ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 174 din 05 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția

penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea

de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. ori în infracțiunea de act sexual

cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul M.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de viol.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis

inculpatului M.I. exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii.

în baza art. 71 a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e)

C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe

o perioadă de 7 ani care reprezintă termenul de încercare.

În baza art. 86

3

C. pen. pe

durata termenului de încercare inculpatul M.I. a fost obligat să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

să se prezinte la Serviciu de probațiune

de pe lângă Tribunalul Sibiu;

să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea;

să comunice și justifice schimbarea locului

de muncă;

să comunice orice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a

dispus ca datele privitoare la lit. a), b), c), d) să fie comunicate Serviciului

de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu.

În baza art. 359 C. pen. raportat la 86

4

C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării

executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor și obligațiilor

dispuse prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată

și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu

și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 RON reprezentând cheltuieli de

spitalizare, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.

În baza art. 14, art. 346 C. pen. raportat

la art. 45 C. proc. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de procuror

și însușită de partea civilă C.D. prin reprezentant legal G.C. și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.000 RON daune morale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului

genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. pen. a fost obligat

inculpatul M.I. să plătească statului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpatul M.I. de 21 ani și partea civilă

C.D.A. de 13 ani sunt consăteni, ambii locuind din localitatea C., jud. Sibiu. Nu

au fost la școală împreună și nici nu au fost prieteni sau iubiți înainte de 23

octombrie 2010, întâlnindu-se doar cu o zi înainte în locuința inculpatului, unde

victima, inculpatul împreună cu alte patru fete, au ascultat muzică la calculatorul

acestuia.

La data de 23 octombrie 2010 în jurul orelor

19, minora C.D. împreună cu verișoara sa G.C.A. au plecat de acasă, cu intenția

de a cumpăra pâine de la magazinul din sat. Atunci când au ajuns în dreptul imobilului

inculpatului M.I., s-au întâlnit cu acesta care se întorcea de la barul din sat,

unde, împreună cu prietenii și martorii din dosar, au consumat alcool.

Inculpatul M.I. le-a invitat în locuința

sa pentru a asculta muzică la calculator, lucru cu care fetele au fost de acord.

De precizat că inculpatul M.I. locuiește

cu fratele și părinții săi într-un imobil compus din două apartamente distincte

situate în aceeași curte, însă cu intrări diferite: un apartament ocupat de inculpat

și care este compus din două camere ce au expuse ferestrele spre stradă și cu intrare

separată, iar celălalt apartament este compus din două camere și bucătărie și este

ocupat de părinții și fratele inculpatului M.A.

După ce a intrat cu cele două fete în locuința

ocupată de inculpat, aceștia au ascultat circa 30 minute muzică, timp în care a

venit și fratele inculpatului care l-a întrebat ce face, după care a plecat, iar

inculpatul a încuiat ușa în urma lui.

Fără a le amenința în vreun fel, acesta

a scos un cuțit din buzunar, pe care l-a pus pe masă. Pentru că s-a făcut relativ

târziu și a observat că inculpatul a trântit-o pe minora C.D. pe pat, G.C.A., fîindu-i

frică și de mama ei că ar certa-o pentru că a rămas prea mult timp în sat, s-a ridicat

să plece, moment în care acesta i-a descuiat ușa și i-a permis să plece, spunându-i

victimei să rămână.

După plecarea acesteia, inculpatul a încuiat

ușa, și fiind în stare avansată de ebrietate a început să-și pună în aplicare planul

de a întreține raporturi intime cu minora. în acest scop, a sărutat-o, a trântit-o

pe pat, iar aceasta i-a spus că nu dorește să întrețină raporturi intime, întrucât

„are doar 14 ani și ar fi bine să mai aștepte vreo doi ani".

Această împrejurare reiese din declarația

scrisă personal de inculpatul M.I. Această precizare s-a apreciat a fi relevantă

privind calificarea faptei, întrucât este un aspect important al cauzei, fapt ce

a făcut necesară menționarea sa.

Cu toate că minora și-a motivat refuzul

întreținerii raporturilor intime, inculpatul M.I. a trecut treptat la înfrângerea

voinței acesteia și prin violență fizică, verbală și psihică, a consumat raport

intim cu minora C.D., raport ce a condus la deflorarea ei, așa cum reiese din actul

medico - legal aflat la dosarul cauzei.

Din același act medico-legal reies și leziunile

produse acesteia la nivelul gâtului prin compresiune cu mâna, precum și prin zgâriere,

leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Certificatul atestă de asemenea

prezența spermatozoizilor în conținutul vaginal consecvent consumării unui sau unor

raporturi sexuale, „aspecte ce pot data din 23 octombrie 2010". Conform celor

susținute de minoră, aceasta ar fi fost trântită cu capul de dulap, strânsă de gât,

împinsă pe pat și obligată împotriva voinței ei să întrețină raporturile sexuale

atestate științific, susținere ce se coroborează și cu conținutul probei științifice

efectuată în cauză.

Contrar acestor susțineri, inculpatul M.I.

a declarat pe tot parcursul procesului penal, că relațiile intime consumate s-au

realizat cu acordul minorei C.D.A.

Instanța a reținut că în cauză s-a comis

un viol și pentru a reține această faptă a avut în vedere alături de actul medico-legal

și declarația victimei C.D.A. și declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv

declarația martorei G.C., declarațiile prietenilor inculpatului B.A., R.C., a fratelui

inculpatului M.A. și a mamei victimei, G.C., declarații din al căror conținut s-a

concluzionat că inculpatul M.I. a consumat raporturi intime prin violență fizică

și psihică.

Astfel, conform declarației numitei G.C.,

mama minorei C.D.A., în seara zilei de 23 octombrie 2010, fiica sa a plecat din

locuință cu intenția de a se deplasa la magazinul alimentar din satul C. în jurul

orei 21:15, întrucât fiica sa nu a revenit la domiciliul, a plecat în căutarea acesteia

și s-a întâlnit cu nepoata sa G.A. care i-a comunicat că D. se află în locuința

lui M.I. împreună cu aceasta și cu numita A.D. s-a deplasat către locuința acestuia

și, când a ajuns în dreptul porții a văzut-o pe fiica sa ieșind din curtea casei

acestuia plângând, cu cureaua de la pantaloni desfăcută, unul dintre nasturii pantalonilor

rupt. în urma insistențelor sale, fiica sa i-a spus că a fost supusă de către M.I.

unui act sexual împotriva voinței sale, motiv pentru care G.A. a sesizat organele

de poliție.

Minora C.D.A. a declarat că în seara zilei

de 23 octombrie 2010, a plecat de la locuința sa împreună cu G.A. cu intenția de

a merge la magazinul alimentar pentru a cumpăra pâine. Pe traseu au trecut prin

fața casei inculpatului M.I., iar acesta,, aflându-se în dreptul porții a strigat-o

și a invitat-o în locuință pentru a-i arăta ceva pe calculator. împreună cu G.A.

a intrat în locuința inculpatului și au stat o perioadă toți trei într-o cameră

unde se afla calculatorul, la un moment dat inculpatul cerându-i lui G.A. să iasă

afară din casă. Un timp minora a rămas singură la calculator și, în momentul în

care a revenit, inculpatul a prins-o de la spate în brațe și a împins-o pe pat.

Partea vătămată a declarat:„m-am ridicat repede și am fugit în hol și am încercat

să deschid ușa de acces în locuință pentru a ieși în curte, însă aceasta era încuiată.

M-a luat în brațe și m-a aruncat într-un pat din acel hol, după care a venit peste

mine. M-am luptat cu el împingându-l, iar acesta m-a prins de păr și m-a lovit cu

capul de un dulap din acea încăpere. Aproximativ 2-3 ore, a încercat să-mi dea pantalonii

jos, mă ținea de mâini, mă trăgea de păr, m-a lovit și la gât cu mâna, încerca în

toate felurile să mă dezbrace, dar nu reușea, întrucât mă luptam din răsputeri cu

el. Când țipam îmi punea mâna la gură și îmi spunea să tac." Conform declarațiilor

părții vătămate, la un moment dat în acest interval de timp, a auzit bătăi în ușă,

însă nu a putut țipa întrucât inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, bătăile în ușă

fiind urmate de bătăi în geam și a recunoscut vocea martorului B.A. Minora a mai

precizat că, în momentul în care a auzit bătăi în geam a strigat la acesta atenționându-l

că inculpatul nu o lasă să plece și că ar fi încercat să-i atragă atenția acestuia,

însă fără rezultat.

Ulterior, datorită atitudinii agresive

minora a cedat astfel încât inculpatul a reușit s-o dezbrace și, ținând-o strâns

de încheieturile mâinilor și deasupra coatelor și a întreținut cu aceasta un raport

sexual normal. După finalizare, inculpatul a înfipt un cuțit în ușa camerei, spunându-i

să tacă dacă dorește să fie bine, deschizând ușa și lăsând-o să plece.

S-a reținut că declarațiile minorei C.D.A.

se coroborează cu cele ale martorei G.C.A. care a declarat, că, aflându-se în locuința

inculpatului împreună cu verișoara sa, în urma invitației făcute de acesta, la un

moment dat în timp ce se aflau toți la calculator inculpatul a scos din buzunar

un obiect asemănător unui cuțit, aflat într-o teacă metalică pe care l-a așezat

pe masa calculatorului. Au stat în locuința inculpatului M.I. timp de 15-30 minute,

timp în care martora a constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice,

exprimându-se vulgar. În momentul în care martora a intenționat să plece, minora

C.D.A. a vrut să o însoțească însă, inculpatul a împins-o pe aceasta pe pat, spunând

că poate pleca numai ea, împingând-o spre ieșire. Până la momentul ieșirii sale

din casă martora a văzut că M.I. a mai împins-o de două ori pe C.D.A. pe pat. Ulterior,

s-a întâlnit cu mama părții vătămate, martora relatând aceleași împrejurări ca și

G.C.

Martorul B.A. a precizat că l-a întrebat

pe fratele martorul M.A., unde este inculpatul și acesta i-a spus că este în casă

cu o fată. Pentru că voiau să plece la A., împreună cu inculpatul și cu prietenul

lor, martorul R.C. s-a dus la geamul locuinței, l-a deschis, a observat că înăuntru

era întuneric, însă a auzit când o fată i s-a adresat „dă-l de pe mine", iar

inculpatului „dă-te jos, mă N. de pe mine".

Despre aceeași ușă încuiată a locuinței

inculpatului M.I., a relatat și martorul R.C. Acesta a mers primul să-l cheme pe

inculpatul M.I. să plece împreună la A. conform înțelegerii lor, iar în curtea casei

s-a întâlnit cu fratele lui, M.A., care i-a spus că inculpatul se află în casa de

sus, cu o fată și ascultă muzică la calculator. După ce M.A. a plecat spre magazin,

martorul a încercat la ușa inculpatului, a constatat că era încuiată, l-a strigat,

însă acesta nu i-a răspuns. A întrebat-o pe mama inculpatului, care ieșise în curte,

unde este fiul ei, iar aceasta i-a răspuns că dacă ușa este încuiată, înseamnă că

M.I. nu este acasă. Mai târziu martorul s-a întâlnit cu mama fetei și cu victima

care plângea și au spus că minora a fost violată.

Din ansamblul probator de la dosar, instanța

a reținut că în data de 23 octombrie 2010, inculpatul M.I. a întreținut relații

intime cu minora C.D.A. împotriva voinței ei prin exercitarea de violențe fizice,

prin compresiune la nivelul membrelor inferioare și gât (actul medico-legal), prin

dezbrăcarea acesteia cu forța (a se vedea declarația mamei sale - G.C. și a verișoarei

victimei G.C.A.) precum și prin violență morală. Constrângerea morală a fost reținută

raportat la starea victimei, la vârsta ei, la puterea ei de rezistență morală. Totodată

s-a avut în vedere și persoana inculpatului, constituția sa fizică, starea de ebrietate

avansată în care se afla, raportat apoi și la incapacitatea fizică a victimei de

a opune rezistență făptuitorului, care încerca să aibă raport sexual cu ea, în casa

sa, cu ușa încuiată și cu un cuțit pe masă.

Toate aceste împrejurări și probe au confirmat,

în opinia instanței, teza comiterii infracțiunii de viol cu o minoră sub 14 ani.

Referitor la vârsta minorei, instanța a avut în vedere declarația inculpatului dată

la circa 3 ore de la comiterea faptei, astfel că încadrarea juridică constituie

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru toate aceste împrejurări, instanța

a respins, conform art. 334 C. pen., cererile de schimbare a încadrării juridice

a infracțiunii deduse judecății din cea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și

(3) C. pen. în cea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 C. pen. (întrucât

aici se prezumă că raportul intim s-a realizat cu acceptul victimei, ori față de

cele de mai sus o astfel de ipoteză este exclusă) și nici în cea de viol prev. de

art. 197 alin. (1) C. pen., cu motivarea că, față de recunoașterea inculpatului

M.I. în faza de urmărire penală că victima l-a atenționat că are doar 14 ani și

că nu dorește să înceapă viața sexuală, preferând să mai aștepte încă doi ani acest

moment, revenirile ulterioare ale inculpatului, prin care a susținut că nu a cunoscut

vârsta acesteia coroborată cu împrejurarea că victima era mai dezvoltată fizic decât

vârsta biologică, neputând conduce în opinia instanței la concluzia că M.I. ar fi

fost în eroare cu privire la vârsta reală a acesteia.

Stabilind vinovăția inculpatului M.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., instanța

a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., având în vedere împrejurarea că este la prima confruntare cu legea

penală și că s-a prezentat în fața organelor judiciare la fiecare termen, regretând

sincer fapta comisă, faptă pe care a pus-o pe seama alcoolului și vârstei sale,

nu mult trecută peste majorat.

Așa fiind și având în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 52 și 72 C. pen. și dând eficiență

dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., având în vedere gravitatea faptei, în concret

comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, datele ce reies din referatul presentențial

și circumstanțele ce pledează în favoarea inculpatului, și convingerea instanței

că fiind îndeplinite cerințele art. 86

1

C. pen., scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea acesteia în regim de penitenciar, instanța a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară după executarea

pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel,

în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, arătând că pedeapsa aplicată

inculpatului este greșit individualizată raportat la art. 72 C. pen., că în mod

nejustificat au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și faptul că daunele morale acordate

părții vătămate minore sunt neîndestulătoare raportat la suferințele fizice și psihice

cauzate acesteia.

Prin decizia penală nr. 3/A din 17 ianuarie

2012 Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 174 din 05 octombrie 2011 pronunțate

de Tribunalul Sibiu, a desființat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale

a cauzei, în privința individualizării pedepsei aplicate inculpatului M.I. precum

și sub aspectul laturii civile a cauzei, în privința daunelor morale acordate părții

vătămate C.D.A. și procedând la o nouă judecată a înlăturat disp. art. 74 lit.

c) C. pen. precum și ale art. 86

1

și urm. C. pen. reținute în favoarea

inculpatului M.I.

A stabilit la 8 ani închisoare pedeapsa

aplicată inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76

lit. a) C. pen. și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

A stabilit la 40.000 RON daunele morale

acordate părții vătămate C.D.A. prin reprezentant legal G.C.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacate.

A reținut instanța de apel că sunt fondate

criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, privind greșita individualizare

judiciară a pedepsei de către instanța de fond, prin prisma criteriilor reglementate

de art. 72 C. pen.

De asemenea, a reținut că modalitatea concretă

de comitere a faptei, prin exercitarea actelor de violență și constrângerea unei

minore de 13 ani la raport sexual, atitudinea nesinceră a inculpatului care, chiar

și în contextul existenței unor acte medicale care confirmă agresiunea asupra minorei,

a recunoscut doar circumstanțiat comiterea faptei, susținând că a avut acordul părții

vătămate, sunt elemente care justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai

ridicat, o pedeapsă în cuantumul stabilit de prima instanță nefiind în măsură să

realizeze scopul preventiv și coercitiv prev. de art. 52 C. pen.

A avut în vedere consecințele grave ale

faptei inculpatului asupra dezvoltării ulterioare a minorei, precum și conduita

inculpatului pe parcursul procedurilor, lipsa empatiei față de victimă, precum și

concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Sibiu, care au relevat influența intensă exercitată de factorii negativi

asupra conduitei generale a inculpatului comparativ cu factorii pozitivi. Astfel,

s-a arătat că pentru stoparea comportamentului indezirabil este necesară implicarea

inculpatului în activități de consiliere, axate pe controlul pulsiunilor sexuale,

dezvoltarea judecăților morale și empatiei, întrucât în absența acestui demers,

șansele renunțării de către inculpat la acest comportament din proprie inițiativă

fiind reduse, el neavând mijloace necesare și nici dorința reală de schimbare.

A constatat că o pedeapsa principală de

4 ani închisoare, cum a fost stabilită de prima instanță, nu corespunde gravității

deosebite a faptei comise și nu poate să asigure prevenția generală și specială

reglementată de lege.

A apreciat că incidența dispozițiilor

art. 74 lit. a) C. pen. coroborate cu art. 76 lit. a) C. pen. este justificată prin

prisma lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, acesta aflându-se la primul

contact cu legea penală, constatându-se totodată că sus-numitul se află la o vârstă

abia trecută de majorat, când reprezentarea consecințelor faptelor sale și asumarea

acestora poate fi deficitară. în schimb, având în vedere că inculpatul nu a avut

o atitudine sinceră pe parcursul procesului, recunoașterea circumstanțiată a faptei,

contrar evidenței probelor de la dosar, neputând avea semnificație juridică penală

din perspectiva art. 74 lit. c) C. pen., instanța de apel a înlăturat această circumstanță

atenuantă judiciare reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului. A constatat

că nu mai sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 86

1

și urm C.

pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a

constatat că daunele morale stabilite de prima instanță nu sunt în măsură să reprezinte

o compensație echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată minoră

prin fapta reprobabilă a inculpatului, față de consecințele grave produse asupra

dezvoltării ulterioare a minorei și față de impactul avut asupra familiei acesteia.

Prejudiciul suferit de minoră derivă, în mod incontestabil, din lezarea demnității,

onoarei și nu în ultimul rând, din atingerea adusă dreptului său la libertate sexuală;

la stabilirea prejudiciului nu trebuie neglijată vârsta fragedă a minorei, faptul

că aceasta și-a început viața sexuală într-un mod brutal, împrejurarea că trăiește

într-o comunitate restrânsă, unde, după comiterea faptei de către inculpat, ea este

cea percepută ca fiind neserioasă și „lucru slab", conform depoziției martorului

B.A.. Astfel, pentru a asigura o justă compensare a prejudiciului moral cauzat de

inculpat prin fapta sa ilicită, a considerat justificată acordarea, cu titlu de

daune morale, a sumei de 40.000 RON, conform solicitării când s-a exercitat din

oficiu acțiunea civilă pentru minora victimă a infracțiunii.

Împotriva deciziei instanței de apel, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I. și a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond. A mai solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) sau

art. 198 alin. (1) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpatul M.I. este fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Înalta Curte, raportat la persoana inculpatului

care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală,

atitudinea acestuia care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, este încadrat

în muncă ca muncitor necalificat la SC A.M.T. SRL, apreciază că scopul preventiv

al pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă al cărui cuantum să fie orientat sub

minimul special prevăzut de lege. Executarea pedepsei în mediul penitenciar pe o

perioadă de 5 ani este de natură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei,

să îl determine pe inculpat să înțeleagă semnificația exigențelor sociale și necesitatea

de a respecta normele de conduită în societate și de a avea o comportare onestă

și morală. Se constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante menționate mai sus, deoarece inculpatul nu are

antecedente penale și se poate considera că acesta a avut o conduita bună înainte

de săvârșirea infracțiunii.

Înalta Curte constată că în cauză se impune

a se da o eficiență mai mare dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere

vârsta inculpatului, faptul că este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut

săvârșirea faptei, are un loc de muncă, astfel, apreciază că se impune reducerea

pedepsei, iar pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție reprezintă

un tratament penal corespunzător pericolului social al faptei și persoana inculpatului.

Astfel, aplicarea unei pedepse de 5 ani

închisoare și modalitatea de executare a acesteia cu executare în regim de detenție

sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală, așa cum este

prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică.

Cu privire la cererea inculpatului de schimbare

a încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 197 alin. (1) sau art. 198

alin. (1) C. pen., aceasta nu pot fi primită, având în vedere că inculpatul nu a

formulat apel împotriva sentinței primei instanțe achiesând implicit la încadrarea

juridică dată faptei de către instanța de fond. Totodată, din probele administrate

rezultă că raportul sexual s-a consumat prin exercitarea unor acte de violență și

prin amenințare, astfel că încadrarea juridică în infracțiunea prev de art. 197

alin.(1)și (3) C. pen. este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii menționate.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie,

față de decizia din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în recurs în interesul legii, care este în deplină concordanță cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c Marii Britanii, în sensul

că interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se face în mod

automat, prin efectul legii, ope legis, ci se supune aprecierii instanței de judecată,

în funcție de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen., Înalta Curte va

interzice inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță

și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 2 lit d) C.

proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale

nr. 3/A din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze

cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată

numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului

M.I. și rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei

penale atacate care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.

În baza art. 192 alin. (6) din C.

proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

M.I. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată

numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului

M.I.

Rejudecand, reduce pedeapsa aplicată inculpatului

M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) -art. 76 lit. a) C. pen., de la

8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

penale atacate care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu al recurentului inculpat M.I., până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 03 mai 2012.