ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1067/2012

Asupra excepției de față, În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 442 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, inculpatul A.A.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 74 – art. 76 C. pen. Prin aceiași hotărâre, printre altele, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a constatat că reprezentanții legali ai părții vătămate minore, numiții M.S.D. și S.T., nu s-au constituit părți civile în cauză.

Totodată, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, din oficiu, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlul de daune morale în favoarea părții vătămate minore S.M.I. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.A.A., calea de atac fiind însă retrasă la termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, motiv pentru care prin decizia penală nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de manifestarea de voință a inculpatului în acest sens. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 9772/107/2011.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 9 aprilie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 302 alin. (l) raportat la art. 385 15 alin. (l) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. și art. 385 l alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D., concluziile părților și ale reprezentatului parchetului cu privire la excepția invocată de instanță fiind consemnate în practicaua prezentei decizii. Analizând recursul declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T.

și M.S.D., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din C.A.D.O.L.F. În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală. Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, cazurile de casare, precum și situațiile speciale de exercitare a căilor de atac.

În acest sens, prin dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., s-a statuat că titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronunțata in apel a fost modificata soluția clin sentința si numai cu privire la aceasta modificare. Prin urmare, deși legea nu face nicio precizare in acest sens, este evident ca aceste persoane capata legitimarea procesuala de a declara recurs numai daca prin modificările aduse sentinței în apel le-a fost afectata situația procesuala, astfel cum aceasta fusese stabilita prin hotărârea instanței de fond. Cu alte cuvinte, persoana in cauza trebuie sa justifice un interes pentru a putea recura decizia instanței de apel, interes ce trebuie analizat prin raportare la poziția acestei persoane in procesul penal, astfel cum este stabilita de lege.

Or, raportat la speța concretă dedusă judecății se constată că hotărârea pronunțată în prima instanță a devenit definitivă ca urmare a retragerii apelului exercitat în cauză numai de inculpatul A.A.A., prin decizia instanței de apel neoperându-se, prin urmare, niciun fel de modificări ale soluției instanței din fond. În aceste condiții, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., partea vătămată nu poate justifica un interes legitim în recurarea deciziei pronunțate în apel, exercitarea de către aceasta a căii de atac a recursului în condițiile în care legea nu permite, constituind un fundament solid al excepției invocate din oficiu, de instanță. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D. împotriva deciziei penale nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 385 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (I) teza a ll-a C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs este obligată să verifice dacă s-a făcut o justă aplicare de către instanțe a dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării și să adauge, dacă este cazul, timpul de arestare nededus, Înalta Curte va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.A.A. prevenția de la 15 mai 2011 la zi.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D. împotriva deciziei penale nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.A.A. durata prevenției de la 15 mai 2011 la 9 aprilie 2012. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.A.A., se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2012.