ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta M.D.împotriva  deciziei nr.15 A din 20 martie

2001 a Curții de Apel  Târgu Mureș.

La apelul nominal s-a

prezentat: recurenta reclamantă M.D., reprezentată de mandatarul M.M., conform

procurii de la dosar, lipsind intimatul pârât Statul Român prin Primăria

Comunei Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș.

Procedura completă.

Intimatul-pârât a

solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 9).

Instanța constată că

pricina este în stare de judecată.

Mandatarul M.M., pentru

recurenta reclamantă M.D., solicită admiterea recursului astfel cum a fost

motivat în scris.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr.2657/6.09.1999, reclamanta M.D.a chemat în  judecată Statul Român,

reprezentat prin Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure și a solicitat

ca pe baza probelor  ce se vor administra și a prevederilor legale arătate să

fie obligat pârâtul să îi restituie în natură cu titlu de proprietate imobilul

compus din teren și casă situat în localitatea Sângeorgiu de Pădure, str.Lenin

nr.2.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că în anul 1950, soțul ei, M.M.,  în prezent  decedat  a

cărei unică  moștenitoare  este, a cumpărat prin două contracte de

vânzare-cumpărare încheiate la 01.03.1950 și 20.09.1950, imobilul revendicat

prin prezenta acțiune, de la moștenitorii proprietarilor inițiali, T.Z.și soția

acestuia R.E.

Că de la data încheierii

contractelor a intrat în fapt și în drept în posesia imobilului, intabulându-și

dreptul în cartea funciară și plătind impozitele și taxele aferente pentru

imobil, către stat.

Că ulterior, sub presiunea organelor

Partidului Muncitoresc Român, ajuns la putere a fost nevoit că încheie cu

acesta un contract de închiriere pentru imobilul revendicat și să părăsească

casa mutându-se în comuna Căpâlna de Sus, la părinții săi.

Că inițial contractul de

închiriere a fost încheiat pentru un an pe perioada 15.I.1952 – 31 dec.1952

după care, Partidul Muncitoresc Român a continuat să folosească imobilul până

în 1955 fără a avea contract de închiriere, obligându-l apoi, la 15.07.1955 să

încheie un nou contract de închiriere, în mod abuziv pentru o perioadă de 20 de

ani.

După expirarea perioadei de

20 ani pentru care s-a încheiat contractul de închiriere, s-a  refuzat eliberarea

imobilului de către chiriași, pentru motive contradictorii privind dreptul de

proprietate al soțului reclamantei și în mod inexplicabil a dispărut și

întreaga carte funciară a imobilului, care a fost folosit în continuare de

diferite instituții locale, deși dreptul de proprietate nu a fost dobândit de

stat prin vreuna din modalitățile juridice folosite în perioada respectivă.

În drept reclamanta își

motivează acțiunea pe prevederile art.480 C.civ.și art.1 alin.4,5 și 6 din

Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea

situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în

proprietatea statului, așa cum au fost modificate și completate prin H.G.

nr.11/29.01.1997  și republicate în M.O. nr.27/18 februarie 1997.

Într-o primă fază

procesuală, acțiunea reclamantei M.D.este admisă prin sentința civilă

nr.3214/19.12.1999 pronunțată de Judecătoria Sighișoara prin care este obligat

pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure să restituie în natură

reclamantei imobilul compus din casa de locuit cu 5 camere și dependințe și

terenul aferent de 720 mp. situat în comuna Sângeorgiu de Pădure str.Livezilor

nr.4 (fost str.Lenin).

În considerentele sentinței

se menționează, în lipsa cărții funciare inițiale, care a dispărut, că singura

reclamaaantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului cu

contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii tabulari, și

defunctul ei soț, M.M., vânzătorii  menționând în contracte că își dau

consimțământul pentru  intabularea dreptului de proprietate de către

cumpărător.

Că din actele depuse la

dosar rezultă preluarea abuzivă și fără titlu în posesie a imobilului de către

stat și că acțiunea în revendicare urmează a fi admisă în temeiul art.480

C.civ.

Prin decizia civilă

nr.535/19.04.2000 pronunțată de Tribunalul Mureș – secția civilă se admite

apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângerorgiu de Pădure

împotriva sentinței civile nr.3214/19.12.1999 pronunțată de Judecătoria

Sighișoara, pe care o  desființează și trimite cauza în vederea rejudecării în

fond la Tribunalul Mureș, care are competența materială  ca  instanță  de

fond   față de  valoarea de peste  245.938.620  lei  a imobilului revendicat,

potrivit  fișei tehnice aflată în dosarul nr. 2176/1999 al Judecătoriei

Sighișoara.

Judecând cauza în fond

Tribunalul Mureș – secția civilă, pronunță sentința civilă nr.430/6 octombrie

2000 prin care respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.D..

În considerentele sentinței

instanța reține că fiind dovedit faptul că soțul reclamantei, M.M.a dobândit

prin cumpărare în anul 1950 imobilul revendicat de M.D., soție supraviețuitoare

și unică moștenitoare, dar în prezenzt imobilul face parte din patrimoniul

statului, aparținând domeniului public al comunei Sângeorgiu de Pădure și are

destinația de maternitate a comunei.

Că reclamanta nu a putut

face dovada că dreptul de proprietate a defunctului ei soț a fost evidențiat în

registrul de publicitate imobiliară, adică în cartea funciară, potrivt

legislației aplicabile în Ardeal.

Că proprietar al imobilului

este Statul Român, fără a se indica însă titlul prin care acesta a dobândit

dreptul de proprietate, impunându-se respingerea acțiunii în revendicare.

Împotriva sentinței civile

nr.430/2000 pronunțată de Tribunalul Mureș a declarat apel, reclamanta M.D.care

a fost respins prin decizia civilă nr.15/A/20 martie 2001 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș – secția civilă, ca nefondat pentru următoarele

considerente:

- deși în anul 1950, soțul

reclamantei M.M. a dobândit în proprietate imobilul revendicat,  acesta are în

prezent destinația instituție sanitară, aflându-se în folosința Policlinicii

din Comuna Sângeorgiu de Pădure și face parte, prin afectațiune din domeniul

public al comunei.

- imobilul nu a fost

intabulat în cartea funciară pe numele soțului reclamantei, în prezent figurând

în C.F. nr.507 Sângeorgiu de Pădure ca proprietate a Statului Român, potrivit

Legii nr.163/1946,  care constituie titlu legal de dobândire a dreptului de

proprietate.

Instanța de apel a

considerat și motivat că potrivit at.47 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevederile

acestei legi se aplică și acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită

putând alege calea acestei legi,  renunțând la judecarea cauzei s-au solicitând

suspendarea ei.

Că apelanta-reclamantă

(persoana îndreptățită) a declarat că nu înțelege să solicite suspendarea

judecării cauzei,  optând pentru soluționarea litigiului pe calea dreptului

comun.

Așa fiind, întrucât

imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil,

respectiv în baza Legii nr.163/1946 și fiind în prezent ocupat de o unitate

bugetară din sănătate, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 reclamanta

M.D.este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, nicidecum prin

restituirea în natură a imobilului, motiv pentru care apelul declarat urmează a

fi respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamanta recurentă

M.D.întemeiat pe motivele de

casare prevăzute de art.304 pct.9 și 1

C.proc.civ. în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele:

După ce în mod constant

instanțele care au soluționat pricina în diferite faze procesuale au considerat

că M.M.a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, se

afirmă fără temei că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Legii

nr.163/1946, act normativ al cărui obiect de reglementare se referă la

refacerea cărților funciare  distruse – dispărute sau sustrase anterior;

- instanța de fond și de

apel au avut în vedere înscrisurile din C.F. nr.507, dar au omis să constate că

această carte funciară a fost întocmită la 13.06.1964, în baza Legii

nr.163/1946, cu scopul de a înlocui în mod provizoriu cu cărți de evidență

funciară a cărților distruse, sustrase sau pierdute și în nici un caz aceste

cărți funciare nu constituie temeiul legal al preluării imobilului de către

stat;

- nu are nici o relevanță

destinația actuală a imobilului, câtă vreme preluarea acestuia de către stat s-a

făcut fără titlu, în mod abuziv.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în  continuare:

Așa cum se poate constata

din  petitul acțiunii introductive la instanța de fond, reclamanta M.D.a

formulat o acțiune în revendicare imobiliară, împotriva pârâtului Consiliul

Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure, întemeiată pe prevederile art.480

C.civ., solicitând ca pârâta să-i lase în deplină proprietate și pașnică

folosință un imobil, casă și teren, pe care îl ocupă fără nici un titlu juridic,

prin abuz și refuză să-l elibereze.

Atât instanța de fond cât

și instanța de apel, au constatat pe baza probelor administrate  și pârâtul a

recunoscut, că într-adevăr soțul reclamantei M.M., a cărui unică moștenitoare

este M.D., a dobândit imobilul moștenit și revendicat de aceasta, dar au

respins acțiunea în revendicare cu motivarea că Statul Român a dobândit

proprietatea imobilului și în prezent acesta face parte din domeniul public,

apareținând comunei Sângeorgiu de Pădure.

Deși reclamanta a contestat

existența vreunui titlu în baza căruia Statul Român ar fi dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului, iar pârâtul, Consiliul Local al Comunei

Sângeorgiu de Pădure, nu a putut opune reclamantei un titlu valabil în baza

căruia deține imobilul, instanțele au considerat că pârâtul a făcut dovada

dreptului de proprietate pe baza unei simple mențiuni, făcută fără a se indica

temeiul juridic, în CF nr.507 Sângeorgiu de Pădure, carte funciară provizorie,

întocmită în baza Legii nr.163/1946 prin care s-a reglementat modul de

întocmire a cărților funciare  provizorii care să înlocuiască cărțile

dispărute, distruse sau sustrase.

Potrivit art.130

C.proc.civ.în redactarea avută anterior modificării Codului prin O.U.G.

nr.138/2000, în vigoare la data judecării cauzei în fond și în apel

„judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a

descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în

cunoașterea faptelor; ei vor da părților ajutor activ în acordarea drepturilor

și intereselor lor”.

Deși au respins acțiunea

reclamantei și apelul declarat de aceasta, atât instanța de fond cât și

instanța de apel nu au ordonat pârâtului, Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu

de Pădure să administreze dovezile necesare pentru stabilirea titlului cu care

imobilul a trecut în proprietatea statului și în baza căruia face parte din

domeniul public al comunei și eventual titlul care a stat la baza înscrierii

dreptului de proprietate al Statului Român cu CF nr.507 Sângeorgiu de Pădure,

reconstituită potrivit prevederilor procedurii stabilită de Legea nr.162/1946.

Lămurirea acestor

împrejurări, cu efecte juridice importante, se impunea cu atât mai mult cu cât

pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure a răspuns diferit și

echivoc la cereri repetate ale reclamantei în legătură cu retrocedarea

imobilului dar și față de împrejurarea că pârâtul nu a contestat că M.M., soțul

defunct al reclamantei a dobândit în proprietate imobilul în litigiu;  aceiași

situație a fost reținută și în considerentele hotărârilor pronunțate în fond și

în apel.

Soluționând cauza cu

omisiunile arătate instanțele au pronunțat hotărâri greșite care nu au la bază

probe indubitabile cu privire la drepturile de proprietate reținute în favoarea

pârâtului.

Instanța de apel a săvârșit

de asemeni o greșeală gravă, atunci când, reținând că reclamanta a înțeles să

se judece în cauza de față după procedura de drept comun privind acțiunea în

revendicare promovată în calitate de proprietară neposesoare împotriva

posesorului neproprietar, acțiunea fiind înregistrată la instanța de fond la

06.09.1999, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile

nr.430/6.X.2000 pronunțată de Tribunalul Mureș – aplicând prevederile art.16

din Legea nr.10/2001, încălcând dreptul de dispoziție al reclamantei recunoscut

de art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Pentru  considerentele

arătate urmează să se constate că hotărârea recurată cade sub incidența

motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 C. proc.civ.

În consecință se admite

recursul declarat împotriva deciziei civile nr.15/A/20.03.2001 pronunțate de

Curtea de Apel Mureș – secția  civilă pe care o casează și trimite cauza la

aceiași instanță pentru soluționarea apelului, cu observarea considerentelor

din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta M.D.împotriva

deciziei nr.15/A din 20 martie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția

civilă.

Casează decizia recurată și

trimite cauza la aceeași instanță, pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2003.