ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3178/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș sub nr. 2320 din 14 martie 2003 contestatorii M.A., S.I.,

O.G. și O.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 54 din 12 iunie 2002 emisă

de Primarul comunei Sângeorgiu de Mureș prin care li s-a respins notificarea

prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului „Hotel Pavilion

Tratament”, compus din 12 camere, grup sanitar, bucătării și terenul aferent în

suprafață de 400 mp, cuprins în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureș, transcris

în C.F. nr. 1034/II Sângeorgiu de Mureș.

În motivarea contestației s-a arătat

că imobilul solicitat a fost proprietatea soților F.I. și F.M., născută O., ai

căror nepoți sunt contestatorii și a fost trecut în proprietatea statului fără

titlu.

Prin sentința civilă nr. 483 din 9

iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis contestația, s-a dispus

anularea deciziei atacate și restituirea în natură către contestatori a

imobilului „Hotel Pavilion Tratament”, construcție și teren aferent de 400 mp.

înscris în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureș, în prezent C.F. 4089, nr. top

530/1/2/2/2 situat în comuna Sângeorgiu de Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că solicitanții contestatori au făcut dovada calității de moștenitori

legali ai foștilor proprietari tabulari și au efectuat procedura prealabilă

cerută imperativ de Legea nr. 10/2001, respectiv termenele prevăzute de acest

act normativ.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Primăria comunei Sângeorgiu

de Mureș, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și în consecință

respingerea contestației pronunțată în cauză, susținându-se că imobilul în

litigiu face parte din incinta Băilor Sărate și deci intră sub incidența art.

16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că Băile Sărate Sângeorgiu de Mureș au fost

naționalizate în anul 1948 iar contractul de vânzare-cumpărare dintre M.M. și

F.I. a fost încheiat în anul 1957, invocându-se și dispozițiile art. 46 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001 față de care cererea contestatorilor care a fost

introdusă la tribunal la data de 23 aprilie 2003 este prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 139/A din 14 octombrie 2003 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat în

cauză.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că reclamanții au respectat termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 în

toate demersurile făcute de ei și că pârâta nu a depus documente din care să

rezulte că imobilul se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 16 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând, în esență,

că în mod greșit s-a procedat la restituirea în natură a imobilului, în

condițiile în care acesta aparține domeniului public de interes local iar prin

actele prezentate, contestatorii nu au reușit să facă dovada calității lor de

persoane îndreptățite.

Prin decizia nr. 6397 din 6

septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de

proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a

dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru respingerea apelului.

În considerentele deciziei de casare

s-a reținut că în speță nu s-a administrat nicio probă care să ateste calitatea

reclamanților de moștenitori ai defuncților F.I. și F.M., că din probele

administrate nu rezultă modalitatea în care imobilul a fost trecut în

proprietatea statului și dacă la data preluării –cu sau fără titlu- pretinșii

autorii ai reclamanților mai dețineau proprietatea acestora.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 14/2006/C și s-a

administrat proba cu acte, emanate de la părți și de la entități locale și

naționale.

Prin decizia civilă nr. 154/A din 4

iunie 2006 pronunțată de această instanță s-a respins ca nefondat apelul

declarat de primăria comunei Sângeorgiu de Mureș împotriva sentinței civile nr.

483/2003 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2320/2003.

În motivarea acestei decizii, s-au

reținut, în esență, următoarele: față de înscrierile făcute în C.F. rezultă că

numiții F.I. și F.M., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu în baza unui contract de vânzare-cumpărare în anul 1957, aceste

înscrieri fiind opozabile tuturor, inclusiv apelantei, atâta timp cât înscrierile

respective nu au fost rectificate sau modificate, iar pe de altă parte apelanta

nu a făcut dovada că deține un titlu valabil asupra acestui imobil.

S-a mai reținut că din actele de

stare civilă depuse de contestatori rezultă calitatea de moștenitori a acestora

după cei doi defuncți care au figurat în C.F. ca proprietari ai imobilului și

ca atare contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite în sensul

prevederilor art. 4, respectiv art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Față de critica formulată de apelantă

vizând faptul că dispoziția nu a fost contestată în termenul de prescripție

prevăzut de art. 46 alin. (59 din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 45 alin.

(5)], instanța a reținut că acest termen de prescripție este aplicabil

acțiunilor în constatarea nulității actelor de înstrăinare a imobilelor ce

intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar în prezenta cauză instanța a fost

investită cu o contestație formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta Primăria comunei Sângeorgiu

de Mureș prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel,

invocând drept temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și a dispune

respingerea contestației formulată în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că atât instanța de apel cât și cea de fond, au făcut o

apreciere eronată a copiei fidele a C.F. nr. 1034 Sângeorgiu de Mureș, reținând

că proprietarii deposedați ai imobilului ar fi numiții F.I. și F.M., iar

soluția dată este total greșită, bazată pe o motivare contradictorie și dată cu

încălcarea Legii nr. 10/2001, de măsurile reparatorii neputând beneficia și

moștenitorii unor persoane care nu pot fi considerate persoane deposedate.

Intimatul reclamant M.A. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

În considerarea dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, recursul poate fi promovat când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui motiv de

recurs recurenta a invocat interpretarea eronată a unora din probele

administrate în cauză- respectiv foaia de C.F. ceea ce reprezintă însă un

eventual motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Considerentele deciziei recurate

permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea

aplicării legii se regăsesc în cauză, iar legea aplicabilă speței nr. 10/2001

nu a fost încălcată în litera și spiritul ei, nu a fost interpretată eronat și

nici aplicată greșită astfel că în cauză nu-și găsesc incidența prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la problematica de fond,

trebuie menționat că în regimul de carte funciară, cum este cazul în speță,

înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv de drepturi reale.

Atât prin dispozițiile anterioare

ale Decretului-lege nr. 115/1938, cât și prin cele actuale ale Legii nr.

7/1997, s-a prevăzut expres că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept

real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul acesteia,

înscrierile în cartea funciară fiind opozabile terților.

În cauză, din mențiunile făcute în

cartea funciară, a rezultat că s-a înscris dreptul de proprietate al numiților

F.I. și F.M. în anul 1957, înscrieri care nu au fost rectificate sau

modificate.

Nu poate fi primită nici critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei,

hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii, în considerentele deciziei pronunțate în apel fiind prezentate în mod

corect și judicios atât situația de fapt cât și corelarea cu dispozițiile

legale aplicabile.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, prin Primar împotriva

deciziei nr. 154/A din 4 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie

2007.