ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

L.D. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P. – C.C.S.D., să se dispună:

- obligarea pârâtei la

efectuarea unei evaluări corecte a celor trei imobile prevăzute în Decizia nr. 1283

din 13 septembrie 2007 și, în consecință, să emită un titlu în completare,

aferent diferenței în bani actualizate cu indicele de inflație;

- obligarea pârâtei

să realizeze reevaluarea imobilelor, conform valorii reale de piață și a standardelor

internaționale la data soluționării notificării, iar nu conform normelor în

vigoare la data demolării, precum și stabilirea valorii reale prin luarea în

considerare și a răspunsului Comisiei Locale a Primăriei Municipiului Roșiorii

de Vede, conform căruia competența a fost declinată autorității pârâte pentru

stabilirea unui cuantum mai ridicat al despăgubirilor, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 247/2005.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că cele 3 imobile în speță au fost situate în

Roșiorii de Vede, Județul Teleorman, fiind naționalizate în anul 1950 și

demolate anterior anului 1977,valoarea acestora fiind de aproximativ 720.000

lei, adică 200.000 euro.

A mai arătat

reclamantul că toate titlurile de valoare nominală emise pe numele său de

Ministerul Finanțelor Publice au fost depuse la autoritatea pârâtă, până la

data acțiunii introductive neîncasând niciun fel de despăgubire.

Prin Sentința Civilă nr.

566 din 12 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 1283 din 13

decembrie 2007 a C.C.S.D., s-a emis titlul de despăgubire în favoarea

reclamantului, în cuantum de 101.915,44 lei, reprezentând valorile actualizate,

potrivit indicelui de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică,

a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice.

A apreciat prima

instanță că, la emiterea dispoziției, în speță, au fost respectate dispozițiile

pct. 29.3 din H.G. nr. 1095/2005, titlul de despăgubire stabilit în favoarea

reclamantului reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflație

comunicat de Institutul Național pentru Statistică, a titlurilor de valoare

emise de Ministerul Finanțelor Publice.

În raport cu

solicitarea reclamantului privind reevaluarea imobilelor în raport de valoarea

de piață, prima instanță a reținut că singura modalitate de actualizare,

aplicabilă în acest stadiu al procedurii de emitere a titlului de despăgubire,

este în funcție de indicele de inflație.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești s-a promovat recurs în termen legal de către reclamantul

L.D., care a considerat sentința ca netemeinică și nelegală, solicitând

admiterea recursului.

În primul rând,

recurentul este de părere că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

S-a învederat de

către recurent că cererea sa a fost de a se numi un expert judiciar specializat

în evaluări de imobile, în vederea corectării greșelilor realizate la evaluare

în urmă cu 6 ani de către o comisie locală.

Prin urmare, obiectul

cererii vizează stabilirea cuantumului despăgubirii, în baza Legii nr. 247/2005,

la data soluționării notificării.

O altă critică adusă

de recurent se referă la faptul că instanța a interpretat în mod greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Sub acest aspect,

recurentul precizează că Ministerul Finanțelor Publice nu mai emite titluri de

valoare din anul 2005, ca urmare a abrogării art. 30 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul arată că

nu contestă modul de calcul făcut de pârâtă la actualizarea cu indicele de

inflație, calcul care a fost realizat corect, din punct de vedere matematic,

însă, este greșită cifra reprezentând baza de calcul din anul 1977, care, cu

toată actualizarea făcută, s-a ajuns la cifra reprezentând valoarea arătată în Decizia

nr. 1283 din 13 decembrie 2007 emisă de către pârâtă (valoare nerealistă).

În opinia aceleiași

părți, nu s-a ținut seama de prevederile art. 16.7 coroborate cu art. 16.9 și

următoarele din H.G. nr. 128/2008.

Recurentul solicită

admiterea recursului (eventual casarea sentinței), pentru a avea posibilitatea

de a prezenta noi acte doveditoare referitoare la identitatea de imobil și la

evaluarea corectă a imobilelor.

De asemenea, s-a mai

depus o completare la cererea de recurs(fila 16 dosar), prin care recurentul precizează

că expertiza tehnică imobiliară este singura cale legală, utilă și concludentă,

în raport de obiectul cererii, expertiză care poate stabili valoarea reală de

piață de la data soluționării notificării, care a fost în 2003 și 2004.

Prin întâmpinarea

existentă la filele 75 - 77 dosar, intimata C.C.S.D. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

În cadrul

concluziilor scrise aflate la filele 91 - 94 dosar, recurentul reclamant a pus

concluzii de admitere a recursului și de casare cu trimitere spre rejudecare,

în vederea efectuării probei cu expertiză pentru stabilirea valorii cuantumului

despăgubirii.

De asemenea, partea

adversă a depus note scrise(filele 95 - 96 dosar).

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este

legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. în vederea casării sau modificării

sentinței.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația

faptică.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest act normativ reglementează sursele

de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.

10/2001.

În temeiul art. 29 alin.

(1) din Titlul VII al legii în discuție, titlurile de valoare nominală emise de

Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, rep.,

până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate în cadrul

unei oferte de capital disponibil emisă în temeiul H.G. nr. 498/2003, cu

modificările și completările ulterioare, se convertesc și prin decizia C.C.S.D.,

în titlu de despăgubire.

Alin. (4) al

aceluiași articol precizează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3), C.C.S.D.

va decide după primirea cererilor persoanelor îndreptățite, la care vor fi

anexate, în original, titlurile de valoare nominală nevalorificate.

Alin. (5) din același

articol arată că cererile prevăzute la alin. (4) se vor depune la Secretariatul

C.C.S.D. după constituirea acestora.

În acest context,

amintim că, prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost stabilită procedura de primire a

cererilor persoanelor îndreptățite, la care vor fi anexate, în original,

titlurile de valoare nominală nevalorificate, precum și procedura de convertire

a acestora prin decizia C.C.S.D. în titluri de despăgubire.

Relevante pentru

corecta soluționare a litigiului de față sunt prev.pct. 29.3 din Normele

amintite mai sus; „convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de

despăgubire se dispune de către C.C.S.D., după primirea de către Secretariatul

C.C.S.D. a cererilor titularilor titlurilor de valoare nominală nevalorificate

în cadrul unei oferte de capital disponibil. Actualizarea valorilor înscrise în

titlurile de valoare nominală emise se va face prin aplicarea indicelui de

inflație aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în

care a fost emis titlul și sfârșitul lunii anterioare datei emiterii deciziei

de către Comisia Centrală. În situația în care indicele de inflație aferent

lunii anterioare datei emiterii deciziei nu este cunoscut, se va lua în calcul

ultimul indice de inflație cunoscut”.

În speța de față,

pentru recurentul-reclamant au fost emise titluri de valoare nominală la 16

martie 2004 și 9 septembrie 2004 de Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a

dispozițiilor din 28 iulie 2003 emise de Primarul Municipiului Roșiorii de

Vede, prin care au fost soluționate dosare întocmite în baza Legii nr. 10/2001.

Așa cum rezultă din Decizia

nr. 1283 din 13 decembrie 2007 (aflată la fila 10 dosar fond), C.C.S.D. a emis

titlul de despăgubire în favoarea recurentului - reclamant L.D., în cuantum de

101.915,44 lei, reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de

inflație, a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor

Publice la 16 martie 2004 și 9 septembrie 2004.

Așa cum rezultă din

motivarea acestui act administrativ, recurentul-reclamant a depus o cerere de

aprobare a convertirii titlurilor de valoare nominală emise de către Ministerul

Finanțelor Publice, în titluri de despăgubire.

Instanța de control

judiciar constată că, pe baza acestei cereri și în conformitate cu prevederile

legale în vigoare (art. 29 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 29.3

din Normele metodologice de aplicare a acesteia), valoarea acestor titluri de

valoare nominală a fost actualizată prin aplicarea indicelui de inflație

comunicat de Institutul Național de Statistică.

Pe cale de consecință,

este legală Decizia intimatei C.C.S.D. nr. 1283/2007, prin care i-a fost

acordat părții adverse titlu de despăgubire în cuantum de 101.915,44 lei

reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflație comunicat de

Institutul Național de Statistică.

Înalta Curte nu poate

primi afirmațiile recurentului în legătură cu reevaluarea imobilelor, întrucât procedura

legală nu permite aceasta.

De aceea, nu se

impune efectuarea unei noi expertize.

În raport de etapele

administrative parcurse, nu se poate modifica baza de calcul a valorii

imobilelor în discuție.

De altfel, în cadrul

motivelor de recurs, L.D. a arătat că nu contestă modul de calcul făcut de

pârâtă la actualizarea cu indicele de inflație, calcul care a fost realizat în

mod corect, din punct de vedere matematic.

Constatând că

celelalte susțineri ale recurentului nu prezintă relevanță juridică, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.D. împotriva sentinței civile nr. 566 din 12 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.