ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6822/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6822/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 962 din 22 iunie

2007, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația formulată de F.I.E. în

contradictoriu cu Primăria Sângeorgiu de Mureș și, în consecință a dispus

modificarea Dispoziției nr. 135 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei

Sângeorgiu de Mureș în sensul admiterii cererii formulate de contestatorul

F.I.E. și obligarea la plata despăgubirilor pentru cota de 1/4 parte din

imobilele înscrise în C.F., nr. top. ... compus din teren și construcții, care

îi revin în calitate de moștenitor al proprietarilor extrabulari de la care au

fost preluate imobilele de stat.

Prin aceeași

hotărâre, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de K.L. împotriva

Deciziei nr. 135 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Sângeorgiu de

Mureș.

Tribunalul a reținut

că litigiul cu a cărui soluționare a fost învestit poate viza doar cota de 1/2

parte din imobilul revendicat, adică partea deținută de defunctul F.J. -

antecesorul reclamantului F.I.E., însă, întrucât acesta mai are un frate – după

cum rezultă din actele de stare civilă depuse în Dosarul nr. 8833/2000 al

Judecătoriei Târgu Mureș (atașat), contestația reclamantului este întemeiată în

parte, respectiv doar pentru cota de 1/4 și prin acordarea de despăgubiri, sub

acest ultim aspect reținându-se că imobilul este ocupat de Complexul de

Tratament, Odihnă și Agrement „Băile Sărate” Sângeorgiu de Mureș și formează

obiectul unui contract de concesiune aflat în derulare.

Împotriva hotărârii

anterior descrise au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea integrală

a acțiunii, respectiv prin restituirea în natură a imobilului, în cote de câte

1/2 parte.

La termenul de

judecată din 11 martie 2008, Curtea a dispus conexarea la prezenta cauză a

Dosarului nr. 953/43/2007, în care a fost atacată Sentința civilă nr. 1329 din

4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 3281/2004,

hotărâre prin care, cu referire la același imobil, a fost admisă în parte

contestația formulată de reclamanții K.A. și K.A. în contradictoriu cu pârâții

Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, prin primar și Prefectura județului Mureș

și, drept consecință, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea

reclamantului K.A. a cotei de 1/2 parte din imobilul situat în comuna

Sângeorgiu de Mureș, cunoscută sub denumirea de „Băile iodo-bromurate Sângeorgiu

de Mureș”, în perimetrul redat cu contur verde pe planul de situație anexă la

raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expertul topo M.M., care face

parte integrantă din hotărâre, suprafața de teren măsurată de expert fiind de

13,46 ha - imobilul fiind inițial înscris în C.F. 1597 Sângeorgiu de Mureș, nr.

top. ...; s-a constatat că reclamantul este îndreptățit pentru cota sa de 1/2

parte, la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005, pentru construcțiile demolate, constând în: un edificiu pentru

restaurant, o clădire pentru mașini (mașinile cu aburi), un pavilion pentru

muzică, o casă de locuit cu două camere, baie, cămară, antreu și pentru o

suprafață de 4,34 ha teren, ce vor fi stabilite potrivit valorii de piață

stabilită conform standardelor internaționale; s-a constatat că imobilul

cunoscut sub denumirea de Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureș, în

perimetrul redat cu contur verde pe planul de situație anexă la raportul de

expertiză topo întocmit de expert M.M., formează obiectul contractului de

concesiune încheiat la data de 19 aprilie 1999 între Primăria Sângeorgiu de

Mureș și S.C. C.R.C. S.R.L., denumirea societății concesionare fiind ulterior

schimbată în S.C. B.S. S.R.L., cu sediul în Sângeorgiu de Mureș, a fost obligat

reclamantul K.A. la respectarea contractului de concesiune, în condițiile

stabilite de art. 14 din Legea nr. 10/2001; a fost obligat reclamantul K.A. să

respecte afectațiunea imobilului cunoscut sub denumirea de Băile iodo-bromurate

Sângeorgiu de Mureș, în perimetrul redat cu contur verde pe planul de situație

anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M.M., pe o perioadă de 3

ani; s-au respins în principiu cererile de intervenție în interes propriu

formulate de F.I.E. și K.L.; s-a respins cererea reclamanților pentru acordarea

de măsuri reparatorii pentru imobilul „Hotel cu 12 camere”, înscris inițial în

C.F. 521/II Sângeorgiu de Mureș și înscris în prezent în C.F.4089 Sângeorgiu de

Mureș, nr. top. ..., conform Sentinței civile nr. 483/9 iunie 2003, pronunțată

de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2320/2003, irevocabilă; a fost obligată

pârâta Prefectura județului Mureș la plata în favoarea reclamantului K.A. în

sumă de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri; a fost obligat pârâtul Primarul

comunei Sângeorgiu de Mureș, la plata în favoarea aceluiași reclamantul a sumei

de 2000 RON, cu titlu de despăgubiri; au fost obligați pârâții Prefectura

județului Mureș și Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, prin primar, la plata

în favoarea reclamanților, a sumei de 3286,5 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit actelor depuse în copie la

dosar, imobilul din litigiu a fost cumpărat de K.A. și F.J., astfel că, în

raport de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

reclamanții-succesori ai celui dintâi, au calitatea de persoane îndreptățite

doar pentru o cotă de 1/2 parte, cealaltă cotă revenind moștenitorilor

coproprietarei.

În ceea ce privește

natura măsurilor reparatorii, instanța a avut în vedere principiul restituirii

în natură, prevăzut de art. 1.1 și art. 7.1 din Legea nr. 10/2001, respectiv

identificarea topografică realizată de expertul tehnic desemnat în cauză și

constatările cercetării la fața locului, reținând că părțile nu au solicitat

efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, acceptând că la

momentul formulării notificării – în anul 2001, din clădirile vechi,

naționalizate, mai existau doar pavilionul pentru băi și vane, precum și

bazinul de baie cu apă sărată, în aer liber, astfel că pentru construcțiile

demolate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în

conformitate cu dispozițiile art. 1.2, art. 7.2 și art. 10.1 din Legea nr.

10/2001.

În schimb, s-a

constatat că nu poate fi primită solicitarea vizând construcția „Hotel cu 12

camere”, întrucât aceasta a format obiectul unei alte judecăți, fiind

restituită prin Sentința civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Mureș

în favoarea unor alte persoane terțe față de litigiul dedus judecății.

În ceea ce privește

cererile de intervenție în interes propriu, formulate de F.I.E. și K.L., s-a

apreciat că acestea nu sunt admisibile, prin prisma dispozițiilor art. 49 C.

proc. civ., deoarece intervenienții au demarat pe cale separată procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001, acțiunea lor fiind soluționată prin Sentința

civilă nr. 962 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Mureș.

Împotriva hotărârii

anterior descrise au declarat apel reclamanții K.A. și K.A., pârâții Prefectura

județului Mureș și Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, precum și

intervenientul K.L.

De asemenea,

intervenientul F.I.E. a declarat recurs împotriva Încheierii din 7 decembrie

2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în același Dosar (nr. 3281/2004), prin

care s-a constatat că cererea de intervenție a acestuia a fost respinsă în

principiu la un termen anterior de judecată, respectiv prin Încheierea din 8

decembrie 2005.

Reclamanții K.A. și

K.A. au solicitat admiterea integrală a acțiunii, criticând hotărârea primei

instanțe sub aspectul soluției de restituire în natură doar a cotei de 1/2

parte din imobilul revendicat, deși se recunoaște că au fost unicii proprietari

înainte de preluarea abuzivă, precum și sub aspectul daunelor interese

acordate, susținând că acestea însumau 630 milioane lei la data pronunțării.

În urma conexării

celor două dosare înregistrate în apel (prin Încheierea din 11 martie 2008),

Curtea a dispus – la termenul de judecată din 8 aprilie 2008, recalificarea în

apel a recursului declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Încheierii din 7

decembrie 2006 (Dosar nr. 3281/2004), a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 282 alin. (2) C.

proc. civ. și a respins excepția tardivității aceluiași apel, precum și excepția

tardivității depunerii motivelor de apel de către pârâta Primăria comunei

Sângeorgiu de Mureș, ambele excepții fiind invocate de reclamanții K.A. și A.

(Dosar nr. 862/43/2007).

S-a reținut că,

dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu a aparținut, la data

preluării acestuia de către Statul Român, în cote egale de câte 1/2 parte,

defuncților H.H. și K.A., sub același aspect observându-se că, prin adresele

comunicate defunctului dr. F.J. la data de 28 aprilie 1941, 12 iunie 1942 și 20

februarie 1943, Banca Generală de Economii din Sibiu a confirmat achitarea

integrală a prețului, recunoscând că figurează doar formal în cartea funciară,

transcrierea proprietății fiind împiedicată de litigiul intervenit între

cumpărătorii dr. F.J. (soția dr. F.J.) și K.A. (Dosar nr. 862/43/2007).

De asemenea, pentru

considerentele anterior expuse, desprinse din înscrisurile examinate în

alineatele precedente, apare ca fiind lipsit de relevanță și faptul că în

cuprinsul Ordinului de rechiziție emis la data de 23 aprilie 1948 au fost

menționați ca proprietari K.A. și K.O., fiii lui K.A. (Dosar nr. 3281/2004,

Tribunalul Mureș).

Prin urmare, în

raport de prevederile art. 4 alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 10/2001, Curtea a constatat că au calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii, în cote de câte ½, reclamanții

F.I.E. - pe de o parte, respectiv K.A. și K.A. (succesoarea lui K.O., fratele

lui K.A.), pe de altă parte, cu referire la situația celui dintâi, reținându-se

în mod greșit de către prima instanță, prin Sentința civilă nr. 962 din 22

iunie 2007, că ar fi îndreptățit la măsuri reparatorii doar pentru o cotă de

1/4, pe considerentul că mai are un frate, sub acest aspect impunându-se a se

da eficiență prevederilor art. 4 alin. (4) din lege, în conformitate cu care,

moștenitorii care au depus cerere de restituire în termen, vor profita și de

cota celor care nu au urmat o astfel de procedură.

În ceea ce îl

privește pe reclamantul K.L., Curtea a constatat că, prin înscrisurile depuse

la dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada unei astfel de calități, tatăl său

- K.S., fiind fratele lui K.A., coproprietar în cotă de 1/2 a imobilului

revendicat, astfel că este înlăturat de la moștenire de succesorii acestuia.

În ceea ce privește

situația edificiului denumit „Hotel pavilion tratament”, despre care același

reclamant susține că a constituit proprietatea mamei sale – invocând în acest

sens adresa din 29 aprilie 1949, emisă de Comitetul Provizoriu al Comunei

Urbane Târgu Mureș și transmisă Ministerului Afacerilor Interne (Dosar nr.

862/43/2007), Curtea a constatat că nici această critică nu poate fi primită,

întrucât imobilul menționat a fost restituit în favoarea altor persoane, prin

Sentința civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Mureș, intrată în

puterea lucrului judecat (Dosar nr. 862/43/2007).

Pentru motivele

arătate, apelul declarat de reclamantul K.L. – reclamant în dosarul menționat

și intervenient în interes propriu în Dosarul nr. 3281/2004, a fost respins ca

nefondat.

În ceea ce privește

apelul declarat de intervenientul în interes propriu F.I.E. împotriva

Încheierii din 7 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în același

dosar, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, în raport de prevederile

art. 282 alin. (2) C. proc. civ., întrucât este vorba de o încheiere

premergătoare, iar intervenientul nu a atacat Sentința civilă nr. 1329 din 4

octombrie 2007, pronunțată în dosarul menționat.

Pe de altă parte,

raportat la ansamblul considerentelor anterior relevate, Curtea, în temeiul

dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., a admis apelurile declarate de

reclamanții K.A. și K.A. și de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș

împotriva Sentinței civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, precum și apelul

declarat de reclamantul F.I.E. împotriva Sentinței civile nr. 962 din 22 iunie

2007, în sensul schimbării în parte a celor două hotărâri judecătorești.

Astfel, s-a constatat

că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile demolate descrise în

cuprinsul dispozitivului Sentinței civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007 –

aspect cu privire la care nu au fost formulate critici în apel, precum și

pentru o suprafață de teren în întindere de 82.229 mp, reprezentând diferența

dintre suprafața constatată prin aceeași expertiză ca fiind expropriată de la

antecesorii reclamanților – respectiv 213.099 mp și suprafața disponibilă

pentru restituire în natură – de 130.870 mp, din cuprinsul expertizei tehnice

menționate reieșind că restul terenului a format obiectul Legii nr. 18/1991,

fiind atribuită altor persoane.

În fine, Curtea a

apreciat ca fiind legală soluția obligării pârâtelor Prefectura jud. Mureș și

Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, la plata de despăgubiri în favoarea

reclamanților, pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil a notificării,

observându-se că apărările celor două pârâte nu au niciun corespondent în

dispozițiile Legii nr. 10/2001, care, din contră, prin prevederile art. 25 alin.

(1) a stabilit un termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau a

actelor doveditoare, înăuntrul căruia entitatea astfel învestită să se pronunțe

prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate.

Curtea a respins

apelurile declarate de pârâta Prefectura județului Mureș și de intervenientul

K.L. împotriva Sentinței civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, a respins ca

inadmisibil apelul declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Încheierii din 7

decembrie 2006 și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul K.L.

împotriva Sentinței civile nr. 962 din 22 iunie 2007 și a admis apelurile

declarate de reclamanții K.A. și K.A. și de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu

de Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1329 din 4 octombrie 2007, precum și

apelul declarat de reclamantul F.I.E. împotriva Sentinței civile nr. 962 din 22

iunie 2007, cu consecința schimbării în parte a celor două hotărâri

judecătorești, conform celor anterior expuse.

De asemenea, s-au

menținut restul dispozițiilor celor două sentințe atacate, iar în temeiul

prevederilor art. 276 C. proc. civ., au fost compensate cheltuielile de

judecată suportate de părțile aflate în litigiu.

Împotriva Deciziei

civile nr. 104/A/2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, au declarat recurs

pârâtele Primăria Sângeorgiu de Mureș, Prefectura Județului Mureș și

intervenienții K.L. și F.I.E.

Intervenientul F.I.E.

a susținut următoarele motive de nelegalitate.

Având în vedere că

demersurile sale privind restituirea imobilului au fost începute oficial din 19

martie 1991, precum și faptul că pe parcursul celor 19 ani au somat și

atenționat pârâta Primăria com. Sângeorgiu de Mureș, nu se poate reține că cel

din urmă contract de concesionare s-a încheiat în condiții legale.

Se solicită a se avea

în vedere că el a contestat însăși măsura actului normativ, prin care acest

imobil (în parte) a fost trecut în categoria domeniului public, iar instanța

supremă, a statuat în sensul de a se soluționa mai întâi prezenta cerere de

revendicare, iar apoi în funcție de soluția primită, să promoveze o cerere nouă

cu privire la natura juridică a acestui imobil.

Intervenientul K.L. a

susținut următoarele critici de nelegalitate.

Greșit s-a reținut că

nu ar fi făcut dovada faptului că este fiul lui K.S., acesta fiind frate cu

apelantul K.A., care a fost declarat proprietar tabular al imobilului.

Se consideră că,

greșit s-a considerat că, nu ar fi depus actele de stare civilă din care să

rezulte rudenia recurentului cu persoanele fizice K.A. și K.S., deoarece

cererea, mai exact notificarea înaintată în baza Legii nr. 10/2001 conține

toate elementele de identificare certă a intervenientului.

Recurenta pârâtă

Prefectura județului Mureș a susținut următoarele critici de nelegalitate a

hotărârii recurate.

Hotărârea instanței

de fond și a celei de apel, sunt date cu greșita aplicare a legii,

corespunzător succesiunii acesteia în timp. După cum se poate constata, prin

Decizia civila nr. 104/A din 28 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, ca și motivare a acordării despăgubirilor solicitate de reclamanții

intimați, a considerat ca fiind incidente prevederile art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, în sensul că este reglementat ca în termen de 60 de zile de

la înregistrarea notificării sau a actelor doveditoare, entitatea învestită să

se pronunțe asupra acesteia, fără însă a se raporta la care formă a legii, la

cea inițială, la cea republicată sau actualizată.

De asemenea, este de

reținut și conținutul notificării, care nu a fost unul simplu, obișnuit, ci a

vizat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un ansamblu de imobile,

terenuri și construcții, dintre care unele din acestea au fost reconstituite

anterior în favoarea unor persoane îndreptățite în temeiul legilor fondului

funciar.

De asemenea este de

observat, că unele construcții aferente imobilelor solicitate erau nou

edificate, iar altele din cele solicitate nu mai existau, altele erau în

domeniul public al localității Sângeorgiu de Mureș și formau obiectul unui

contract de concesiune. În acest context, întrucât potrivit art. 16 din Legea

nr. 10/2001, bunurile care făceau obiectul Notificării în vederea retrocedării,

erau exceptate de la restituirea în natură, fiind cuprinse în domeniul public

al comunei Sângeorgiu de Mureș nr. X, prin Hotărârea consiliului local nr. 27

din 28 august 2000 (deci anterior apariției Legii nr. 10/2001), iar asupra

acestor bunuri exista și contractul de concesiune încheiat pentru o perioadă de

49 de ani.

Față de modificarea

legii, notificările care făceau obiectul despăgubirilor bănești, erau

direcționate Primăriilor pentru a dispune cu privire la posibilitatea

restituirii în natură a bunurilor care anterior erau exceptate de la restituire

prin art. 16 din Legea nr. 10/2001, sau a acordării compensării cu alte bunuri,

iar numai în situația în care nu era posibilă niciuna din modalitățile arătate,

notificarea depusă de către persoana îndreptățită, urma a fi comunicată

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pentru a fi analizată

în vederea acordării de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005. Ulterior, legiuitorul revine și asupra Titlului VII din Legea nr.

247/2005 prin O.U.G. nr. 81/2007, prin care se stabilește posibilitatea

acordării în numerar în sumă maximă de 500.000 RON prin titlul de plată la

cererea persoanei îndreptățite și/sau a acordării unui titlu de conversie în

acțiuni la Fondul Proprietatea.

Având în vedere

modificările succesive de legislație în materia restituirii imobilelor

naționalizate sau a acordării despăgubirilor după caz, Instituția Prefectului

județului Mureș nu poate fi acuzată de pasivitate, iar așa zisul prejudicial

moral al persoanei beneficiare nu poate fi reținut, întrucât nu a existat o

intenție din partea Instituției Prefectului județului Mureș în crearea vreunui

prejudiciu, în sensul celor reglementate de art. 998 C. civ.

Se concluzionează

netemeinicia obligării la plata sumelor arătate.

Se invocă în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta – pârâtă

Primăria Sângeorgiu de Mureș a susținut următoarele critici de nelegalitate a

deciziei recurate.

Se critică decizia

atacată deoarece aceasta cuprinde dispoziții contradictorii, pentru că, deși în

dispozitiv se reține că admite apelul declarat de pârâta Primăria Sângeorgiu de

Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1329 din 04 octombrie 2007, totuși dispune

restituirea în natură către reclamanții K.A., K.A. și F.I.E., a imobilului

situat în Sângeorgiu de Mureș, înscris în C.F., nr. cadastral ..., cunoscut sub

denumirea "Băile iodo-bromurate Sângeorgiu de Mureș," și suprafața de

130.870 mp teren.

Se consideră că,

instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei și nu a administrat nicio probă

scrisă, prezentată în cauză, motivând sentința deosebit de simplist, și fără

arătarea motivelor de fapt și de drept care au format opinia instanței, în

sensul restituirii în natură a imobilului în litigiu.

În acest sens, se

menționează că, în cursul cercetărilor judecătorești din fața instanței de apel

au fost depuse o serie de acte cu care au făcut dovada faptului că imobilul din

litigiu face parte din domeniul public, astfel că, imobilul în ansamblul său

constituie în prezent un ansamblu de agrement și tratament terapeutic, fiind în

proprietatea publică a localității Sângeorgiu de Mureș. Totodată se arătă că pe

terenul imobilului revendicat există trei surse de apă sărată, folosite în

exclusivitate în procesul de tratament balneo-climateric.

Se consideră că

imobilul revendicat reprezintă o amenajare de utilitate publică conform art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și

Justiție va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de

intervenientul F.I.E., pentru considerentele ce succed.

Dispozițiile art. 246

C. proc. civ. prevăd că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie

verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de

voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, deci un act

de dispoziție. Cum recurentul-intervenient F.I.E. a înțeles să renunțe la

recursul declarat, depunând o declarație autentică de retragere a căii de atac,

instanța va lua act de renunțarea la recursul declarat.

Recursul declarat de

intervenientul K.L. va fi respins ca tardiv pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor

art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, decizia

civilă a fost comunicată intervenientului K.L. la data de 22 iulie 2010, în

recursul declarat de către acesta împotriva deciziei instanței de apel a fost

introdus la data de 10 august 2010.

Fiind introdus peste

termenul de 15 zile reglementat de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție va

constata tardivitatea declarării acestuia.

Recursul declarat de

recurenta pârâtă Prefectura Mureș este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente.

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită

a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză în mod

eronat instanța de apel a considerat că sunt întemeiate elementele răspunderii

civile delictuale în ceea ce o privește pe pârâta Prefectura județului Mureș.

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 C. civ. și astfel să poată fi

angajată răspunderea civilă delictuală a acestei pârâte, este necesară

întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a

faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.

Or, în speță, nu s-a făcut dovada că ar exista o faptă ilicită a pârâtei

Prefectura Mureș care ar fi creat un prejudiciu reclamanților prin

nesoluționarea notificării formulate.

Susținerile

recurentei pârâtei Prefectura județului Mureș apar ca fiind fondate, deoarece

în contextul legislativ anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005,

notificările nu puteau fi soluționate în mod favorabil conform Legii nr.

10/2001 (art. I prin titlul I a pct. 37 al Legii nr. 247/2005) notificările

erau direcționate primăriilor pentru a se dispune cu privire la posibilitatea

restituirii în natură a bunurilor care anterior erau exceptate de la restituire

conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 sau a acordării compensării cu alte

bunuri, iar dacă nu era posibilă restituirea în natură sau prin compensare,

notificarea urma a fi comunicată Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietății, în vederea acordării de despăgubiri conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste motive,

obligarea pârâtei Prefectura județului Mureș la plata de daune morale nu se

justifică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. se va admite

recursul, se va modifica decizia civilă în sensul casării în parte a deciziei

și a Sentinței nr. 1329 din 04 octombrie 2007 a Tribunalului Mureș, în sensul

înlăturării dispoziției de obligare a Prefecturii Mureș la plata sumei de

20.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Având în vedere art.

274 C. proc. civ., prin înlăturarea dispoziției de obligare a acestei pârâte la

plata despăgubirilor către reclamanți, se va înlătura și dispoziția instanței

de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și ale deciziei recurate.

Recursul declarat de

pârâta Prefectura Sângeorgiu de Mureș va fi însă respins pentru considerentele

ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat

de această recurentă, este necesar ca hotărârea recurată să cuprindă motive

contradictorii sau străine de natura pricinii, ori decizia recurată cuprinde

acele considerente de fapt și de drept în temeiul căreia instanța și-a format

convingerea, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Nici susținerea

recurentei-pârâte privind necercetarea fondului cauzei nu se justifică,

instanțele de fond s-au pronunțat pe cererile deduse judecății astfel că,

motivele invocate de recurenta-pârâtă Primăria Sângeorgiu de Mureș nu pot

conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate sub acest aspect, al

nemotivării acestei hotărârii.

Nici motivul de

nelegalitate privind caracterul de „amenajare de utilitate publică” al

terenului ce a fost restituit în natură nu se justifică.

Instanța de apel a

interpretat în mod just dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a considerat

că suprafața de 3.870 mp este afectată drumului de acces în zonă, numai această

suprafață de teren neputând fi restituită în natură.

Legea nr. 10/2001 a

instituit principiul restituirii în natură a imobilelor conform art. 1 alin.

(1), dispoziție legală ce a fost în mod just interpretată și aplicată de

instanța de apel.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria

Sângeorgiu de Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecată a recursului declarat de intervenientul F.I.E. împotriva Deciziei

civile nr. 104A din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca tardiv

recursul declarat de intervenientul K.L. împotriva Deciziei civile nr. 104A din

28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale.

Admite recursul

declarat de pârâta Prefectura Județului Mureș împotriva Deciziei civile nr.

104A din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale.

Casează în parte

decizia atacată și în parte Sentința civilă nr. 1329 din 04 octombrie 2007 a

Tribunalului Mureș, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a instituției

Prefectura județului Mureș la plata a 20.000 RON cu titlu de despăgubiri,

precum și obligarea pârâtei Prefectura județului Mureș la plata cheltuielilor

de judecată.

Menține restul

dispozițiilor deciziei atacate și a Sentinței civile nr. 1329 din 04 octombrie

2007 a Tribunalului Mureș.

Respinge recursul

declarat de pârâta Primăria Sângeorgiu de Mureș împotriva Deciziei civile nr.

104A din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale.

Obligă pârâta

Primăria Sângeorgiu de Mureș la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

240 RON către reclamanții K.A.Z. și K.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.