așadar statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, întrucât fără plata unei sume rezonabile, raportată la valoarea bunului, măsura aduce atingere dreptului de proprietate. Față de trecerea unui interval de timp suficient de mare de la data emiterii titlului de despăgubire fără ca reclamantului să-i fie achitată suma stabilită ea despăgubiri și având în vedere și devalorizarea sumei de bani cuvenită, cererea reclamantului este întemeiată în parte.

Acoperirea acestei pagube se poate face, în aprecierea primei instanței, nu în raport de creșterea cursului monedei Euro, ci în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, întrucât despăgubirile acordate de Statul Român se acordă în monedă națională și nu prin raportare la Euro, avându-se în vedere valoarea de piață a imobilului de la data emiterii deciziei de despăgubire. Întrucât de la data întocmirii raportului de evaluare până la data emiterii titlului de despăgubire au fost necesare o serie de înscrisuri și răspunsuri de la Administrația Fondului Imobiliar și SC R., cu privire la eventuale despăgubiri încasate de reclamant la data preluării imobilului, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Curtea a apreciat că nu se impune actualizarea sumei începând cu momentul întocmirii raportului de evaluare.

Ci începând cu data de 04 septembrie 2008, la zi. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta C.C.S.D. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, fără să ia în considerare prevederile art. 18 alin. (1) din Titlul VII din Legea 247/2005, care prevede că numai titularul unei decizii reprezentând titlul de despăgubire emis de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor poate valorifica această decizie la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Deși instanța de fond a reținut în mod corect că, în privința cuantumului despăgubirilor, acordate prin decizia Comisiei Centrale, acesta este cel prevăzut în raportul de evaluare, minus eventualele despăgubiri încasate, finalmente obligă Comisia la emiterea unei decizii pentru suma de 256 190 lei, actualizată cu indicele prețului de consum aplicat la această sumă la zi.

Ca temei legal al pronunțării sentinței recurate, instanța retine art. 19 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă din conținutul acestei prevederi legale rezultă fără echivoc că titlul de despăgubire vizează diferența cuvenită, care trebuie să aibă un cuantum concret, iar instanța nu a ținut cont de acest lucru și a obligat pârâta la emiterea unei decizii pentru o sumă incertă (256190 lei, actualizată cu indicele prețului de consum începând cu data de 4 septembrie 2008 la zi). Instanța de fond a pronunțat o sentință greșită și pentru aceea că a dispus anularea deciziei emise anterior și obligarea la emiterea unei noi decizii actualizată cu indicele prețului de consum începând cu data de 4 septembrie 2008 până la data efectuării plății efective, ceea ce este un fapt imposibil de executat, obligațiile Comisiei încetând odată cu emiterea titlului de despăgubiri, plata urmând să fie făcută de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Perioada scursă de la data întocmirii raportului de evaluare și până la momentul emiterii deciziei s-a datorat faptului că dosarul reclamantului mai trebuia completat cu acte din care să reiasă despăgubirile încasate de către persoana îndreptățită la momentul preluării imobilului, înscrisurile respective fiind necesare în raport de prevederile art. 22 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest text legal precizând că, din suma acordată ca despăgubire, se deduce despăgubirea încasată. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat decizia atacată și a obligat pârâta să emită o noua decizie pentru suma de 256 190 lei actualizată cu indicele prețului de consum aplicat la această sumă, începând cu data de 4 septembrie 2008, la zi. Judecătorul fondului a considerat că acțiunea promovată de reclamant este întemeiată în parte, față de trecerea intervalului de timp de la data emiterii titlului de despăgubire, sub acest aspect domnul M.S. fiind păgubit, acoperirea pagubei realizându-se, în aprecierea instanței, în raport de indicele de creștere al prețului de consum, sens în care s-a acordat despăgubiri cu aplicarea indicelui prețului de consum, începând cu data de 2 septembrie 2008, la zi.

C.C.S.D. i-a acordat reclamantului M.S., prin decizia nr. 2780 din 4 septembrie 2008, suma de 256.190 lei, pentru un imobil imposibil de restituit în natură, cuantumul despăgubirilor fiind determinat prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 32309/CC/2007. Reclamantul a contestat decizia amintită la Curtea de Apel București, ca instanță de fond în contencios administrativ, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i fie acordată tot suma de 256.190 lei, însă actualizată cu indicele de inflație, de la data întocmirii evaluării – 5 septembrie 2007, până la data plății efective. Cererea reclamantului, constată Înalta Curte, a fost nelegal admisă de prima instanță.

Conform art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se face în baza raportului de evaluare întocmit de evaluator, astfel cum se prevede în art. 6 din același articol. Comisia nu poate depăși suma stabilită de evaluator, în acest sens în textul legal precitat arătându-se în termeni categorici că „Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire”. Este evident că legislatorul, în cuprinsul Legii nr. 247/2005, când a dorit să acorde despăgubiri actualizate cu indicele de inflație a făcut o precizare expresă în acest sens. O astfel de precizare se regăsește în cuprinsul art. 16 alin. (9) din actul normativ precitat, în ipoteza acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fiind evident o excepție de la regula consacrată în art. 16 alin. (6) din lege.

Caracterul de excepție al modalității de acordare a despăgubirilor în această ipoteză, prin comparație cu prevederile art. 16 alin. (6), rezultă neechivoc din conținutul alineatelor 8 și 9 ale textului legal amintit: „(8) Dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 , privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. (9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație”.

Comisia centrală mai este ținută să procedeze la actualizarea conținutului despăgubirilor și în ipoteza despre care se face vorbire în art. 22 alin. (5), însă actualizarea se referă exclusiv la suma deja încasată ce urmează a fi dedusă din totalul sumei acordată prin titlul de despăgubire: “În situația de la alin. (4), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite potrivit alin. (4).” Prin urmare, nefiind vorba de un nou imobil preluat abuziv, conform actelor și lucrărilor dosarului, acțiunea reclamantului a fost greșit admisă de prima instanță, astfel că Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2294 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de M.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.