ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2461/2012

Asupra recursurilor declarate,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 215 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Gorj, în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.D. - fiul lui M. și V., la 16 ani și 8 luni închisoare și la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea din 24 august 2011 și arestul preventiv de la 25 august 2011 la zi.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost obligat inculpatul la 50.000 RON daune morale, la 10.000 RON daune materiale și la 500 RON cheltuieli de judecată către partea civilă V.G.

A fost obligat inculpatul la 770 RON rentă globală în favoarea minorilor M.E.D.  și M.G.L., aflați în plasament la bunicii paterni M.M. și M.V.

A fost obligat inculpatul la 120 RON în favoarea minorului M.E.D. și la 100 RON în favoarea minorului M.G.L., cu titlu de rentă periodică lunară, cu începere de la data pronunțării prezentei sentințe și până la împlinirea majoratului minorilor.

A fost obligat inculpatul la 2.700 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 14 octombrie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul M.M.D., în stare de arest pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul M.M.D. a fost căsătorit cu victima M.D., iar din relațiile de căsătorie au rezultat minorii M.E.D., în vârstă de 8 ani și M.G.L. în vârstă de 4 ani.

Cei doi soți nu erau încadrați în muncă, trăiau din ajutorul social acordat de primărie, din alocația copiilor, precum și din ajutorul acordat în bani sau bunuri de către rude.

Începând din primăvara anului 2011, relațiile dintre cei doi soți s-au răcit, inculpatul suspectând victima de infidelitate.

Pe fondul acestor relații tensionate, în dimineața zilei de 24 august 2011, între inculpat și victimă s-a declanșat un conflict, ocazie cu care inculpatul M.M.D. a aplicat lovituri cu cuțitul victimei M.D., producându-i plăgi înțepate la nivelul pieptului și în zona superioară stânga a spatelui. În încercarea de a se apăra de loviturile cu cuțitul, victimei i s-au produs plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini și a antebrațului drept. După comiterea faptei, inculpatul a părăsit curtea locuinței sale și s-a deplasat peste drum la locuința părinților săi M.M. și M.V., unde a venit și martorul T.A.V. Întrucât pe tricoul, pantalonii scurți și pe picioarele inculpatului se observau pete proaspete de sânge, a fost întrebat ce s-a întâmplat, acesta spunând că "a tăiat cu securea cățeaua și pisica". La insistențele martorei M.D., martorul T.A.V., s-a deplasat la locuința inculpatului pentru a vedea ce s-a întâmplat, descoperind astfel cadavrul victimei M.D., pe spațiul betonat dintre temelia casei și bucătăria de vară. A revenit la locuința părinților inculpatului iar în momentul în care a aflat că soția sa este decedată, a încercat să se sinucidă, legându-și o funie de gât, a petrecut-o peste o grindă, a urcat cu picioarele pe o găleată, însă martorul T.A.V. a reușit să taie funia cu o secure. A intrat în stare de agitație, a încercat de mai multe ori să părăsească locuința părinților săi, însă a fost reținut de cetățeni până la sosirea organelor de poliție.

Din Raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1698 din 10 octombrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, rezultă că moartea victimei M.D. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecutivă unor plăgi tăiate - înțepate hemitorace stâng cu lezarea hilului pulmonar stâng și interesarea arterei și venei pulmonare stângi. Plaga tăiată-înțepată hemitorace stâng posterior paramedian este în legătură directă de cauzalitate cu decesul. S-a arătat că moartea victimei poate data din ziua de 24 august 2011.

După declanșarea urmăririi penale inculpatul a simulat că este bolnav psihic, nerecunoscând fapta și făcându-și niște apărări puerile, astfel că, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, inculpatul fiind transferat la Spitalul Penitenciar Jilava, secția psihiatrie, pentru observații și investigații de specialitate.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9006/2011 din 26 septembrie 2011, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, a rezultat că inculpatul M.M.D. prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate de tip instabil", menționându-se, totodată, că la data de 24 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Întrucât inculpatul a susținut că sângele de pe obiectele de îmbrăcăminte este de origine animală, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legal serologice asupra petelor brun roșcate de pe tricou și pantaloni, precum și de pe cuțitele ridicate din bucătăria de vară.

Din buletinul de analiză nr. 154 din 03 octombrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, a rezultat că pe trei cuțite s-a evidențiat prezența sângelui, care este de natură umană iar pe cele două obiecte de îmbrăcăminte s-a evidențiat sânge de natură umană.

Fiind pus în fața acestor probe, inculpatul M.M.D. a revenit asupra declarațiilor date anterior și a recunoscut că în dimineața zilei de 24 august 2011 a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul soției sale M.D. producându-i decesul.

Starea de fapt expusă mai sus, a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1698 din 10 octombrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9006/26 septembrie 2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, avizul nr. E2/9006/2011 din 20 septembrie 2011 al Comisiei de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină "Mina Minovici" București, buletinul de analiză nr. 154 din 03 octombrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, declarațiile inculpatului M.M.D.; declarația părții civile V.G.; declarațiile martorilor T.A.V., N.Ș., N.M., R.M., M.V., N.M., N.I., T.M.L., J.N., R.V., M.M. și P.R., copii xerox de pe certificatele de naștere ale minorilor M.E.D. și M.G.L., adresa nr. 6003 din 07 septembrie 2011 a Primăriei Comunei Drăgotești, județul Gorj, copie xerox de pe fișa de consultații medicale a Cabinetului Medical Individual Mătăsari.

În drept, fapta inculpatului, care în dimineața zilei de 24 august 2011, în curtea locuinței a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul soției sale M.D., producându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul inițial nu a recunoscut fapta, simulând că este bolnav psihic, însă ulterior a revenit, recunoscând și regretând fapta, nu este încadrat în muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale.

În cauză, s-a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în sensul reducerii minimului și maximului pedepsei cu o treime, întrucât inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a recunoscut fapta, arătând că este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., urmând să se dea prioritate criteriului principal de ordin obiectiv care vizează natura și gravitatea faptei ce s-a soldat cu suprimarea vieții victimei, viața constituind bunul cel mai de preț al persoanei umane.

Astfel fiind, s-a apreciat că o justă individualizare a pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 16 ani și 8 luni închisoare reprezentând maximal special ce rezultă în urma reducerii acestuia cu o treime ca urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen. fiind atins în acest mod scopul pedepsei sub aspectul prevenției speciale și generale.

În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a arătat că este de acord să plătească părții civile V.G. suma de 50.000 RON daune morale și 10.000 RON daune materiale, sume cu care s-a constituit parte civilă.

Astfel fiind, inculpatul în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost obligat la plata acestor sume către partea civilă.

De asemenea, inculpatul a arătat că este de acord să plătească pentru cei doi minori o rentă periodică lunară de 220 RON, rentă care de fapt reprezintă aportul de care aceștia sunt lipsiți ca urmare a decesului mamei lor.

Așa fiind, inculpatul a fost obligat la 770 RON rentă globală în favoarea minorilor M.E.D. și M.G.L., aflați în plasament la bunicii paterni M.M. și M.V. și la 120 RON în favoarea minorului M.E.D. și la 100 RON în favoarea minorului M.G.L., cu titlu de rentă periodică lunară, cu începere de la data pronunțării prezentei sentințe și până la împlinirea majoratului minorilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul M.M.D., partea civilă V.G.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre rejudecare, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică, întrucât în mod greșit prima instanță nu a interzis, ca pedeapsă complementară drepturile părintești și dreptul de a fi curator și tutore în condițiile în care inculpatul este nedemn să exercite drepturile părintești, deoarece uciderea soției a avut loc în prezența copiilor, dar și pentru că pedeapsa accesorie a constat în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., lit. a) teza I a acestui articol, neputând fi interzisă decât dacă aceasta se impune raportat la măsura și gravitatea faptei și trebuie motivată, iar lit. c) a aceluiași articol, neputând fi interzisă decât în măsura în care infracțiunea a fost săvârșită folosindu-se de vreo funcție sau profesie.

În ceea ce privește latura civilă, a invocat rezolvarea greșită a laturii civile, întrucât deși a stabilit o prestație periodică diferențiată, cuantumul sumei globale stabilită pentru fiecare minor nu este diferențiată, iar momentul terminal este cel până la împlinirea vârstei majoratului, solicitând de asemenea, și confiscarea cuțitului, corp delict folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

Partea civilă V.G., a solicitat admiterea apelului părții civile și majorarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, având în vedere cruzimea deosebită, copii au rămas fără mamă, așa încât recunoașterea pretențiilor civile nu poate determina o reducere a pedepsei. Solicită de asemenea, admiterea apelului parchetului.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, reținându-i circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse mai puțin severe, solicită de asemenea, admiterea în parte a apelului parchetului, doar în ceea ce privește înlăturarea din aplicarea pedepsei accesorii a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I și c) C. pen. și, respingerea apelului părții civile.

Prin Decizia penală nr. 127 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de către partea civilă V.G. și admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul M.M.D.

A fost desființată în parte sentința penală și, rejudecând, în baza art. 174 C. pen. rap la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.M.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2011, al Serviciului de Medicină Legală Gorj, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/9006 din 26 septembrie 2011, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici " București, declarațiile martorilor, avizul E2/9006/2011 din 20 septembrie 2011 al Comisiei de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină "Mina Minovici" București, buletinul de analiză nr. 154 din 3 octombrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Craiova, declarațiile părții civile V.G. și declarațiile inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în data de 24 august 2011, între inculpatul M.M.D. și soția sa, M.D., victimă, s-a declanșat un conflict, între soți existând o stare tensionată determinată de neajunsuri și situația materială precară, precum și suspectarea victimei de către inculpat de infidelitate, culminând cu aplicarea unor lovituri cu cuțitul victimei de către inculpat, în încercarea sa de a se apăra, victima suferind plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini și antebrațului drept, la nivelul pieptului și în zona superioară stângă a spatelui.

Ca urmare a loviturilor aplicate cu un corp tăietor, leziunile au generat hemoragie internă și externă, cauzând decesul victimei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj.

Ca atare, în mod corect s-a stabilit că fapta inculpatului de a aplica lovituri cu un obiect tăietor victimei, soția sa, producându-i multiple leziuni ce au generat hemoragie internă și externă, ducând la decesul acesteia, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. pen.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (faptă ce a determinat suprimarea vieții unei persoane - soția sa), împrejurările concrete și modalitatea de săvârșire (pe fondul unei relații tensionate între părți, respectiv situația materială precară, suspectarea de infidelitate, inculpatul a suprimat viața victimei în propria locuință), limitele de pedeapsă, astfel cum au fost reduse în urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. respectiv de la 10 ani la 16 ani și 8 luni închisoare, atitudinea sinceră a inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, starea de sănătate (tulburare de personalitate de tip instabil), Curtea a constatat că pedeapsa aplicată în cuantumul limitei maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită este mult prea ridicată, impunându-se o pedeapsă orientată spre limita maximă, apreciind că scopul educativ-preventiv poate fi realizat numai în regim de detenție.

Cu privire la pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară, a căror aplicare se raportează la perioada executării pedepsei principale, respectiv perioada după executarea pedepsei principale, Curtea a constatat că față de inculpat se impune interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ce urmează a fi executată potrivit art. 66 și 71 C. pen., raportat la valoarea socială lezată (viața persoanei), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii), coroborat cu dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că se impune excluderea inculpatului din câmpul persoanelor cu drept de vot sau de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Instanța de prim control judiciar a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, în condițiile în care a apreciat diferențiat conținutul pedepselor accesorii și complementare, motivarea individualizării acestor pedepse lipsind cu desăvârșire.

Dreptul de a fi părinte sau tutore ori curator și de a exercita toate prerogativele decurgând din ele sunt drepturi fundamentale care nu pot fi interzise sau îngrădite în mod automat de către instanță, pe durata executării pedepsei ca pedepse accesorii.

Instanța este obligată să examineze dacă infracțiunea comisă îl face pe inculpat nedemn de a exercita aceste drepturi.

Or, fapta sa nu s-a îndreptat direct asupra minorilor și nu s-a dovedit că ar fi fost săvârșită în prezența celor doi copii minori ori a avut un comportament nedemn față de aceștia care să determine a-l califica nedemn de a exercita drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, neputând fi interzise nici măcar pe durata executării pedepsei principale.

De asemenea, nu se poate interzice în mod automat dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care infracțiunea nu a fost săvârșită în timpul în care inculpatul ocupa o funcție sau exercita o profesie ori desfășura o activitate de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea civilă V.G., tatăl victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON despăgubiri civile, din care 20.000 RON reprezentând daune morale și 10.000 RON reprezentând daune materiale, daune morale ce au fost majorate la 50.000 RON, sumă cu care inculpatul a fost de acord să-l despăgubească, prima instanță făcând aplicarea principiului disponibilității ca urmare a voinței inculpatului.

De asemenea, s-a mai constatat că din căsătoria inculpatului și a victimei, au rezultat minorii M.E.D. și M.G.L.,  în prezent fiind în plasament la bunicii paterni M.M. și M.V., conform Sentinței civile nr. 351 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, inculpatul fiind de acord să plătească în favoarea minorilor prestație periodică lunară.

Această prestație periodică trebuie să aibă aceleași cuantumuri pentru ambii minori, neputând a se face diferență între copii, dar având în vedere acordul inculpatului, potrivit principiului disponibilității, Curtea nu va putea îndrepta stabilirea incorectă a cuantumului prestației și nu rentei, care reprezintă dreptul unei persoane de a primi periodic, atâta timp cât trăiește o sumă de bani de la o altă persoană, deci care, ca durată - perioada de timp cât o persoană se află în viață și nu o durată limitată, cum este cea a prestației periodice care se poate stinge sau modifica în funcție de o cauză legală.

Cum prestația periodică nu poate fi acordată pentru trecut direct sub forma unei sume globale, neavând caracterul unei pensii de întreținere, Curtea a apreciat că se impune obligarea inculpatului către minori la o sumă globală de la data producerii faptului cauzator de prejudicii și până la momentul pronunțării deciziei (apelul fiind o cale de atac de reformare), urmând ca ulterior să fie obligat sub forma prestației periodice lunare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul M.M.D., solicitând casarea deciziei pentru motivele arătate în partea introductiva a prezentei hotărâri astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de Ministerul Public este fondat numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și aplicării pedepsei complementare și accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. iar recursul declarat de inculpat este tardiv, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de instanța de fond și de prim control judiciar este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Astfel se retine că la data de 24 august 2011, între inculpatul M.M.D. și soția sa, M.D., victimă, s-a declanșat un conflict, între soți existând o stare tensionată determinată de neajunsuri și situația materială precară, precum și de faptul că inculpatul o suspecta pe soția sa de infidelitate, scandal care a culminat cu aplicarea unor lovituri cu cuțitul victimei de către inculpat. Victima a încercat să se apere, astfel că pe corpul acesteia s-au găsit plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini și antebrațului drept, la nivelul pieptului și în zona superioară stânga a spatelui.

Ca urmare a loviturilor aplicate cu un corp tăietor, leziunile au generat hemoragie internă și externă, cauzând decesul victimei, astfel cum rezulta din raportul de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj.

Se reține totodată că inculpatul, deși inițial a avut o atitudine de negare a faptei, ulterior a recunoscut și regretat săvârșirea ei, solicitând să fie judecat în baza procedurii simplificate, prevăzute de art. 320

1

C. pen., instanța de apel reducând pedeapsa aplicată de instanța de fond la 15 ani închisoare.

Având în vedere că probele administrate confirmă faptul că victima M.D. a fost lovită cu un cuțit cu mâner de plastic cu lama de 20 cm îndoită și cu o lungime totală de 32 cm, ridicat de la fața locului de organele de cercetare penală, se impunea confiscarea acestui corp tăietor. Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.

În raport cu considerentele expuse, se impune aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. și confiscarea cuțitului corp delict.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., Înalta Curte reține că prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, au fost modificate dispozițiile art. 71 C. pen., devenind obligatorie, de drept, doar interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c); interzicerea și a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) fiind lăsată la aprecierea instanțelor de judecată, alin. (3) al art. 71 stipulând criteriile în baza cărora se poate aplica această pedeapsa accesorie. Potrivit acestui din urma text de lege, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) C. pen., se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Astfel, interzicerea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d), ca pedeapsă accesorie, presupune existența calității de părinte a infractorului în momentul pronunțării hotărârii de condamnare și privește toate drepturile părintești, atât cele cu privire la persoana minorului, cât și cele referitoare la bunurile acestuia.

Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. reprezintă o nedemnitate a infractorului care prin infracțiunile comise demonstrează că nu prezintă garanții morale să exercite drepturile prevăzute în C. fam. pentru tutore (art. 113 - 145) sau curator (art. 152 - 157).

Pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi, care constituie o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, se aplică potrivit art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă instanța constată că, în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim.

În speța dedusă judecății, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat de prima instanță, de circumstanțele concrete în care acesta a comis faptele, precum și de datele care caracterizează persoana inculpatului și, având totodată în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința necesității de a analiza circumstanțele concrete care să determine interzicerea persoanelor condamnate să exercite drepturi fundamentale, aplicată ca pedeapsă accesorie (Hotărârea Sabou și Pîrcalab contra României; Hotărârea Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), Înalta Curte apreciază însă că inculpatul, este inapt de a exercita drepturile părintești și de fi tutore sau curator.

Prin urmare, instanța de recurs va proceda la o noua reindividualizare judiciară a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, fiind astfel incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Ca atare, va interzice inculpatului și drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen.

Reținând, așadar, incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Ministerului Public, va casa, în parte, Decizia penală nr. 127 din 10 aprilie 2012 și Sentința penală nr. 215 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj, numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și aplicării pedepsei complementare și accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. și, în rejudecare, va dispune confiscarea cuțitului corp delict și, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e), C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară.

În ce privește recursul declarat de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat după expirarea termenului legal de 10 zile. Astfel din actele dosarului rezultă că inculpatul a luat la cunoștință de minuta Deciziei penale nr. 127 la data de 12 aprilie 2012, astfel cum reiese din comunicarea existentă la dosar, iar calea de atac a fost declarată la data de 21 mai 2012, astfel cum rezultă din declarația sa de recurs.

În aceste condiții în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M.D.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

cu referire la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 127 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia sus-menționată și Sentința penală nr. 215 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și aplicării pedepsei complementare și accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. și, rejudecând:

Interzice inculpatului M.M.D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat cuțitul cu mâner de plastic având lama de 20 cm îndoită și cu o lungime totală de 32 cm, folosit la săvârșirea infracțiunii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M.D. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 august 2011 la 25 iulie 2012.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN