ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154 din 16 iulie

2010 Tribunalul Sibiu a hotărât respingerea cererilor de schimbare a încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20, 174 alin. (1), (2) C.

pen., în art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 182 C. pen. formulate de inculpați.

A fost condamnat

inculpatul P.I. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale, având ca temei juridic art. 20,

174 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76

C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate.

S-a dispus

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce

constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C.

pen. pe durata termenului de încercare au fost impuse inculpatului următoarele

măsuri de supraveghere și obligații:

a) să se prezinte la

datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunțe orice

schimbare de domiciliu, reședință, deplasare ce depășește 8 zile și

întoarcerea;

c) să comunice

informații de natură a fi controlate mijloacele de existență;

d) să nu intre în

legătură cu partea vătămată V.I.

S-a încuviințat

supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

S-a atras atenția

inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere.

S-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei principale.

inculpatul V.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 20 C. pen., 174

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen.,

art. 65 alin. (2) C. pen.

A fost aplicată

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate.

S-a dispus

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce

constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

Inculpatului i s-au

impus pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere și

obligații:

a) să se prezinte la

datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

b) să anunțe orice

schimbare de domiciliu, reședință, deplasare ce depășește 8 zile și

întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a încuviințat

supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru

inculpatul P.I. și Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

A fost atrasă atenția

inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere.

S-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei principale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență următoarea stare de

fapt:

S-a reținut

împrejurarea că între partea vătămată și inculpatul P.I. există relații

tensionate de mai mulți ani, și, care au determinat în decursul timpului,

conflicte verbale între aceștia, în cadrul cărora inculpatul P. adresa cuvinte

jignitoare și injurii la adresa părții vătămate. Existența acestor conflicte

verbale și comportamentul neadecvat al inculpatului P.I. la adresa părții

vătămate și a altor consăteni, este relevată atât de declarațiile părții

vătămate, cât și de relatările consătenilor părților.

Pe fondul acestor

tensiuni, în după amiaza-zilei de 16 decembrie 2006, partea vătămată, în timp

ce se îndrepta, însoțit fiind de martorul N.I., spre un teren aflat în

apropierea fermei sale din Apoldu de Jos, pentru a deversa dejecțiile

animaliere provenite de la ferma sa, s-a întâlnit cu inculpatul P.I., care se

deplasa cu autoturismul spre grajdul proprietatea sa, aflat în vecinătatea

fermei părții vătămate.

Fiind sub influența

băuturilor alcoolice (împrejurare recunoscută chiar de inculpat în prima

declarație dată) inculpatul a oprit autoturismul și a început să adreseze

anumite cuvinte jignitoare părții vătămate (cortorar) și injurii, fără ca

partea vătămată să riposteze în vreun fel.

După ce partea

vătămată și martorul N. și-au terminat treaba, pe drumul de întoarcere spre

fermă, au fost întâmpinați din nou de inculpatul P.I., care, de această dată

era înarmat cu o furcă, fiind urmat de angajatul său, V.F., care, la rândul

său, era înarmat cu o bâtă.

Întrucât partea

vătămată, deși l-a văzut pe inculpat că se îndrepta spre el cu furca, cu

intenția de a-l lovi, a avut convingerea că nu va fi efectiv atacat, nu s-a

ferit din calea inculpatului, astfel că acesta din urmă a ridicat furca și a

lovit partea vătămată cu partea metalică, respectiv cu dunga furcii, în cap.

Inculpatul a

continuat atacul asupra părții vătămate, cu furca, vizând în special zona

capului acesteia, însă partea vătămată a încercat să pareze aceste lovituri cu

mâna, fapt ce a determinat fracturarea osului metacarpian IV de la mâna stângă.

în același timp, inculpatul P. a îndemnat pe celălalt inculpat V.F., să

lovească partea vătămată, în special în zona capului, astfel că și acesta a

lovit partea vătămată cu bâta la nivelul capului și membrelor.

Acest incident a

durat în total aproximativ 10 minute, și s-a soldat cu leziuni multiple: plagă

de 3,5 cm în zona fronto-parieto-temporală, tumefacție echimotică palidă

infraorbital stângă, echimoză postero-internă a brațului drept, echimoză pe

fața externă a brațului drept, fractură metacarp IV stâng, echimoze la nivelul

gambei drepte, a coapsei stângi. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire

repetată cu corpuri dure și au necesitat inițial, 28 - 30 zile de îngrijiri

medicale. Ulterior numărul zilelor de îngrijiri medicale s-a majorat la 70 - 80

zile datorită evoluției cu întârziere a consolidării fracturii de la nivelul

mâinii stângi.

Expertiza

medico-legală efectuată de I.M.L. Cluj concluzionează că numărul zilelor de

îngrijiri medicale este de 70 - 80 zile, că leziunile de la nivelul capului au

necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale și că viața părții vătămate nu a

fost pusă în pericol, intensitatea loviturilor de la nivelul capului fiind suficientă

pentru a leza țesuturile moi epicraniene.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul P.I. dar și coinculpatul V.I.

Inculpatul P.I. a

criticat hotărârea atacată solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în subsidiar, în

infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. și respectiv diminuarea

cuantumului daunelor morale acordate părților civile, motivat de faptul că

viața victimei nu a fost pusă în primejdie; acesta a necesitat 7 - 10 zile de

îngrijiri medicale; fragilitatea osului metacarpian a dus la fracturarea

acestuia și nu intensitatea loviturilor cât și respingerea apelului părții

civile.

Prin Decizia penală

nr. 34/A din 22 februarie 2011 Curte de Apel Alba Iulia a dispus admiterea

apelului părții civile V.I., desființarea sentinței penale numai cu privire la

inculpatul P.I., sub aspectul modalității de executare și în consecință s-au

relatat disp. art. 86:și art. 75 alin. (5), urmând ca pedeapsa de 4 ani

închisoare să se execute în regim de detenție.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul P.I. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea

introductivă.

Prealabil examinării

pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpatul P.I. nu

a dorit să dea declarații (Încheierea din 14 aprilie 2010a Tribunalului Sibiu);

- prin Încheierea din

28 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, de asemenea a învederat

instanței că „nu dorește să dea declarații în cauză";

- în recurs,

inculpatul a solicitat amânarea pentru a-și angaja apărător ales;

- la termenul la care

s-a judecat cauza inculpatul a fost prezent asistat de apărător ales care a

depus motive scrise de recurs și motive completatoare cât și acte în

circumstanțiere.

Examinând pe fond

recursul inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

a. asupra cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Critica apărării, în

sensul că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra apelului părții

civile cu privire la coinculpatul V.F., este neîntemeiată.

Instanța de control

judiciar prin decizia pronunțată a dispus achitarea apelului numai cu privire

la inculpatul recurent în prezenta cauză și în lipsa recursului părții civile

ale cărei interese puteau fi lezate, hotărârea față de coinculpat a rămas

definitivă, astfel că recurentul inculpat, în prezenta cauză nu are vocația de

a critica hotărârea sub acest aspect.

b. asupra cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen;

Analizând decizia

atacată se constată că instanța de control judiciar a efectuat o analiză amplă

a probatoriilor, inclusiv asupra noilor probe administrate.

c. cu privire la

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

În apărare,

inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția de omor, motivat de faptul

că viața victimei nu a fost pusă în primejdie; numărul redus de zile de

îngrijiri medicale apreciind că fractura nu e datorită loviturilor primite;

solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, după caz, fie în

infracțiunea de vătămare corporală, fie în infracțiunea de vătămare corporală

gravă.

Ambele instanțe au

examinat aceste apărări ale inculpatului și, cu argumente probatorii și

juridice, le-au înlăturat (sentință, decizie).

În consecință,

însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale instanțelor anterioare,

Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă la

care adaugă următoarele completări:

Omorul se săvârșește

cu intenția de a suprima viața unei persoane („

animus

necancli

"), iar nu cu intenție generală de a vătăma. Expresia

„uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde

implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în

moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „doi special",

definit ca voință de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă",

prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire

la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două

forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când

infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin

săvârșirea acelei fapte"

[

art.

19 pct. 1 lit. a) C. pen.

]

, iar cu intenție

indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă

posibilitatea producerii lui"

[

art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

]

. Ceea ce deosebește

deci intenția directă, de intenția indirectă, este elementul volitiv. În timp

ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul

constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la

intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile,

dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste

rezultate se va produce.

În practica

judiciară, confîrmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere

se deduce din materialitatea actului („dofus ex re") care, în cele mai

multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Demonstrează

astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei

numeroase lovituri cu piciorul și cu un lemn, care au cauzat leziuni osoase

grave și ruperi pulmonare; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,

unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea

unei singure lovituri în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care

loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei,

folosindu-se un obiect dur.

Deosebit de

importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt

împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de

materialitatea actului pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Astfel, în prezenta

cauză, inculpatul a ridicat furca și a lovit partea vătămată cu partea

metalică, respectiv dunga furcii, în cap, continuând atacul asupra părții

vătămate, cu furca, vizând în special zona capului acesteia.

De reliefat că partea

vătămată a încercat să pareze loviturile (urmărire penală și raportul de

expertiză - supliment), fapt ce a determinat fractura osului metacarpian IV de

la mâna stângă.

Totodată, inculpatul

a fost cel ce l-a îndemnat pe coinculpat să lovească partea vătămată în special

în zona capului (declarație martor N.I.G.), celelalte declarații de martori

care atestă existența unei plăgi la nivelul capului, declarația coinculpatului

cât și probele științifice care confirmă că leziunile s-ar fi putut produce

prin lovire repetată cu furcă metalică și bâtă de lemn.

Or, ținând seama de

zona vizată (capul), zonă vitală cât și a membrelor superioare, intensitatea și

multitudinea loviturilor violente, spre o zonă anatomică vitală, nu justifică

reținerea

încadrării juridice a faptei, cum corect a

apreciat și instanța de control judiciar.

d. asupra cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit disp. art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, ținând seama de

gradul de pericolul ridicat al faptei care a atentat la dreptul la viață,

împrejurările de comitere (pe fondul consumului de alcool și a unor relații

preconflictuale preexistente, poziția procesuală abordată de inculpat, de necunoaștere

a faptei săvârșite dar și la scopul pedepsei, corect s-a apreciat de instanța

de control judiciar atunci când a dispus executarea pedepsei în regim de

detenție, pentru a da posibilitate inculpaților de a se reintegra în societate,

nejustificându-se schimbarea modalității de executare a pedepselor.

Față de cele de mai

sus, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art.

192, alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr.

34/A din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 septembrie 2011.