ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5646/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 6 septembrie 1999, reclamanta

M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Consiliul local al

comunei Sîngeorgiu de Pădure solicitând obligarea acestuia la restituirea în

natură a imobilului (casă și teren) situat în Sîngeorgiu de Pădure.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

art. 480 C. civ., art. 1 alin. (4), (5), (6) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 1 pct. 3 alin. (1), (2), (3) din H.G. nr.

11/1997 și art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, reclamanta a susținut că:

- imobilul revendicat a fost

cumpărat de către M.M., defunctul ei soț, de la T.T.Z. și R.E. moștenitorii

proprietarilor, prin două contracte sub semnătură privată încheiate la 1 martie

1950 și 20 septembrie 1950;

- în acea perioadă, transmiterea

imobilelor nu era condiționată de încheierea unui act autentic, iar

cumpărătorii și-au dat expres acordul la intabularea dreptului de proprietate

al cumpărătorului;

- datorită persecuțiilor regimului

comunist, a fost nevoit să închirieze imobilul Partidului Muncitoresc Român,

inițial pentru un an, de la 1 ianuarie 1952 până la 31 decembrie 1952;

- a urmat apoi tacita relocațiune,

până la 15 iulie 1955, când s-a încheiat un nou contract de închiriere, pe 20

de ani;

- ambele contracte de închiriere au

fost înregistrate la Sfatul Popular al comunei Sîngeorgiu de Pădure și poartă

viza organelor de conducere ale acestei instituții, respectiv Comitetul

Executiv;

- în condiții neelucidate, cartea

funciară a imobilului a dispărut;

- M.M. a încercat zadarnic să obțină

un extras de carte funciară și la demersurile sale pentru a intra în posesia

imobilului, a primit de la organele administrative răspunsuri contradictorii;

- prin ultima adresă, Consiliul

Județean Mureș îi cere să depună alăturat solicitării formulate în baza Legii

nr. 112/1995, un extras C.F. pentru a dovedi nu calitatea de proprietar a

defunctului ei soț, ci modul de preluare a imobilului de către stat.

Judecătoria Sighișoara, prin

sentința civilă nr. 3214 din 9 decembrie 1999, a admis acțiunea și a dispus

restituirea imobilului în natură, precum și intabularea dreptului de

proprietate al reclamantei.

S-a reținut că:

- imobilul revendicat, compus din 5

camere și dependințe, cu 720 mp teren, este situat în comuna Sîngeorgiu de

Pădure, și, potrivit expertizei, are o valoare de 245.938.620 lei;

- acest imobil a fost

cumpărat de M.M., soțul reclamantei, de la moștenitorii proprietarilor T.Z. și

R.E., prin două contracte încheiate la 1 martie 1950–20 septembrie 1950;

- proprietarul M.M. a consimțit ca

imobilul să fie folosit ca sediu al P.M.R. până la 15 iulie 1975, contractele

de închiriere fiind înregistrate și la organele financiare;

- înscrisurile depuse la dosar (cele

două contracte de vânzare cumpărare) fac deplina dovadă a dreptului de

proprietate al

cumpărătorului M.M., iar titlul său de proprietate nu a fost contestat;

- reclamanta, în calitate de soție

supraviețuitoare, este unica moștenitoare a cumpărătorului M.M., decedat la 17

mai 1994;

- din înscrisurile depuse la dosar

rezultă că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu;

- dispariția întregii cărți funciare

nu este imputabilă defunctului și din această cauză, reclamanta nu are

posibilitatea să dovedească dreptul de proprietate cu extras C.F.;

- imobilele trecute în proprietatea

statului fără titlu nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pot face

obiectul cererilor de restituire.

Tribunalul Mureș, secția civilă,

prin decizia nr. 505 din 19 aprilie 2000, neatacată cu recurs și, deci,

nemotivată, a admis apelul declarat de pârât și a desființat sentința, cu

reținerea cauzei spre rejudecare în fond.

Același tribunal, prin sentința nr.

450 din 6 octombrie 2000, a respins acțiunea, cu motivarea că:

- imobilul revendicat, cumpărat de

soțul reclamantei în anul 1950, face parte din domeniul public al comunei

Sîngeorgiu de Pădure și, fiind administrat de Policlinica localității

menționate și utilizat efectiv ca sediu al Spitalului de Interne, este afectat

satisfacerii unui interes public;

- reclamanta nu a dovedit că dreptul

de proprietate al defunctului ei soț a fost evidențiat în registrul de

publicitate imobiliară, așa cum impune art. 44 din Decretul-lege nr. 115/1938;

- drept consecință, Statul Român

este proprietar legitim al imobilului, având titlu valabil.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 15 din 20 martie 2001, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă reținând că:

- apelanta a optat pentru

soluționarea litigiului pe calea dreptului comun;

- potrivit art. 47 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, apelanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent și nu la restituirea în natură, deoarece imobilul a trecut în

proprietatea statului cu titlu valabil.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 1332 din 2 aprilie 2003, a admis recursul declarat de

reclamantă și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel

Târgu-Mureș, pentru soluționarea apelului.

S-a reținut că:

- instanțele de fond și apel nu au

stabilit titlul în baza căruia imobilul a fost preluat de Statul Român și a

servit apoi la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului în cartea

funciară reconstituită conform procedurii prevăzute de Legea nr. 163/1946;

- pe de altă parte, instanța de apel

a soluționat litigiul potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, deși reclamanta

optase pentru dreptul comun.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 848 din 21 octombrie 2004, a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea, dispunând

restituirea în natură a imobilului (casă și teren de 720 mp), precum și

intabularea dreptului de proprietate al apelantei, cu obligarea pârâtului la

5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- imobilul a fost preluat de Statul

Român fără titlu și, ca atare, intabularea dreptului de proprietate al

pârâtului s-a făcut abuziv;

- așa zisele vicii ale contractelor

de vânzare cumpărare sunt irelevante, pârâtul neavând calitate procesuală de a

le invoca;

- este irelevantă și împrejurarea că

în prezent imobilul revendicat aparține domeniului public al localității

Sîngeorgiu de Pădure deoarece, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr.

213/1999, în ipoteza preluării de către stat fără titlu valabil, acțiunea în

revendicare devine admisibilă;

- raportul de expertiză a stabilit

că imobilul revendicat există și în prezent, alcătuind aripa stângă a

Spitalului orășenesc Sîngeorgiu de Pădure, clădire, care nu a suferit

modificări structurale și nu afectează folosirea celorlalte construcții,

edificate ulterior.

Consiliul local Sîngeorgiu de

Pădure, reprezentat prin primarul T.A., a declarat recurs întemeiat pe art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând casarea ultimei hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul a susținut că decizia atacată ar fi greșită deoarece:

- înscrisurile prezentate de

reclamantă, respectiv două contracte de vânzare cumpărare și două contracte de

închiriere, conțin numeroase vicii și, oricum, nu fac dovada dreptului de proprietate;

- reclamanta nu a dovedit că

vânzătorii aveau calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari și,

deci, erau îndreptățiți să înstrăineze imobilul;

- din actele depuse la dosar nu

rezultă cert numărul de camere ale imobilului, suprafața construită și nici

anul edificării anexei;

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra afirmației apelantei, că nu o interesează restituirea în natură și nu a

precizat concret, în dispozitivul deciziei, care construcție urmează a se

restitui.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- din lucrările dosarului rezultă

incontestabil că T.Z. și R.E., proprietari tabulari au decedat după deportare,

fiind ulterior declarați morți, cu începere din anul 1950 autoritățile locale

au recunoscut calitatea de proprietar a defunctului M.M., iar cartea funciară a

imobilului a dispărut în condiții neelucidate;

- de asemenea, în cauză s-a stabilit

cert că imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român fără titlu;

- în aceste condiții, reclamanta nu

avea obiectiv posibilitatea să prezinte extras din C.F. pentru a dovedi dreptul

de proprietate al defunctului ei soț și al vânzătorilor;

- așa zisele vicii ale contractelor

de vânzare cumpărare nu atrag nulitatea absolută și, ca atare, nu pot fi

invocate de recurent;

- existența fizică a imobilului,

cumpărarea și alcătuirea acestuia rezultă din expertiza tehnică efectuată în

cauză și celelalte acte depuse la dosar;

- reclamanta a solicitat permanent

restituirea în natură, iar eventualele nelămuriri cu privire la dispozitivul

deciziei pot fi clarificate cu ajutorul raportului de expertiză.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Consiliul Sîngeorgiu de Pădure, prin Primar împotriva

deciziei nr. 848/A din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.