Decizia nr. 8529/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 682/2003 a Tribunalului Teleorman

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iunie 2003 reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Roșiorii de Vede, obligarea să-i acorde despăgubiri prin echivalent bănesc compensator valorii imobilului compus din suprafața de 80 mp teren loc de casă, casă cu 4 camere și prăvălie situate în localitatea Roșiorii de Vede. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși prin sentința civilă nr. 3811 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman a fost anulată dispoziția nr. 347 din 17 aprilie 2002 emisă de pârâtă, aceasta din urmă nu s-a conformat să-i facă oferta de despăgubiri bănești pentru imobilul indicat în acțiune, cu toate că a solicitat și prin cererea nr. 3080 din 4 februarie 2003 ca pârâta să se procedeze în temeiul menționat.

Prin sentința civilă nr. 682 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să-i plătească suma de 337.500.000 lei, reprezentând despăgubiri prin echivalent bănesc, conform Legii nr. 10/2001. Prima instanță a reținut în esență că pârâta nu a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești prin care era obligată să-i facă reclamantei oferta de restituire prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, acțiunea reclamantei este întemeiată. Apelul pârâtei împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, iar sentința tribunalului schimbată în temeiul respingerii acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a reținut că primăria nu are atribuțiuni în materia analizată și nici prerogative generale cu privire la acordarea despăgubirilor, prezumtive cum au fost statornicite prin Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. La termenul de judecată din 28 octombrie 2005, prin petiția depusă la dosar reclamanta a învederat instanței că ulterior soluționării apelului, respectiv la data de 20 iulie 2004, pârâta a emis dispoziția nr. 421 prin care i-au fost acordate despăgubirile solicitate și pe care le-a acceptat, astfel încât cauza a rămas fără obiect.

Anexat cererii a fost depusă dispoziția la care se face referire în petiție și din care rezultă îndeplinirea obligației ce constituie obiectul cauzei. Față de situația învederată, de poziția procesuală a recurentei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.S. împotriva deciziei nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.