ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2011

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 4 iunie 2010, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpata L.D.M.D. (fiica lui l. și G.), în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe un termen de 3 ani. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat inculpata la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 86 4 C. pen. rap. la art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 Cp. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu 20 august 2009 și până la punerea sa în libertate. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpată cuțitul folosit la săvârșirea faptei. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate T.N., L.M.J., L.E., precum și acțiunea civilă exercitată din oficiu și susținută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în numele minorilor L.D.S.G., și L.D.C.R., și a obligat inculpata la plata daunelor morale în sumă de câte 10.000 lei către T.N., L.M.

și L.E. și la câte 50.000 lei daune morale pentru fiecare dintre minori. A obligat inculpata la plata despăgubirilor civile periodice în favoarea minorilor L.D.S.G. și L.D.C.R. în sumă de câte 100 lei fiecare, cu începere de la 20 august 2009 și până la majorat sau alte dispoziții legale. A respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.M.S. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1951,4 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Inculpata L.D.M.D. și victima sunt soț și soție și au împreună doi copii minori în vârstă de 7 ani (S.) și respectiv 4 ani (R.). Conform relatărilor martorilor, în ultimii ani între cei doi aveau loc destul de frecvent certuri, și chiar violențe fizice.

De fiecare dată, acestea erau determinate, pe de o parte, de consumul de alcool al victimei care în stare de ebrietate devenea violent, cheltuia banii câștigați pe alcool și, pe de altă parte, de nemulțumirea inculpatei față de consumul de alcool, de violența victimei, de împrejurarea că victima nu contribuia la cheltuielile casei. Împrejurarea că victima consumă în mod frecvent alcool a fost confirmată de martorii G.M.A. care a afirmat „victima bea destul de des" și „cu o săptămână înainte (de săvârșirea faptei) am fost chemat de inculpată pentru că victimei i se făcuse rău din cauza alcoolului"; „Când am mers la domiciliu, victima era pe jos și se plângea că nu mai poate respira". Martorul a mai arătat că este muzicant ca și victima și cântau împreună la petreceri, unde acesta din urmă obișnuia să se îmbete și în această stare devenea violent, însă reușea să-l liniștească.

Martora P.l., de asemenea, a confirmat împrejurarea că a văzut-o pe victimă băută, întrucât are un magazin de unde victima obișnuia să-și cumpere alcool, iar o dată, refuzând să-i dea o sticlă de coniac, întrucât acesta nu avea bani pentru a achita prețul, profitând de neatenția sa, victima i-a sustras sticla din magazin. Ulterior, martora i-a cerut inculpatei să-i achite contravaloarea. Aceeași atitudine a victimei a fost confirmată și de martorele C.L., T.E., aceasta din urmă, arătând că „am văzut victima când a spart ușa imobilului, fiind în stare de ebrietate", precum și de fiul părților, L.D.S.G. Astfel, minorul a declarat că victima, când se întorcea de la petrecerile unde era angajat ca muzicant, era băut și de frică, minorul se ascundea împreună cu fratele său sub pat.

Pentru a-i proteja, inculpata, conform susținerii minorului, îi lua și plecau de acasă, așteptând ca victima să adoarmă, fie aceasta îl liniștea reușind să-l determine să se culce. Tot martorii au confirmat că atunci când nu consuma alcool, victima era o persoană liniștită. În acest context conflictual dintre părți, în seara săvârșirii infracțiunii la domiciliul părților s-a organizat o petrecere la care au participat majoritatea martorilor audiați în cauză, respectiv R.M., care este vecină cu părțile, soții F.M. și F.l., G.M.A. În timpul petrecerii, care a durat până în jurul orei 2-3 noaptea, toate persoanele prezente au consumat alcool, cu excepția martorei R.M. La un moment dat, întrucât s-a terminat alcoolul, inculpata împreună cu martorii R.M.

și G.A. au plecat la barul unde lucrează inculpata, cu autoturismul soților L.D. pentru a cumpăra alcool. După ce au cumpărat coniac și bere, cei trei s-au reîntors la petrecere și întrucât au constatat că au uitat să cumpere coca-cola, martora R. care a condus autoturismul, însoțită de martorul G. s-au reîntors. Inculpata a rămas la domiciliu, însă datorită stării de ebrietate în care se afla, deși martora a condus mașina soților L.D. și cu consimțământul acesteia, inculpata i-a reproșat victimei că acesta ar fi fost de acord să o lase pe martoră să conducă. Discuția respectivă a degenerat fiind alimentată inițial de inculpată care i-a adresat injurii victimei. Acesta fiind de asemenea, într-o stare avansată de ebrietate a reacționat mai întâi scuipând-o pe inculpată, lucru care a enervat-o pe aceasta și de nervi a început să trântească pe jos paharele și sticlele de pe masă.

La rândul său, victima s-a enervat și a răsturnat masa și apoi a intenționat să părăsească domiciliul. Văzând acest lucru, inculpata s-a îndreptat spre el, l-a prins de umeri și întrucât inculpata are o constituție fizică mult mai robustă decât a victimei,conform declarațiilor martorilor a reușit să-l împingă în cameră și să-l trântească pe pat, așezându-se peste acesta pentru a-l împiedica să plece. Martorii prezenți inițial au încercat să aplaneze conflictul, însă martora R. care este vecina părților Ie-a spus acestora că pot pleca întrucât cei doi obișnuiesc să se certe și apoi se împacă, astfel că toată lumea a părăsit imobilul unde au rămas numai inculpata, victima și cei doi copii ai părților.

Martorii au confirmat că până la plecarea lor din locuința soților L.D., minorul S. nu dormea și că acesta se afla la calculator. După plecarea martorilor, modul de derulare a evenimentelor, a fost reținut numai în raport de declarația inculpatei și cea a minorului S., procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și planșele fotografice efectuate la fața locului. Astfel, potrivit declarației inculpatei, după plecarea martorilor, victima profitând de neatenția sa s-a înarmat cu un cuțit și a atacat-o în timp ce aceasta încerca să-i încalțe pe minori pentru a părăsi imobilul, așa cum făcea de obicei când victima era în stare de ebrietate. Inculpata a relatat că în continuare s-a luptat cu victima pentru a-l dezarma și că în timpul acestei confruntări l-a tăiat de frică pe soțul său.

Inculpata nu a dat nici o explicație asupra faptului că victima a prezentat două plăgi tăiate, arătând că își amintește că doar l-a zgâriat cu cuțitul pe victimă în zona toracică anterioară, că nu a văzut exact unde l-a lovit întrucât în casă era semiîntuneric. La rândul său, minorul părților a arătat că l-a văzut pe tatăl său când a mers în bucătărie, de unde a luat două cuțite, pe care le ținea unul în mână, iar celălalt la cureaua pantalonilor. Când inculpata aflată între timp la baie a venit în cameră, victima a atacat-o cu un cuțit, minorul arătând că de frică el și fratele lui au intrat sub pat de unde au văzut cum mama sa l-a dezarmat pe tatăl său de un cuțit, însă victima a folosit celălalt cuțit pentru a lovi pe inculpată.

Deși declarația inculpatei și cea a minorului sunt în parte contradictorii, întrucât minorul deși susține că victima avea două cuțite asupra lui, cu ocazia cercetării nu a fost identificat decât un cuțit, ceea ce au confirmat amândoi este împrejurarea că victima având asupra sa un cuțit a atacat-o pe inculpată și că în timpul confruntării, inculpata a dezarmat pe victimă și i-a aplicat două lovituri. Una dintre aceste lovituri reprezintă o plagă tăiată -înțepată nepenetrantă, ceea ce confirmă în parte apărarea inculpatei conform căreia în timpul altercației a încercat numai să-l zgârie pe victimă, însă de frică, față de conduita violentă, obișnuită a victimei, precum și față de stare de ebrietate în care se afla, nu-și amintește condițiile în care i-a aplicat a doua lovitură, care a provocat decesul.

Din modul de desfășurare a evenimentelor rezultă, în mod incontestabil că inculpata a săvârșit fapta în stare de provocare, ca urmare a atacului victimei asupra sa, dar și într-o puternică stare de tulburare determinată de teama pe care inculpata a acumulat-o în timp față de victimă, care în mod obișnuit așa cum s-a dovedit în cauză pe fondul consumului de alcool devenea violent. Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata. Prin Decizia penală nr. 74/ A din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul reținerii circumstanței atenuante legale a provocării și a cuantumului sancțiunii principale aplicate și, rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

și a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 lit. a), 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpata a declarat recurs. Prin recursul declarat, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că a săvârșit fapta în stare de provocare, după un atac violent cu cuțitul asupra sa și amenințările victimei că va omorî copii. în ce privește pedeapsa aplicată, a solicitat schimbarea modalității de executare, la locul de muncă, fiind îndeplinite condițiile art. 86 7 C. pen., întrucât nu are antecedente penale, este conștientă de gravitatea faptei, s-a implicat în creșterea și educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine sinceră, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă.

A mai menționat că este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuință stabilă, a făcut eforturi pentru întreținerea copiilor, care sunt traumatizați, cel mic asistând la eveniment și și-au revenit datorită prezenței sale. În ce privește prima critică formulată de inculpată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită. Pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar să se constate că, în momentul săvârșirii faptei inculpata se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe atenuante. Pentru existența circumstanței provocării, este necesar ca infracțiunea să se fi săvârșit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoție, adică în intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpata a săvârșit fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, generate de consumul de alcool și episoadele violente ale victimei, care s-a redeschis în noaptea săvârșirii infracțiunii.

Raportat la această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerințele pentru existența stării de provocare. Așa fiind, se constată că inițierea conflictului a aparținut inculpatei, iar din probe nu a rezultat nici un comportament provocator al victimei, în sensul că intenționa să-și atace soția cu cuțitul. Or, în raport de evoluția conflictului și de modul în care inculpata a înțeles să riposteze la atitudinea victimei, nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, întrucât contextul nu are semnificația penală a săvârșirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Recursul declarat de inculpata L.D.M.D. este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Analizând lucrările dosarului, cu privire la al doilea motiv de recurs formulat de recurenta inculpată, instanța constată că acestea sunt fondate, privitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, însă numai cu privire la cuantumul acesteia, nu și la modalitatea de executare. La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere că, în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, de datele ce caracterizează persoana inculpatei, conduita profesională și generală a inculpatei și de posibilitățile acesteia de reeducare, se impunea aplicarea unei pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate, prin executare la locul de muncă, care poate realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub acest aspect, instanțele trebuiau să aibă în vedere caracterizările din dosar, referatul de anchetă socială și faptul că există acordul instituției unde lucrează inculpata, înscrisuri din care rezultă că inculpata s-a implicat în creșterea și educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine sinceră, este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuință stabilă, nu are antecedente penale, este conștientă de gravitatea faptei și a făcut eforturi pentru întreținerea copiilor, care sunt traumatizați. Totodată, din referatul de evaluare presentențial, a rezultat că este o bună mamă, este atașată de cei doi copii minori care au vârste fragede și au nevoie de prezența mamei în îngrijirea și educarea lor.

Referitor la împrejurările comiterii faptei, așa cum s-a concluzionat în referatul de evaluare a persoanei inculpatei, aceasta a acționat ca urmare a acumulării în timp a unei tensiuni interioare, aspect reținut de instanță și din declarațiile martorilor, precum și pe fondul unei stări de instabilitate emoțională, impulsivitate, agresivitate și toleranță scăzută la frustrare, ca urmare a unui pattern comportamental al victimei pe fondul consumului excesiv de alcool, posibilitatea reiterării acestui tip de comportament fiind redusă. În concluzie, instanța apreciază că în cauză este oportună aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă, aceasta fiind aptă să asigure într-o mai bună măsură reeducarea inculpatei.

Neprocedând în acest mod, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, să fie casată, în parte, decizia atacată și rejudecând: În baza dispozițiilor art. 86 7 C. pen., dispune executarea pedepsei aplicată inculpatei, de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), C. pen. la locul de muncă, respectiv SC A. SRL.

În baza dispozițiilor art. 86 8 alin. (3) raportat la art. 86 3 alin. (1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; b) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; c) să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; d) să comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 9 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D., în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta inculpată L.D.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 74/ A din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. Casează, în parte, decizia atacată și rejudecând: În baza dispozițiilor art. 86 7 C. pen., dispune executarea pedepsei aplicată inculpatei, de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), C. pen. la locul de muncă, respectiv SC A. SRL.

În baza dispozițiilor art. 86 8 alin. (3) raportat la art. 86 3 alin. (1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; b) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; c) să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; d) să comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 9 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D., în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2011.