ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 133 din 4 iunie 2010, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpata L.D.M.D.

(fiica lui l. și G.), în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b), c)

C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe un termen de 3 ani.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 71

C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat inculpata la respectarea

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Sibiu;

- să anunțe

în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

4

C. pen. rap. la art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra

cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71

alin. 5 Cp. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88

C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv

începând cu 20 august 2009 și până la punerea sa în libertate.

În baza art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatei.

În baza art. 118

lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpată cuțitul folosit la săvârșirea

faptei.

În baza art. 14,

346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă

exercitată de părțile vătămate T.N., L.M.J., L.E., precum și acțiunea civilă

exercitată din oficiu și susținută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în

numele minorilor L.D.S.G., și L.D.C.R., și a obligat inculpata la plata

daunelor morale în sumă de câte 10.000 lei către T.N., L.M. și L.E. și la câte

50.000 lei daune morale pentru fiecare dintre minori.

A obligat

inculpata la plata despăgubirilor civile periodice în favoarea minorilor L.D.S.G.

și L.D.C.R. în sumă de câte 100 lei fiecare, cu începere de la 20 august 2009

și până la majorat sau alte dispoziții legale.

A respins ca

nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.M.S.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în sumă de 1951,4 lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Inculpata L.D.M.D.

și victima sunt soț și soție și au împreună doi copii minori în vârstă de 7 ani

(S.) și respectiv 4 ani (R.).

Conform

relatărilor martorilor, în ultimii ani între cei doi aveau loc destul de

frecvent certuri, și chiar violențe fizice. De fiecare dată, acestea erau

determinate, pe de o parte, de consumul de alcool al victimei care în stare de

ebrietate devenea violent, cheltuia banii câștigați pe alcool și, pe de altă

parte, de nemulțumirea inculpatei față de consumul de alcool, de violența

victimei, de împrejurarea că victima nu contribuia la cheltuielile casei.

Împrejurarea

că victima consumă în mod frecvent alcool a fost confirmată de martorii G.M.A. care

a afirmat „victima bea destul de des" și „cu o săptămână înainte (de

săvârșirea faptei) am fost chemat de inculpată pentru că victimei i se făcuse

rău din cauza alcoolului"; „Când am mers la domiciliu, victima era pe jos

și se plângea că nu mai poate respira". Martorul a mai arătat că este

muzicant ca și victima și cântau împreună la petreceri, unde acesta din urmă

obișnuia să se îmbete și în această stare devenea violent, însă reușea să-l

liniștească. Martora P.l., de asemenea, a confirmat împrejurarea că a văzut-o

pe victimă băută, întrucât are un magazin de unde victima obișnuia să-și

cumpere alcool, iar o dată, refuzând să-i dea o sticlă de coniac, întrucât

acesta nu avea bani pentru a achita prețul, profitând de neatenția sa, victima

i-a sustras sticla din magazin. Ulterior, martora i-a cerut inculpatei să-i

achite contravaloarea. Aceeași atitudine a victimei a fost confirmată și de

martorele C.L., T.E., aceasta din urmă, arătând că „am văzut victima când a

spart ușa imobilului, fiind în stare de ebrietate", precum și de fiul părților,

L.D.S.G. Astfel, minorul a declarat că victima, când se întorcea de la

petrecerile unde era angajat ca muzicant, era băut și de frică, minorul se

ascundea împreună cu fratele său sub pat. Pentru a-i proteja, inculpata,

conform susținerii minorului, îi lua și plecau de acasă, așteptând ca victima

să adoarmă, fie aceasta îl liniștea reușind să-l determine să se culce. Tot

martorii au confirmat că atunci când nu consuma alcool, victima era o persoană

liniștită.

În acest

context conflictual dintre părți, în seara săvârșirii infracțiunii la

domiciliul părților s-a organizat o petrecere la care au participat majoritatea

martorilor audiați în cauză, respectiv R.M., care este vecină cu părțile, soții

F.M. și F.l., G.M.A. În timpul petrecerii, care a durat până în jurul orei 2-3

noaptea, toate persoanele prezente au consumat alcool, cu excepția martorei R.M.

La un moment dat, întrucât s-a terminat alcoolul, inculpata împreună cu

martorii R.M. și G.A. au plecat la barul unde lucrează inculpata, cu

autoturismul soților L.D. pentru a cumpăra alcool.

După ce au

cumpărat coniac și bere, cei trei s-au reîntors la petrecere și întrucât au

constatat că au uitat să cumpere coca-cola, martora R. care a condus

autoturismul, însoțită de martorul G. s-au reîntors. Inculpata a rămas la

domiciliu, însă datorită stării de ebrietate în care se afla, deși martora a

condus mașina soților L.D. și cu consimțământul acesteia, inculpata i-a

reproșat victimei că acesta ar fi fost de acord să o lase pe martoră să

conducă.

Discuția

respectivă a degenerat fiind alimentată inițial de inculpată care i-a adresat

injurii victimei. Acesta fiind de asemenea, într-o stare avansată de ebrietate

a reacționat mai întâi scuipând-o pe inculpată, lucru care a enervat-o pe

aceasta și de nervi a început să trântească pe jos paharele și sticlele de pe

masă. La rândul său, victima s-a enervat și a răsturnat masa și apoi a

intenționat să părăsească domiciliul. Văzând acest lucru, inculpata s-a

îndreptat spre el, l-a prins de umeri și întrucât inculpata are o constituție

fizică mult mai robustă decât a victimei,conform declarațiilor martorilor a

reușit să-l împingă în cameră și să-l trântească pe pat, așezându-se peste

acesta pentru a-l împiedica să plece. Martorii prezenți inițial au încercat să

aplaneze conflictul, însă martora R. care este vecina părților Ie-a spus

acestora că pot pleca întrucât cei doi obișnuiesc să se certe și apoi se

împacă, astfel că toată lumea a părăsit imobilul unde au rămas numai inculpata,

victima și cei doi copii ai părților.

Martorii au

confirmat că până la plecarea lor din locuința soților L.D., minorul S. nu

dormea și că acesta se afla la calculator.

După plecarea

martorilor, modul de derulare a evenimentelor, a fost reținut numai în raport

de declarația inculpatei și cea a minorului S., procesul verbal de cercetare la

fața locului, precum și planșele fotografice efectuate la fața locului.

Astfel,

potrivit declarației inculpatei, după plecarea martorilor, victima profitând de

neatenția sa s-a înarmat cu un cuțit și a atacat-o în timp ce aceasta încerca

să-i încalțe pe minori pentru a părăsi imobilul, așa cum făcea de obicei când

victima era în stare de ebrietate. Inculpata a relatat că în continuare s-a

luptat cu victima pentru a-l dezarma și că în timpul acestei confruntări l-a tăiat

de frică pe soțul său. Inculpata nu a dat nici o explicație asupra faptului că

victima a prezentat două plăgi tăiate, arătând că își amintește că doar l-a

zgâriat cu cuțitul pe victimă în zona toracică anterioară, că nu a văzut exact

unde l-a lovit întrucât în casă era semiîntuneric.

La rândul

său, minorul părților a arătat că l-a văzut pe tatăl său când a mers în

bucătărie, de unde a luat două cuțite, pe care le ținea unul în mână, iar

celălalt la cureaua pantalonilor. Când inculpata aflată între timp la baie a

venit în cameră, victima a atacat-o cu un cuțit, minorul arătând că de frică el

și fratele lui au intrat sub pat de unde au văzut cum mama sa l-a dezarmat pe

tatăl său de un cuțit, însă victima a folosit celălalt cuțit pentru a lovi pe

inculpată.

Deși

declarația inculpatei și cea a minorului sunt în parte contradictorii, întrucât

minorul deși susține că victima avea două cuțite asupra lui, cu ocazia

cercetării nu a fost identificat decât un cuțit, ceea ce au confirmat amândoi

este împrejurarea că victima având asupra sa un cuțit a atacat-o pe inculpată

și că în timpul confruntării, inculpata a dezarmat pe victimă și i-a aplicat

două lovituri.

Una dintre

aceste lovituri reprezintă o plagă tăiată -înțepată nepenetrantă, ceea ce

confirmă în parte apărarea inculpatei conform căreia în timpul altercației a

încercat numai să-l zgârie pe victimă, însă de frică, față de conduita

violentă, obișnuită a victimei, precum și față de stare de ebrietate în care se

afla, nu-și amintește condițiile în care i-a aplicat a doua lovitură, care a

provocat decesul.

Din modul de

desfășurare a evenimentelor rezultă, în mod incontestabil că inculpata a

săvârșit fapta în stare de provocare, ca urmare a atacului victimei asupra sa,

dar și într-o puternică stare de tulburare determinată de teama pe care

inculpata a acumulat-o în timp față de victimă, care în mod obișnuit așa cum

s-a dovedit în cauză pe fondul consumului de alcool devenea violent.

Împotriva

sentinței penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu și inculpata.

Prin Decizia penală

nr. 74/ A din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală,

admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a

desființat sentința penală atacată numai sub aspectul reținerii circumstanței

atenuante legale a provocării și a cuantumului sancțiunii principale aplicate

și, rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și a aplicat

inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 174 lit. a), 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a), b), c) C. pen., art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva

deciziei instanței de apel, inculpata a declarat recurs.

Prin recursul

declarat, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând

că a săvârșit fapta în stare de provocare, după un atac violent cu cuțitul

asupra sa și amenințările victimei că va omorî copii. în ce privește pedeapsa

aplicată, a solicitat schimbarea modalității de executare, la locul de muncă,

fiind îndeplinite condițiile art. 86

7

C. pen., întrucât nu are

antecedente penale, este conștientă de gravitatea faptei, s-a implicat în

creșterea și educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine

sinceră, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă. A mai

menționat că este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuință

stabilă, a făcut eforturi pentru întreținerea copiilor, care sunt traumatizați,

cel mic asistând la eveniment și și-au revenit datorită prezenței sale.

În ce

privește prima critică formulată de inculpată, Înalta Curte constată că aceasta

nu poate fi primită.

Pentru

reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar să se constate că,

în momentul săvârșirii faptei inculpata se găsea într-o stare de puternică

tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori

într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare

sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin

violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită

gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul

provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit

infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau

emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul

tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe

atenuante.

Pentru

existența circumstanței provocării, este necesar ca infracțiunea să se fi

săvârșit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoție, adică în

intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească.

Din

materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpata a săvârșit fapta

pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, generate de consumul de alcool și

episoadele violente ale victimei, care s-a redeschis în noaptea săvârșirii

infracțiunii.

Raportat la

această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerințele

pentru existența stării de provocare. Așa fiind, se constată că inițierea

conflictului a aparținut inculpatei, iar din probe nu a rezultat nici un

comportament provocator al victimei, în sensul că intenționa să-și atace soția

cu cuțitul.

Or, în raport

de evoluția conflictului și de modul în care inculpata a înțeles să riposteze

la atitudinea victimei, nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a

provocării, întrucât contextul nu are semnificația penală a săvârșirii faptei

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

Recursul

declarat de inculpata L.D.M.D. este fondat și urmează a fi admis pentru

următoarele considerente:

Analizând

lucrările dosarului, cu privire la al doilea motiv de recurs formulat de

recurenta inculpată, instanța constată că acestea sunt fondate, privitor la

modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta

și vinovăția inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, însă

numai cu privire la cuantumul acesteia, nu și la modalitatea de executare.

La stabilirea

modalității de executare a pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere că, în

raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, de datele ce

caracterizează persoana inculpatei, conduita profesională și generală a

inculpatei și de posibilitățile acesteia de reeducare, se impunea aplicarea

unei pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate, prin executare la

locul de muncă, care poate realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub acest

aspect, instanțele trebuiau să aibă în vedere caracterizările din dosar,

referatul de anchetă socială și faptul că există acordul instituției unde

lucrează inculpata, înscrisuri din care rezultă că inculpata s-a implicat în

creșterea și educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine

sinceră, este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuință stabilă,

nu are antecedente penale, este conștientă de gravitatea faptei și a făcut

eforturi pentru întreținerea copiilor, care sunt traumatizați.

Totodată, din

referatul de evaluare presentențial, a rezultat că este o bună mamă, este

atașată de cei doi copii minori care au vârste fragede și au nevoie de prezența

mamei în îngrijirea și educarea lor.

Referitor la

împrejurările comiterii faptei, așa cum s-a concluzionat în referatul de

evaluare a persoanei inculpatei, aceasta a acționat ca urmare a acumulării în

timp a unei tensiuni interioare, aspect reținut de instanță și din declarațiile

martorilor, precum și pe fondul unei stări de instabilitate emoțională,

impulsivitate, agresivitate și toleranță scăzută la frustrare, ca urmare a unui

pattern comportamental al victimei pe fondul consumului excesiv de alcool, posibilitatea

reiterării acestui tip de comportament fiind redusă.

În concluzie,

instanța apreciază că în cauză este oportună aplicarea unei pedepse cu

executare la locul de muncă, aceasta fiind aptă să asigure într-o mai bună

măsură reeducarea inculpatei.

Neprocedând

în acest mod, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, urmând ca

recursul să fie admis, să fie casată, în parte, decizia atacată și rejudecând:

În baza

dispozițiilor art. 86

7

C. pen., dispune executarea pedepsei aplicată

inculpatei, de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74

lit. a), b), c), C. pen. la locul de muncă, respectiv SC A. SRL.

În baza

dispozițiilor art. 86

8

alin. (3) raportat la art. 86

3

alin.

(1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să

respecte următoarele obligații:

a) să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care

vor fi stabilite de acest serviciu;

b) să anunțe

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în prealabil, despre

orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare;

c) să

comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și

justificarea acestei schimbări;

d) să

comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

9

C. pen.

Se vor

menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D.,

în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurenta inculpată L.D.M.D. împotriva Deciziei penale nr.

74/ A din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Casează, în

parte, decizia atacată și rejudecând:

În baza dispozițiilor

art. 86

7

C. pen., dispune executarea pedepsei aplicată inculpatei,

de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174

alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), C.

pen. la locul de muncă, respectiv SC A. SRL.

În baza

dispozițiilor art. 86

8

alin. (3) raportat la art. 86

3

alin.

(1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să

respecte următoarele obligații:

a) să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care

vor fi stabilite de acest serviciu;

b) să anunțe

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în prealabil, despre

orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare;

c) să

comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și

justificarea acestei schimbări;

d) să

comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

9

C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D.,

în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 17 februarie 2011.