ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6397/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 7

august 2001, M.A., S.I., O.G. și O.M. au solicitat Primăriei Sângeorgiu de

Mureș, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a

imobilului situat în comuna Sângeorgiu de Mureș, județul Mureș, înscris în C.F.,

compus din teren în suprafață de 400 mp și construcția H.P.T.

Persoanele îndreptățite au arătat că

imobilul a aparținut autorilor lor F.I. și F.M., născută O., și a fost trecut

în proprietatea statului fără titlu.

Prin dispoziția nr. 54 din 12 iunie

2002, solicitarea a fost respinsă, cu motivarea că petenții sunt în litigiu cu

Primăria și respectiv Consiliul local al comunei Sângeorgiu.

Contestația formulată de cei în

cauză împotriva acestei dispoziții a fost admisă de Tribunalul Mureș care, prin

sentința civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 a anulat dispoziția și a dispus

restituirea în natură a imobilului H.P.T., construcție și teren de 400 mp

aferent, reținând în esență că prin sentința civilă nr. 527 din 21 ianuarie

2002 a Judecătoriei Târgu- Mureș, definitivă, s-a statuat că imobilul a fost

greșit trecut în C.F. Sângeorgiu de Mureș și s-a dispus efectuarea cuvenitelor

rectificări de carte funciară conform expertizei efectuată în cauză.

Totodată, se mai arată, reclamanții

au făcut dovada calității lor de moștenitori legali ai foștilor proprietari

tabulari și au efectuat procedura prealabilă cerută imperativ de Legea nr. 10/2001,

respectând termenele prevăzute de acest act normativ.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, cu aceeași motivare, prin decizia nr.

139/A din 14 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta Primăria comunei Sângeorgiu

de Mureș care, susține în esență că în mod greșit s-a procedat la restituirea

în natură a imobilului, în condițiile în care acesta aparține domeniului public

de interes local iar prin actele prezentate, contestatorii nu au reușit să facă

dovada calității lor de persoane îndreptățite.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei în vederea

rejudecării apelului la aceeași instanță, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.

(1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite în

înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură

sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la

data preluării abuzive a acestora precum și moștenitorii lor, legali sau

testamentari.

Conform art. 22 din același act

normativ actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la

notificare, până la data soluționării acesteia.

Chiar dacă textul nu conține

prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate și respectiv

a calității de moștenitor a persoanelor îndreptățite, regulile de drept comun

întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară, sunt cele aplicabile,

sintagma acte doveditoare, făcând trimitere la înscrisuri constatatoare ale

unor acte juridice civile, jurisdicționale sau administrative cu efect

translativ sau declarativ de proprietate care generează o prezumție relativă de

proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.

În ceea ce privește dovada calității

de moștenitor, atât practica cât și doctrina sunt unanime în a considera că

aceasta se face, de regulă, cu certificatul de moștenitor sau legatar ori

hotărâre judecătorească irevocabilă sau alte acte care să facă dovada

acceptării moștenirii.

În speță, nu s-a administrat nici o

probă care să ateste calitatea reclamanților de unici moștenitori ai

defuncților F.I. și F.M., singura dovadă invocată de aceștia în sprijinul

cererii, fiind o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus efectuarea unor

rectificări în cartea funciară în baza „foii de proprietate” care atestă

cumpărarea de către soții F. în anul 1957, a imobilelor în litigiu.

Pe de altă parte, din probele deja

administrate nu rezultă modalitatea în care imobilul a fost trecut în

proprietatea statului și dacă, la data preluării, cu sau fără titlu, pretinșii

autori ai reclamanților, mai dețineau proprietatea acestuia.

Ca atare, recursul se privește ca

fondat, urmând a fi casată hotărârea criticată și a fi trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de control judiciar care, în virtutea

caracterului devolutiv al apelului va dispune efectuarea cuvenitului probatoriu

care să lămurească dacă reclamanții în calitate de persoane îndreptățite, în

înțelesul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

comunei Sângeorgiu de Mureș împotriva deciziei nr. 139/A din 14 octombrie 2003

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 septembrie 2005.