ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

sub nr. 7139/2/2010 pe rolul acestei instanțe reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu

cu pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D. solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor

reprezentând titlurile de despăgubire în Dosarele înregistrate la aceasta autoritate

"sub nr. 21079/CC și nr. 20257/CC, în conformitate cu prevederile cuprinse

în cap. Val Titlului VII din Legea nr. 247/2005; obligarea pârâtelor la daune cominatorii

în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii

și pana la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire în dosarele

mai sus menționate; precum și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, reclamantul

a învederat următoarele:

În fapt, prin dispoziția

Primarului Municipiului București din 06 martie 2006 i-au fost acordate măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul situat în București, compus din teren și construcție

imobil preluat abuziv de stat, iar construcția demolata.

Ulterior, aceasta dispoziție,

împreuna cu dosarul cuprinzând actele ce au stat la baza emiterii ei, în conformitate

cu prevederile cuprinse în cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, au fost

înaintate către C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., formându-se Dosarul nr. 21079/CC în

evidenta acestei instituții.

De asemenea, prin dispozitia

Primarului Municipiului Roșiorii de Vede din 23 martie 2005 reclamantului i-au fost

acordate despăgubiri prin echivalent pentru imobilul din Roșiorii de Vede, Jud.

Teleorman, preluat abuziv de către stat. Și aceasta decizie împreuna cu actele care

au stat la baza emiterii ei, au urmat aceeași procedura, constituindu-se Dosarul

nr. 20257/CC în evidenta C.C.S.D.

Ambele Dosare, atât

nr. 21079/CC cât și nr. 20257/CC, au fost înregistrate la C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.,

în cursul anului 2006, fără ca pana în prezent sa fie întreprins vreun demers real

în vederea soluționării acestora.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2422

din 28 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu

pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să procedeze la evaluarea imobilelor ce fac

obiectul Dosarului nr. 20257/CC și respectiv nr. 21079/CC și să emită ulterior titlul

de despăgubire pentru fiecare dintre acestea, cu menționarea, în cazul imobilului

ce face obiectul dispoziției din 23 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Roșiorii

de Vede ambilor beneficiari, corespunzător cotei de ½ fiecare; de asemenea,

a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.480 RON cheltuieli de judecată.

Instanța a respins cererea privind daunele cominatorii, ca neîntemeiată, precum

și cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ca inadmisibilă, și cererea

de chemare în garanție, formulată de către aceeași pârâtă, ca neîntemeiată. Prin

aceeași sentință, instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P. și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatorii H.V.E. și B.V. au solicitat

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Roșiorii de Vede, județul

Teleorman iar prin dispoziție a fost propusă acordarea de despăgubiri pentru imobilul

notificat.

Dosarul aferent dispoziției

mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel

declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea

ce privește dosarul aferent dispoziției nr. 186/2005 a fost transmis de Primăria

Municipiului Roșiorii de Vede, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 20257/CC.

De asemenea prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatorul B.V. a solicitat acordarea

de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, prin dispoziție fiind

propusă acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat compus din teren în suprafață

de 144,51 m.p. și construcție demolată.

Dosarul aferent dispoziției

mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel

declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât rezultă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă

în ceea ce privește dosarul aferent dispoziției nr. 5519/2006, fiind transmis de

Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată și înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 21079/CC.

Cu privire la pârâta A.N.R.P.,

se constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei

pârâte având în vedere că în cuprinsul art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările

și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității,

și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, aceasta acordă sprijin și îndrumare

metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și

celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii

potrivit acestui act normativ.

De asemenea, Autoritatea

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., secretariat care asigură

lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea

dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri,

precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii

cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 16

alin. (6) din actul normativ mai sus amintit, C.C.S.D. desemnează evaluatorul în

vederea transmiterii dosarului de despăgubire la evaluare.

Prin urmare, în cursul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/200S, nu A.N.R.P.

a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D.

Astfel, prin Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost reglementate

atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii

nr. 10/2001, cât și înființarea unei entității respectiv C.C.S.D., cu atribuții

în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care

sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea

despăgubirilor, prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.

Or, faptul că A.N.R.P.

asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă acesteia

calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu mai dispune desemnarea unui evaluator

în vederea transmiterii la evaluare, potrivit art. 16 alin. (6) Titlul VII din actul

normativ, urmând a fi admisă această excepție și respinsă acțiunea introdusă în

contradictoriu cu aceasta în consecință.

Cu privire la fondul cauzei,

se constată că refuzul pârâtei C.C.S.D. de a proceda la evaluarea imobilelor care

au făcut obiectul notificărilor și ulterior de a proceda la emiterea titlurilor

de despăgubire este nejustificat.

Astfel, se reține că motivul

invocat de către pârâtă în sensul că urmează a fi depuse și alte înscrisuri privind

descrierea imobilului, respectiv dovada că reclamantul este moștenitor și în privința

celorlalți coproprietari-pentru imobilul care a făcut obiectul dispoziției emisă

de Primarul Municipiului Roșiorii de Vede - nu este justificat având în vedere că

nu s-a indicat relevanța acestora pentru desfășurarea procedurii de evaluare și

emitere a titlului prin raportare la toate înscrisurile atașate dosarelor întocmite

în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind emise dispoziții în temeiul dispozițiilor acestui

act normativ, care nu au fost atacate sub acest aspect, devenind astfel definitive

în sistemul căilor legale de atac conform Legii nr. 10/2001, existând elemente-acte

de proprietate, schițe plan de situație - în dosarele întocmite pe numele reclamantului

care să conducă la descrierea construcției care urmează a fi evaluată.

Împrejurarea că pârâta

verifică legalitatea respingerii cererilor de retrocedare în natură nu echivalează

cu exercitarea controlului de legalitate privind fondul dispozițiilor în cauză,

control stabilit exclusiv în competența prefectului conform dispozițiilor menționate

anterior, astfel încât împrejurarea că reclamantul nu ar fi dovedit că este moștenitorul

tuturor coproprietarilor asupra unuia dintre cele două imobile care au făcut obiectul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 putea fi invocată exclusiv pe calea procesuală reglementată

de acest act normativ, iar nu în faza procedurii prevăzută de titlul VII din Legea

nr. 247/2005, controlul exercitat de către pârât limitându-se potrivit interpretării

logice și sistematice exclusiv la verificarea posibilității autorității notificate

de retrocedare în natură a imobilelor în cauză astfel încât să fie evitată acordarea

unor despăgubiri.

În consecință, se constată

că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare a cererii

formulată de către reclamanți, dispozițiile de notificare fiind emise în anul 2005,

respectiv 2006, nefiind încă demarată nici în prezent procedura de evaluare a imobilelor

care au făcut obiectul notificărilor emise în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În raport de aceste considerente,

prima instanță reține că se impune, în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h)

și alin. (2), art. 8 din Legea nr. 554/2004, admiterea în parte a acțiunii, în sensul

obligării pârâtei să procedeze la evaluarea imobilelor ce fac obiectul Dosarelor

nr. 20257/CC și, respectiv, nr. 21079/CC, precum și să emită ulterior titlul de

despăgubire pentru fiecare dintre acestea, cu menționarea, în cazul imobilului ce

face obiectul dispoziției din 23 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Roșiorii

de Vede ambilor beneficiari, corespunzător cotei de ½ fiecare, astfel cum

rezultă din conținutul acesteia.

Prima instanță a apreciat

că este neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata

daunelor cominatorii, având în vedere că pentru aceasta reclamantul are la dispoziție

calea procesuală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004,

având astfel posibilitatea să solicite instanței de executare stabilirea daunelor

interese pentru întârzierea în executarea titlului executoriu.

De asemenea, instanța

de fond a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. și a apreciat că este inadmisibilă

cererea reconvențională formulată de pârâtă, întrucât există posibilitatea atacării

dispozițiilor de restituire la Tribunalul București, secția civilă, conform prevederilor

Legii nr. 10/2001, iar cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Roșiorii

de Vede este neîntemeiată, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada existenței

unei culpe legale ori contractuale în admiterea prezentei cereri principale, nefiind

dovedită desființarea conform Legii nr. 10/2001 a dispozițiilor emise în temeiul

aceluiași act normativ.

Recursul

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.

În motivarea cererii de

recurs, pârâta C.C.S.D. a arătat în esență următoarele:

Instanța de fond în mod

nelegal a respins cererea de sesizare a instanței competente privind excepția de

nelegalitate a dispoziției, având în vedere că notificatorii H.V.E și B.V. trebuie

să facă dovada calității de persoană îndreptățită de pe urma tuturor coproprietarilor

imobilului.

Cu privire la Dosarul

nr. 21079/CC s-a constatat că lipsesc înscrisuri din care să rezulte descrierea

imobilului construcție demolată, astfel că reclamanții nu pot beneficia de măsuri

reparatorii pentru întreg imobilul solicitat ci doar pentru cota pentru care au

făcut dovada calității de moștenitor.

Se arată că nu poate fi

vorba de un refuz nejustificat de soluționare a celor două dosare , întrucât aceasta

are loc în baza deciziei nr. 2815/2009 a Comisiei Centrale. Această soluție s-a

impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul

egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.

Sentința de fond este

nelegală în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost

obligată recurenta. Se arată astfel că onorariul de avocat este nepotrivit de mare

față de munca depusă în soluționarea cauzei, față de obiectul pricinii.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 art. 304

1

C. proc.

civ.

Procedura în fața instanței

de recurs

În cursul procedurii,

s-a luat act de decesul intimatului – reclamant B.V. la data de 13 mai 2011, fiind

introdusă în cauză numita G.I.M.E. în calitate de unic moștenitor.

Apărările intimatei –

reclamante

G.I.M.E. a formulat întâmpinare

la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și menținerea

sentinței civile recurate ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

În ceea ce privește sesizarea

instanței competente cu excepția de nelegalitate a dispoziției emisă de Primarul

Municipiului Roșiori De Vede, se reține că în mod corect a respins instanța de fond

această cerere de sesizare – întrucât nu reprezintă un act administrativ conform

legii contenciosului. Dispoziția Primarului așa cum este prevăzută în Legea nr.

10/2001, poate fi atacată la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul unității deținătoare, potrivit art. 26 alin. (3), care va analiza

legalitatea actului în conformitate cu normele legale prevăzute în legea specială,

rezultând deci caracterul civil al dispoziției Primarului prin care au fost acordate

despăgubiri în echivalent pentru imobilul în cauză.

Dispoziția emisă de primar

conform procedurii Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ a cărui legalitate

să poată fi cenzurată de instanța de contencios administrativ, conform art. 4 din

Legea nr. 554/2004, aceasta fiind și practica constantă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Cu privire la Dosarul

nr. 21079/CC, susținerea că reclamantul nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii

în raport de cota pentru care au făcut dovada calității de moștenitor, nu poate

fi primită câtă vreme, Dispoziția Primarului București– privind acordarea de măsuri

reparatorii, nu a fost contestată în procedura Legii nr. 10/2001 devenind astfel

definitivă în ceea ce privește situația de fapt, imobilul și moștenitorii la care

se referă.

Invocarea deciziei

nr. 2815/2008 emisă de C.C.S.D. –este nefondată pentru a justifica refuzul de soluționare

a dosarelor reclamantului - întrucât nici după adoptarea acestei decizii nu s-a

accelerat procedura de soluționare a cererilor de despăgubire, aceste cereri ale

reclamantului nefiind nici până la soluționarea cererii de recurs rezolvate, deci

după aproximativ 11 ani de la formularea notificării.

În ceea ce privește cheltuielile

de judecată la care a fost obligată recurenta, se reține că nici acest motiv nu

este fondat, având în vedere culpa procesuală a recurentului – pârât.

Se apreciază că nu se

justifică o micșorare a onorariului, deoarece s-au invocat excepții, s-a formulat

cerere reconvențională; cerere de chemare în garanție, iar apărătorul reclamanților

a depus diligențe pentru îndeplinirea mandatului său.

Față de cele reținute

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

Va obliga recurentul în

conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., la cheltuieli de judecată

în cuantum de 1.500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 2422 din 28 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

către intimata – reclamantă G.I.M.E. a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată,

cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.