ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5706/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 februarie 2003, reclamanta

P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului

Roșiorii de Vede, anularea dispoziției nr. 27 din 17 ianuarie 2003 emisă de

pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin Decretul de expropriere nr. 368/1977, imobilul proprietatea sa

situat în localitatea Roșiorii de Vede, compus din teren și construcții a fost

preluat de stat, construcția fiind demolată.

La data exproprierii, reclamanta a

primit cu titlu de despăgubire suma de 38.315 lei, despăgubire inferioară

valorii reale a terenului.

După apariția Legii nr. 10/2001 a

formulat notificare prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcție, cerere nelegal respinsă prin dispoziția atacată

de către pârât, care a considerat ca justă și suficientă despăgubirea acordată

la momentul exproprierii.

Față de motivele expuse a solicitat

anularea dispoziției și acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în

conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 232 din 7

aprilie 2003 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

introductivă, întrucât terenul expropriat a fost restituit în natură, iar cât

privește construcția, din actele dosarului nu a rezultat că reclamantei i s-ar

cuveni o despăgubire mai mare decât cea acordată la data exproprierii.

Apelul reclamantei a fost admis ca

fondat prin decizia civilă nr. 316 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, care a dispus schimbarea în tot a sentinței atacate în

sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției nr. 27 din 17 ianuarie 2003

emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata sumei de 929.022.192 lei cu

titlu de despăgubiri civile către reclamantă.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că în baza art. 11 alin. (2) și art. 31 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, rezultat al diferenței între valoarea despăgubirilor primite la

data exproprierii și actualizate cu indicele de inflație și, respectiv valoarea

construcției demolate, actualizată cu indicele de inflație.

Expertiza tehnică ordonată în cauză,

a stabilit, în acord cu metodologia de calcul impusă de prevederile Legii nr.

10/2001, că suma cuvenită reclamantei cu titlu de despăgubiri este în cuantum

de 929.022.192 lei, sumă la plata căreia a fost obligat pârâtul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A învederat că decizia atacată a

fost dată cu încălcarea prevederilor cap. V din Legea nr. 10/2001, ce statuează

faptul că despăgubirile bănești vor fi acordate de stat după adoptarea unei

legi speciale care să reglementeze modalitățile, cuantumurile și procedurile de

acordare a despăgubirilor bănești.

În acest sens au învederat că au

fost încălcate prevederile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că despăgubirile

bănești vor fi acordate și plătite în conformitate cu aceste dispoziții legale,

fiind ocupate de către stat și nu de unitățile administrativ-teritoriale.

În disprețul acestor norme

imperative s-a dispus obligarea primarului la plata acestor despăgubiri, deși

debitorul acestei obligații este statul.

Dar hotărârea atacată a fost

pronunțată și cu încălcarea prevederilor art. 11 și art. 4 din Legea nr.

10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii prin echivalent în cazul

imobilelor expropriate constau în acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei

îndreptățite.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce succed.

Imobilul proprietatea reclamantei,

situat în localitatea Roșiorii de Vede, compus din teren în suprafață de 777 mp

și construcții în suprafață de 110,97 mp, a fost expropriat în baza Decretului

de expropriere nr. 368 din 18 octombrie 1977 pentru cauze de utilitate publică

(construire de blocuri de locuințe).

Construcția expropriată a fost

demolată, iar pentru bunurile preluate de stat, reclamanta a primit o

despăgubire în cuantum de 38.315 lei.

Notificarea adresată pârâtei în

scopul acordării măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcția, casă și

anexe gospodărești, demolată, a fost respinsă prin dispoziția atacată, pe

motivul că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că la data preluării spre

demolare, imobilul a fost din eroare sau intenționat subevaluat.

Dispoziția pârâtei a fost legal

desființată de instanța de apel întrucât textul legii de reparațiune nu impune

astfel de dovezi, astfel încât motivul invocat ca temei al respingerii

notificării excede legii. Dimpotrivă, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, temeinic reținute de instanță, „în cazul în care construcțiile

expropriate au fost demolate parțial sau total, ... pentru construcțiile

demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.

Iar potrivit art. 11 alin. (7) din

lege, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea

valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcții, din valoarea

corespunzătoare a imobilului ce nu se poate restituit în natură, stabilite, în

cazul nostru potrivit alin. (5) al aceluiași articol, adică în modalitatea

folosită de expertul judiciar desemnat în cauză și necontestate de părți.

Prin urmare, se constată că temeinic

a fost reținut dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii, prin

echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite în conformitate cu

prevederile acestei legi.

Greșit însă instanța a dispus

obligarea pârâtei la plata sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri civile, deși

procedurile, modalitățile de acordare și categoriile de măsuri reparatorii prin

echivalent sunt imperativ și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (8)

din lege (în forma actuală), „în situațiile prevăzute la alin. (2)..., măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.

Aceste prevederi legale, adoptate

prin Legea nr.247/2005, imperative și de imediată aplicare, instituie, astfel

cum, de altfel era prevăzut și în textul inițial al legii, anumite categorii de

măsuri reparatorii, printre care nu se regăsesc despăgubirile civile, dar și o

anumită procedură de acordare acestora, distinctă de procedura de executare a

obligațiilor de a da prevăzută de dreptul comun.

Prin urmare, constatând că, rezultat

al aplicării și interpretării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a hotărât acordarea unei categorii de măsuri

reparatorii neprevăzută de legea specială, urmează ca, în baza art. 312 C.

proc. civ., recursul să fie admis iar hotărârea instanței de apel casată în

parte.

Se va dispune acordarea de măsuri

reparatorii până la concurența sumei de 929.022.192 lei în condițiile Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, restul dispozițiilor deciziei

atacate urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului

Roșiorii de Vede împotriva deciziei nr. 316 din 23 februarie 2005 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează parțial decizia recurată,

anulează dispoziția nr. 27 din 17 ianuarie 2003 și dispune acordarea de măsuri

reparatorii până la concurența sumei de 929.022.192 lei în condițiile Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.

Menține restul dispozițiilor deciziei

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 iunie

2006.