ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2011

Asupra recursului penal de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 154 din 16 iulie 2010 Tribunalul Sibiu a hotărât respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20, 174 alin. (1), (2) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 182 C. pen. formulate de inculpați. A fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, având ca temei juridic art. 20, 174 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate. S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen. În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare au fost impuse inculpatului următoarele măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință, deplasare ce depășește 8 zile și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență; d) să nu intre în legătură cu partea vătămată V.I.

S-a încuviințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu. S-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere. S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. 3. A fost condamnat inculpatul V.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 20 C. pen., 174 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate. S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen. Inculpatului i s-au impus pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință, deplasare ce depășește 8 zile și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a încuviințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru inculpatul P.I. și Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara. A fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere. S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență următoarea stare de fapt: S-a reținut împrejurarea că între partea vătămată și inculpatul P.I. există relații tensionate de mai mulți ani, și, care au determinat în decursul timpului, conflicte verbale între aceștia, în cadrul cărora inculpatul P. adresa cuvinte jignitoare și injurii la adresa părții vătămate.

Existența acestor conflicte verbale și comportamentul neadecvat al inculpatului P.I. la adresa părții vătămate și a altor consăteni, este relevată atât de declarațiile părții vătămate, cât și de relatările consătenilor părților. Pe fondul acestor tensiuni, în după amiaza-zilei de 16 decembrie 2006, partea vătămată, în timp ce se îndrepta, însoțit fiind de martorul N.I., spre un teren aflat în apropierea fermei sale din Apoldu de Jos, pentru a deversa dejecțiile animaliere provenite de la ferma sa, s-a întâlnit cu inculpatul P.I., care se deplasa cu autoturismul spre grajdul proprietatea sa, aflat în vecinătatea fermei părții vătămate. Fiind sub influența băuturilor alcoolice (împrejurare recunoscută chiar de inculpat în prima declarație dată) inculpatul a oprit autoturismul și a început să adreseze anumite cuvinte jignitoare părții vătămate (cortorar) și injurii, fără ca partea vătămată să riposteze în vreun fel.

După ce partea vătămată și martorul N. și-au terminat treaba, pe drumul de întoarcere spre fermă, au fost întâmpinați din nou de inculpatul P.I., care, de această dată era înarmat cu o furcă, fiind urmat de angajatul său, V.F., care, la rândul său, era înarmat cu o bâtă. Întrucât partea vătămată, deși l-a văzut pe inculpat că se îndrepta spre el cu furca, cu intenția de a-l lovi, a avut convingerea că nu va fi efectiv atacat, nu s-a ferit din calea inculpatului, astfel că acesta din urmă a ridicat furca și a lovit partea vătămată cu partea metalică, respectiv cu dunga furcii, în cap. Inculpatul a continuat atacul asupra părții vătămate, cu furca, vizând în special zona capului acesteia, însă partea vătămată a încercat să pareze aceste lovituri cu mâna, fapt ce a determinat fracturarea osului metacarpian IV de la mâna stângă.

în același timp, inculpatul P. a îndemnat pe celălalt inculpat V.F., să lovească partea vătămată, în special în zona capului, astfel că și acesta a lovit partea vătămată cu bâta la nivelul capului și membrelor. Acest incident a durat în total aproximativ 10 minute, și s-a soldat cu leziuni multiple: plagă de 3,5 cm în zona fronto-parieto-temporală, tumefacție echimotică palidă infraorbital stângă, echimoză postero-internă a brațului drept, echimoză pe fața externă a brațului drept, fractură metacarp IV stâng, echimoze la nivelul gambei drepte, a coapsei stângi. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure și au necesitat inițial, 28 - 30 zile de îngrijiri medicale. Ulterior numărul zilelor de îngrijiri medicale s-a majorat la 70 - 80 zile datorită evoluției cu întârziere a consolidării fracturii de la nivelul mâinii stângi.

Expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Cluj concluzionează că numărul zilelor de îngrijiri medicale este de 70 - 80 zile, că leziunile de la nivelul capului au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale și că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol, intensitatea loviturilor de la nivelul capului fiind suficientă pentru a leza țesuturile moi epicraniene. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.I. dar și coinculpatul V.I. Inculpatul P.I. a criticat hotărârea atacată solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în subsidiar, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen.

și respectiv diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, motivat de faptul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie; acesta a necesitat 7 - 10 zile de îngrijiri medicale; fragilitatea osului metacarpian a dus la fracturarea acestuia și nu intensitatea loviturilor cât și respingerea apelului părții civile. Prin Decizia penală nr. 34/A din 22 februarie 2011 Curte de Apel Alba Iulia a dispus admiterea apelului părții civile V.I., desființarea sentinței penale numai cu privire la inculpatul P.I., sub aspectul modalității de executare și în consecință s-au relatat disp. art. 86:și art. 75 alin. (5), urmând ca pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.I. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă. Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele: - inculpatul P.I. nu a dorit să dea declarații (Încheierea din 14 aprilie 2010a Tribunalului Sibiu); - prin Încheierea din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, de asemenea a învederat instanței că „nu dorește să dea declarații în cauză"; - în recurs, inculpatul a solicitat amânarea pentru a-și angaja apărător ales; - la termenul la care s-a judecat cauza inculpatul a fost prezent asistat de apărător ales care a depus motive scrise de recurs și motive completatoare cât și acte în circumstanțiere.

Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte constată următoarele: a. asupra cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Critica apărării, în sensul că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra apelului părții civile cu privire la coinculpatul V.F., este neîntemeiată. Instanța de control judiciar prin decizia pronunțată a dispus achitarea apelului numai cu privire la inculpatul recurent în prezenta cauză și în lipsa recursului părții civile ale cărei interese puteau fi lezate, hotărârea față de coinculpat a rămas definitivă, astfel că recurentul inculpat, în prezenta cauză nu are vocația de a critica hotărârea sub acest aspect. b. asupra cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen; Analizând decizia atacată se constată că instanța de control judiciar a efectuat o analiză amplă a probatoriilor, inclusiv asupra noilor probe administrate. c. cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. În apărare, inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția de omor, motivat de faptul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie; numărul redus de zile de îngrijiri medicale apreciind că fractura nu e datorită loviturilor primite; solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, după caz, fie în infracțiunea de vătămare corporală, fie în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Ambele instanțe au examinat aceste apărări ale inculpatului și, cu argumente probatorii și juridice, le-au înlăturat (sentință, decizie).

În consecință, însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale instanțelor anterioare, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă la care adaugă următoarele completări: Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane („ animus necancli "), iar nu cu intenție generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „doi special", definit ca voință de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă", prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte" [ art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. ] , iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui" [ art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. ] . Ceea ce deosebește deci intenția directă, de intenția indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confîrmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului („dofus ex re") care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Demonstrează astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul și cu un lemn, care au cauzat leziuni osoase grave și ruperi pulmonare; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului pot să releve sau să infirme intenția de ucidere. Astfel, în prezenta cauză, inculpatul a ridicat furca și a lovit partea vătămată cu partea metalică, respectiv dunga furcii, în cap, continuând atacul asupra părții vătămate, cu furca, vizând în special zona capului acesteia. De reliefat că partea vătămată a încercat să pareze loviturile (urmărire penală și raportul de expertiză - supliment), fapt ce a determinat fractura osului metacarpian IV de la mâna stângă.

Totodată, inculpatul a fost cel ce l-a îndemnat pe coinculpat să lovească partea vătămată în special în zona capului (declarație martor N.I.G.), celelalte declarații de martori care atestă existența unei plăgi la nivelul capului, declarația coinculpatului cât și probele științifice care confirmă că leziunile s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu furcă metalică și bâtă de lemn. Or, ținând seama de zona vizată (capul), zonă vitală cât și a membrelor superioare, intensitatea și multitudinea loviturilor violente, spre o zonă anatomică vitală, nu justifică reținerea încadrării juridice a faptei, cum corect a apreciat și instanța de control judiciar. d. asupra cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Potrivit disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, ținând seama de gradul de pericolul ridicat al faptei care a atentat la dreptul la viață, împrejurările de comitere (pe fondul consumului de alcool și a unor relații preconflictuale preexistente, poziția procesuală abordată de inculpat, de necunoaștere a faptei săvârșite dar și la scopul pedepsei, corect s-a apreciat de instanța de control judiciar atunci când a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, pentru a da posibilitate inculpaților de a se reintegra în societate, nejustificându-se schimbarea modalității de executare a pedepselor.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp. art. 192, alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.