ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 228 din 24 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) și cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 29 septembrie 2002. Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale pentru fiecare dintre părțile civile M.N.

și M.C., precum și la 500.000 lei rentă lunară către minorul M.M.O. și 4.500.000 lei rentă globală către fiecare dintre părțile civile M.C. și M.M. A fost respinsă cererea părții civile M.C. cu privire la obligarea inculpatului la plata unei rente lunare către aceasta. Pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea situație de fapt: Victima M.N. a fost agent de poliție la postul din comuna Fărășești Gorj și întrucât anterior ocupase funcția de șef de post la poliția din Jupănești, locuia în aceiași localitate împreună cu soția și fiul său. În perioada în care a lucrat în comuna Jupănești, victima și inculpatul s-au împrietenit, făcându-și vizite reciproce. În timp, relațiile dintre ei s-au deteriorat, deoarece inculpatul bănuia că soția sa și victima întrețin relații intime.

La data de 15septembrie 2002, soția inculpatului, care și anterior procedase în același mod, a părăsit locuința și s-a deplasat împreună cu victima în localitatea Rovinari, unde au rămas câteva zile. Aflând că a fost părăsit de soție, inculpatul a luat hotărârea de a suprima viața victimei, întrucât considera că acesta i-a distrus căsnicia. În acest scop, în dimineața zilei de 29 septembrie 2002, cunoscând că victima se afla pe raza comunei Jupânești, fiind în concediu, a luat un cuțit pe care l-a pus în buzunarul hainei și s-a deplasat la locuința victimei unde a discutat cu aceasta, după care au ieșit împreună în fața școlii generale din comună, continuând discuțiile. Profitând de neatenția victimei, inculpatul a scos cuțitul din buzunar și a aplicat acesteia câteva lovituri în zona pectorală, victima reușind totuși să parcurgă aproximativ 10 metri în direcția postului de poliție.

După ce s-a prăbușit la pământ, inculpatul i-a mai aplicat cu cuțitul câteva lovituri în hemitorace. După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința sa, le-a spus copiilor fapta săvârșită, după care s-a predat organelor de poliție, prezentând și cuțitul folosit la săvârșirea faptei. În drum spre Spitalul Târgu Cărbunești victima a decedat. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 511 din 10 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Craiova, a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., stabilind inculpatului o pedeapsă principală de 15 ani închisoare, a dispus confiscarea specială a cuțitului corp delict și a menținut despăgubirile civile acordate, precizând că prestațiile periodice s-au stabilit global până la data pronunțării sentinței și apoi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingerea obligației.

S-a motivat că împrejurările reținute de prima instanță (inculpatul este infractor primar, a avut o atitudine sinceră, și o conduită bună după săvârșirea faptei, prezentându-se organelor de poliție și are 3 copii minori) referitor la persoana inculpatului nu sunt de natură să conducă la reducerea pedepsei, aceste împrejurări putând constitui circumstanțe atenuante în anumite situații, însă nu și în cauza de față. Totodată, s-a motivat că a fost omisă confiscarea specială a cuțitului, corp delict, precum și precizarea perioadelor de plată a despăgubirilor civile periodice pentru minori. Apelul prin care inculpatul a solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă permisă de lege a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând să fie menținută hotărârea primei instanțe care a stabilit corect pedeapsa, prin reținerea unor circumstanțe atenuante. A cerut, în același timp, înlăturarea obligării sale la plata unor daune morale, în favoarea părții civile M.N., tatăl victimei. Recursul este întemeiat. Concordant cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta. La stabilirea pedepsei, prima instanță a avut în vedere unele aspecte ce circumstanțiau persoana inculpatului (lipsa de antecedente penale; comportarea bună anterior și ulterior comiterii faptei; 3 copii minori în întreținere), astfel că a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante de natura celor menționate în art. 74 C. pen.

Instanța de apel a considerat că, la speță, reținerea unor circumstanțe atenuante personale nu se impune. Este însă de observat că dispozițiile art. 74 C. pen., enumeră numai exemplificativ împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, neimpunând reținerea acestora în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite. În cauza de față, pe lângă împrejurările reținute de instanța de fond, care sunt reale și care constituie circumstanțe atenuante personale, pot fi reținute și circumstanțe de fapt de natură a ușura răspunderea penală a inculpatului. Astfel, este stabilit, în cauză, că victima a avut o relație intimă cu soția inculpatului și că se preocupă să găsească diferite locuri de cazare unde să petreacă mai mult timp în compania acesteia (uneori câteva zile la rând).

Această situație de fapt, cunoscută de inculpat, deși nu justifică săvârșirea infracțiunii de omor, poate constitui însă o circumstanță ușurătoare în contextul în care s-a derulat activitatea infracțională și în raport de relațiile de prietenie ce au existat între victimă și inculpat. Ca atare, din acest punct de vedere, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și se impune a fi menținută prin admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate în apel. Se impune menținerea hotărârii primei instanțe și cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., referitor la cuțitul folosit de inculpat în săvârșirea infracțiunii. Aceste dispoziții se referă la confiscarea specială a lucrurilor care au servit la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.

Ori, după cum declară inculpatul, atunci când a plecat de acasă (spre victimă) „a luat și un cuțit”, ceea ce înseamnă că l-a luat din gospodărie, acesta nefiind bunul său personal. Și despăgubirile civile pentru daune morale, precum și contribuția la întreținerea soției victimei și a copilului minor al acesteia au fost corect stabilite, în cuantum global până la data pronunțării sentinței și apoi în cuantum lunar, numai pentru minor, fiind evident că, oricând, pentru modificarea sau sistarea acestor despăgubiri periodice părțile au la îndemână acțiunea civilă în justiție, hotărârea penală din acest punct de vedere nefiind definitivă. În concluzie, recursul inculpatului va fi admis, se va casa hotărârea pronunțată în apel și se va menține hotărârea primei instanțe.

Din pedeapsa aplicată se va deduce la zi timpul reținerii și al arestării preventive, iar onorariul cuvenit avocatului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 511 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează hotărârea atacată și menține sentința penală nr. 228 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Gorj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 29 septembrie 2002 la 12 februarie 2004. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2004.