ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1067/2012

Asupra

excepției de față,

În baza actelor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 442 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală,

inculpatul A.A.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Il-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 74 – art. 76 C.

pen.

Prin aceiași

hotărâre, printre altele, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și

s-a constatat că reprezentanții legali ai părții vătămate minore, numiții M.S.D.

și S.T., nu s-au constituit părți civile în cauză.

Totodată,

conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, din oficiu,

la plata sumei de 10.000 lei, cu titlul de daune morale în favoarea părții

vătămate minore S.M.I.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.A.A., calea de atac fiind însă

retrasă la termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, motiv pentru care prin

decizia penală nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția

pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de manifestarea de voință a

inculpatului în acest sens.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel a formulat recurs partea vătămată S.M.I. prin

reprezentanți legali S.T. și M.S.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 9772/107/2011.

La termenul

acordat pentru soluționarea recursului, 9 aprilie 2012, Înalta Curte, din

oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 302 alin. (l) raportat la art. 385

15

alin. (l) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. și art. 385

l

alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția inadmisibilității

recursului declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și

M.S.D., concluziile părților și ale reprezentatului parchetului cu privire la

excepția invocată de instanță fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând

recursul declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Legea

procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din

Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală,

pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a

satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din C.A.D.O.L.F.

În consecință,

revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii,

calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel,

corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai

în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de

atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc,

căile de atac și titularii acestora, cazurile de casare, precum și situațiile

speciale de exercitare a căilor de atac.

În acest sens,

prin dispozițiile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., s-a statuat că

titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate in apel,

chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronunțata in apel a fost

modificata soluția clin sentința si numai cu privire la aceasta modificare.

Prin urmare, deși legea nu face nicio precizare in acest sens, este evident ca

aceste persoane capata legitimarea procesuala de a declara recurs numai daca

prin modificările aduse sentinței în apel le-a fost afectata situația

procesuala, astfel cum aceasta fusese stabilita prin hotărârea instanței de fond.

Cu alte cuvinte, persoana in cauza trebuie sa justifice un interes pentru a

putea recura decizia instanței de apel, interes ce trebuie analizat prin

raportare la poziția acestei persoane in procesul penal, astfel cum este

stabilita de lege. Or, raportat la speța concretă dedusă judecății se constată

că hotărârea pronunțată în prima instanță a devenit definitivă ca urmare a

retragerii apelului exercitat în cauză numai de inculpatul A.A.A., prin decizia

instanței de apel neoperându-se, prin urmare, niciun fel de modificări ale

soluției instanței din fond.

În aceste

condiții, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385

1

alin.

(4) C. proc. pen., partea vătămată nu poate justifica un interes legitim în

recurarea deciziei pronunțate în apel, exercitarea de către aceasta a căii de

atac a recursului în condițiile în care legea nu permite, constituind un

fundament solid al excepției invocate din oficiu, de instanță.

În consecință,

pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art.

385

15

pct. 1

lit. a)

teza

a II a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți legali S.T. și M.S.D. împotriva

deciziei penale nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția

pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, în

considerarea dispozițiilor art. 385 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (I)

teza a ll-a C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs este obligată să

verifice dacă s-a făcut o justă aplicare de către instanțe a dispozițiilor

privitoare la computarea reținerii și arestării și să adauge, dacă este cazul,

timpul de arestare nededus, Înalta Curte va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului A.A.A. prevenția de la 15 mai 2011 la zi.

Având în vedere

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.M.I. prin reprezentanți

legali S.T. și M.S.D. împotriva deciziei penale nr. 7 din 31 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului A.A.A. durata prevenției de la 15 mai 2011 la 9

aprilie 2012.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat

din

care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat A.A.A., se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 aprilie 2012.