ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 97 din data de 22 martie 2010 a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R.F. la 4 ani închisoare. În baza art. 174 C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispozițiilor art. 86 2 C. pen., a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata I.R.F. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte și următoarea obligație: să nu intre în legătură cu partea vătămată R.R.
În baza art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei I.R.F., aflată în stare de arest în Penitenciarul Târgșor, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/U din 21 octombrie 2009 emis de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestată în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2009 la zi. În baza art. 14, art. 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița și obligată inculpata I.R.F. la plata către aceasta a sumei de 1942,734 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate R.R. S-a luat act că partea vătămată R.R. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată cuțitul de bucătărie utilizat la săvârșirea faptei. În baza art. 169 C. proc.
pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată R.R. a tricoului și a gecii cu care aceasta a fost îmbrăcată în momentul producerii agresiunii și care au făcut obiectul unui raport de constatare tehnico-științifică, puse la dispoziția instanței. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 360 lei, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat acesteia din oficiu și care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița. Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 410/P/2009, înregistrat la instanță la data de 17 noiembrie 2009, sub nr. 5152/120/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I.R.F., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpata I.R.F. și partea vătămată R.R. trăiesc în relații de concubinaj de aproximativ 10 luni în comuna Costeștii din Vale, sat Merișu, județul Dâmbovița, la domiciliul părții vătămate, într-o locuință compusă din două camere, într-o cameră separat locuind martora R.V. – mama părții vătămate R.R. La data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 17 30 , între inculpată, pe de o parte și concubinul ei R.R., pe de altă parte, s-a iscat o stare conflictuală, determinată de faptul că acesta din urmă i-a dat fratelui său un telefon mobil care îi aparținea inculpatei. În timp ce se afla în domiciliul comun împreună cu concubinul său și acesta tocmai intenționa să iasă pe ușă întrucât fusese trimis de inculpată pentru a-i aduce telefonul, aceasta a luat un cuțit, având lungimea lamei de 11,5 cm și lățimea la bază de 2 cm și l-a lovit de două ori în zona spatelui.
În raport de probele administrate în cauză s-a apreciat că inculpata i-a aplicat prima lovitură cu cuțitul când partea vătămată R.R. era îmbrăcat cu geacă și tricou și a doua lovitură după ce acesta și-a scos aceste obiecte de vestimentație pentru a vedea unde a fost lovit inițial. Conform raportului de constatare medico-legală s-au identificat două leziuni produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător la nivelul hemitoracelui în partea dreaptă, iar raportul de constatare tehnico-științifică traseologică a identificat o singură urmă de tăiere în obiectele de vestimentație purtate de partea vătămată.
De asemenea, s-a mai arătat că, celelalte probe administrate în cauză au evidențiat că, după ce a fost lovită cu cuțitul, partea vătămată și-a scos geaca și tricoul pentru a vedea unde a fost lovită, iar existența celei de a doua leziuni numai pe corpul victimei, fără a se produce și perforarea hainelor, conduce la concluzia că singura posibilitate în care a fost lovită pentru a doua oară a fost aceea în care a avut partea superioară a corpului descoperită. S-a mai reținut că, partea vătămată s-a întors cu fața spre inculpată și aceasta a încercat să-i mai aplice o a treia lovitură în zona pieptului, situație în care partea vătămată i-a prins cuțitul cu mâna stângă, moment în care a fost lezat la nivelul policelui stâng.
În urma scandalului creat, în cameră a intrat martora R.V. – mama părții vătămate, situație în care partea vătămată i-a dat o palmă peste față concubinei sale, aceasta căzând pe pat și cuțitul la pământ. Inculpata a luat cuțitul de jos și punându-i mâna în gât martorei R.V., a încercat să o lovească și pe aceasta cu cuțitul, situație în care a intervenit partea vătămată care a lovit-o pe concubina sa cu palma peste față, aceasta căzând la pământ și cuțitul în cameră. Martora R.V. a luat cuțitul și l-a predat organului de poliție, inculpata recunoscând că este cel pe care l-a folosit la săvârșirea faptei. Din raportul de constatare medico-legală nr. 605/V din 21 octombrie 2009 întocmit de specialiști din cadrul S.M.L.
Dâmbovița a rezultat că partea vătămată a fost internată la data de 20 octombrie 2009, ora 20 27 , cu diagnosticul hemopneumotorax dreapta, plăgi tăiate penetrante regiunea posterioară hemitorace dreapta, plagă tăiată mâna stângă. S-a practicat de urgență pleurotomie, în urma examinării de către medicul legist la ora 21 35 , constatându-se existența în vasul de expansiune a circa 400 ml sânge lichid. A doua zi, la 21 octombrie 2009, ora 13 30 , cu ocazia audierii părții vătămate, s-a constatat existența în vasul de expansiune a cantității de 800 ml sânge lichid. S-a concluzionat că R.R.
a prezentat leziuni de violență care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor înțepător, având lățimea maximă a lamei de 1-2 cm și care pot data din 20 octombrie 2009. Au fost identificate 3 lovituri, una la nivelul policelui stâng și două pe fața posterioară a hemitoracelui dreapta, reținându-se că leziunea de la nivelul policelui stâng poate fi considerată ca leziune de apărare și că leziunile din zona spatelui de pe fața posterioară a hemitoracelui drept i-au pus viața în primejdie. Totodată, la data de 21 octombrie 2009 s-a procedat la examinarea inculpatei de către medicul legist întrucât inculpata a susținut că a fost bătută de partea vătămată de 15 – 20 ori cu palmele peste față și trasă de păr și că acesta a fost motivul pentru care a săvârșit fapta.
S-a mai reținut în rechizitoriu că din raportul de constatare medico-legală nr. 609/V din 21 octombrie 2009 întocmit de specialiștii din cadrul S.M.L. Dâmbovița rezultă că inculpata a prezentat o excoriație de 1 cm pe obrazul drept, care nu a necesitat zile de îngrijire medicală, astfel încât se poate trage concluzia că este adevărat că partea vătămată a lovit-o cu palmele pe inculpată, însă nu de 15 – 20 ori așa cum a susținut aceasta.
S-a apreciat că acțiunile inculpatei I.R.F., care la data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 17 30 , pe fondul unei stări conflictuale izbucnită spontan, i-a aplicat concubinului său, partea vătămată R.R., două lovituri cu un corp tăietor-înțepător având lungimea lamei de 11,5 cm și lățimea la bază de 2 cm în zona hemitoracelui dreapta, după care a încercat să-i aplice cu același corp tăietor înțepător o a treia lovitură, partea vătămată prinzându-i cuțitul, fapt care a avut ca urmare producerea unei leziuni de apărare la nivelul policelui stâng, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., având în vedere că leziunile de la nivelul hemitoracelui au avut ca rezultat punerea în primejdie a vieții părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, care a criticat-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând ca executarea să se facă în regim privativ de libertate. Instanța de apel a apreciat critica nefondată, considerând că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia, precum și a persoanei inculpatei. În consecință, prin decizia penală nr. 100 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și criticând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că nu se justifică suspendarea acesteia sub supraveghere. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată din perspectiva criticii formulate de parchet, precum și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Prima instanță, în mod corect și motivat, a apreciat că în cauză scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Probele administrate au relevat că între părți existau frecvente dispute, chiar partea vătămată recunoscând că o bătea destul de des pe inculpată. Martorii audiați în circumstanțiere au arătat că aceasta a avut un comportament ireproșabil în societate până la data săvârșiri faptei, fiind o fire respectuoasă, care nu a avut nici un conflict cu nimeni. În aceste condiții, este evident că fapta inculpatei reprezintă un eveniment singular, este adevărat, de o gravitate sporită, dar care a putut avea loc pe fondul firii violente a părții vătămate. Violența domestică la care era supusă inculpata a condus la o teamă acumulată în timp, ce a determinat-o să-și piardă controlul într-un conflict spontan, astfel că circumstanțele atenuante reținute în cauză își găsesc pe deplin justificarea.
Împrejurărilor concrete de comitere a faptei li se adaugă vârsta fragedă a inculpatei și anume 19 ani, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat față de fapta comisă, toate aceste elemente susținând aprecierea instanțelor de fond și apel, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, în condițiile aplicării art. 86 1 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 100 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata I.R.F. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 20 aprilie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.