ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8529/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 26 iunie 2003 reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Primăria Roșiorii de Vede, obligarea să-i acorde despăgubiri prin echivalent

bănesc compensator valorii imobilului compus din suprafața de 80 mp teren loc

de casă, casă cu 4 camere și prăvălie situate în localitatea Roșiorii de Vede.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, deși prin sentința civilă nr. 3811 din 23 decembrie 2002 a

Tribunalului Teleorman a fost anulată dispoziția nr. 347 din 17 aprilie 2002

emisă de pârâtă, aceasta din urmă nu s-a conformat să-i facă oferta de

despăgubiri bănești pentru imobilul indicat în acțiune, cu toate că a solicitat

și prin cererea nr. 3080 din 4 februarie 2003 ca pârâta să se procedeze în

temeiul menționat.

Prin sentința civilă nr. 682 din 17

noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acțiunea

reclamantei, pârâta fiind obligată să-i plătească suma de 337.500.000 lei,

reprezentând despăgubiri prin echivalent bănesc, conform Legii nr. 10/2001.

Prima instanță a reținut în esență

că pârâta nu a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești prin care era

obligată să-i facă reclamantei oferta de restituire prin echivalent sub forma

de despăgubiri bănești, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr.

10/2001, acțiunea reclamantei este întemeiată.

Apelul pârâtei împotriva acestei

hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de

Apel București, secția a IV a civilă, iar sentința tribunalului schimbată în

temeiul respingerii acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale

pasive.

S-a reținut că primăria nu are

atribuțiuni în materia analizată și nici prerogative generale cu privire la

acordarea despăgubirilor, prezumtive cum au fost statornicite prin Legea nr. 215/2001

a administrației publice locale.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

La termenul de judecată din 28

octombrie 2005, prin petiția depusă la dosar reclamanta a învederat instanței

că ulterior soluționării apelului, respectiv la data de 20 iulie 2004, pârâta a

emis dispoziția nr. 421 prin care i-au fost acordate despăgubirile solicitate

și pe care le-a acceptat, astfel încât cauza a rămas fără obiect.

Anexat cererii a fost depusă

dispoziția la care se face referire în petiție și din care rezultă îndeplinirea

obligației ce constituie obiectul cauzei.

Față de situația învederată, de

poziția procesuală a recurentei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va

dispune admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

P.S. împotriva deciziei nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

a IV a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea ca

rămasă fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.