ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Prin sentința penală
nr. 97 din data de 22 martie 2010 a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c)
C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R.F.
la 4 ani închisoare.
În baza art. 174 C.
pen. și art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă
complementară pe o perioadă de 2 ani.
În baza dispozițiilor
art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispozițiilor
art. 86
2
C. pen., a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata I.R.F. să se supună, pe durata
termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe,
în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele ei de existență.
În baza dispozițiilor
art. 86
3
alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte și
următoarea obligație: să nu intre în legătură cu partea vătămată R.R.
În baza art. 86
3
alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului
de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a atras atenția
inculpatei asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. raportat la art. 83
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin.
(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei
I.R.F., aflată în stare de arest în Penitenciarul Târgșor, de sub puterea
mandatului de arestare preventivă nr. 47/U din 21 octombrie 2009 emis de către
Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestată în altă cauză.
S-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la
21 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 14, art.
15 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată
de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în
Târgoviște, județul Dâmbovița și obligată inculpata I.R.F. la plata către
aceasta a sumei de 1942,734 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare
ocazionate de internarea părții vătămate R.R.
S-a luat act că
partea vătămată R.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 alin.
(1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată cuțitul de bucătărie
utilizat la săvârșirea faptei.
În baza
art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată R.R. a
tricoului și a gecii cu care aceasta a fost îmbrăcată în momentul producerii
agresiunii și care au făcut obiectul unui raport de constatare
tehnico-științifică, puse la dispoziția instanței.
În baza art. 191 C.
proc. pen., a fost obligată inculpată la plata cheltuielilor judiciare către
stat în cuantum de 360 lei, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului
desemnat acesteia din oficiu și care va fi avansat din fondurile Ministerului
Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța
sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație.
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 410/P/2009, înregistrat la
instanță la data de 17 noiembrie 2009, sub nr. 5152/120/2009, s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatei I.R.F., pentru săvârșirea tentativei la
infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În actul de sesizare
a instanței s-a reținut că inculpata I.R.F. și partea vătămată R.R. trăiesc în
relații de concubinaj de aproximativ 10 luni în comuna Costeștii din Vale, sat
Merișu, județul Dâmbovița, la domiciliul părții vătămate, într-o locuință
compusă din două camere, într-o cameră separat locuind martora R.V. – mama
părții vătămate R.R.
La data de 20
octombrie 2009, în jurul orei 17
30
, între inculpată, pe de o parte
și concubinul ei R.R., pe de altă parte, s-a iscat o stare conflictuală,
determinată de faptul că acesta din urmă i-a dat fratelui său un telefon mobil
care îi aparținea inculpatei.
În timp ce se afla în
domiciliul comun împreună cu concubinul său și acesta tocmai intenționa să iasă
pe ușă întrucât fusese trimis de inculpată pentru a-i aduce telefonul, aceasta
a luat un cuțit, având lungimea lamei de 11,5 cm și lățimea la bază de 2 cm și l-a lovit de două ori în zona spatelui.
În raport de probele
administrate în cauză s-a apreciat că inculpata i-a aplicat prima lovitură cu
cuțitul când partea vătămată R.R. era îmbrăcat cu geacă și tricou și a doua
lovitură după ce acesta și-a scos aceste obiecte de vestimentație pentru a
vedea unde a fost lovit inițial.
Conform raportului de
constatare medico-legală s-au identificat două leziuni produse prin lovire cu
corp tăietor-înțepător la nivelul hemitoracelui în partea dreaptă, iar raportul
de constatare tehnico-științifică traseologică a identificat o singură urmă de
tăiere în obiectele de vestimentație purtate de partea vătămată.
De asemenea, s-a mai
arătat că, celelalte probe administrate în cauză au evidențiat că, după ce a
fost lovită cu cuțitul, partea vătămată și-a scos geaca și tricoul pentru a
vedea unde a fost lovită, iar existența celei de a doua leziuni numai pe corpul
victimei, fără a se produce și perforarea hainelor, conduce la concluzia că
singura posibilitate în care a fost lovită pentru a doua oară a fost aceea în
care a avut partea superioară a corpului descoperită.
S-a mai reținut că, partea
vătămată s-a întors cu fața spre inculpată și aceasta a încercat să-i mai
aplice o a treia lovitură în zona pieptului, situație în care partea vătămată
i-a prins cuțitul cu mâna stângă, moment în care a fost lezat la nivelul
policelui stâng.
În urma scandalului
creat, în cameră a intrat martora R.V. – mama părții vătămate, situație în care
partea vătămată i-a dat o palmă peste față concubinei sale, aceasta căzând pe
pat și cuțitul la pământ. Inculpata a luat cuțitul de jos și punându-i mâna în
gât martorei R.V., a încercat să o lovească și pe aceasta cu cuțitul, situație
în care a intervenit partea vătămată care a lovit-o pe concubina sa cu palma
peste față, aceasta căzând la pământ și cuțitul în cameră.
Martora R.V. a luat
cuțitul și l-a predat organului de poliție, inculpata recunoscând că este cel
pe care l-a folosit la săvârșirea faptei.
Din raportul de
constatare medico-legală nr. 605/V din 21 octombrie 2009 întocmit de
specialiști din cadrul S.M.L. Dâmbovița a rezultat că partea vătămată a fost
internată la data de 20 octombrie 2009, ora 20
27
, cu diagnosticul
hemopneumotorax dreapta, plăgi tăiate penetrante regiunea posterioară
hemitorace dreapta, plagă tăiată mâna stângă.
S-a practicat de
urgență pleurotomie, în urma examinării de către medicul legist la ora 21
35
,
constatându-se existența în vasul de expansiune a circa 400 ml sânge lichid. A
doua zi, la 21 octombrie 2009, ora 13
30
, cu ocazia audierii părții
vătămate, s-a constatat existența în vasul de expansiune a cantității de 800 ml
sânge lichid.
S-a concluzionat că R.R.
a prezentat leziuni de violență care s-au putut produce prin lovire repetată cu
corp tăietor înțepător, având lățimea maximă a lamei de 1-2 cm și care pot data din 20 octombrie 2009.
Au fost identificate
3 lovituri, una la nivelul policelui stâng și două pe fața posterioară a
hemitoracelui dreapta, reținându-se că leziunea de la nivelul policelui stâng
poate fi considerată ca leziune de apărare și că leziunile din zona spatelui de
pe fața posterioară a hemitoracelui drept i-au pus viața în primejdie.
Totodată, la data de
21 octombrie 2009 s-a procedat la examinarea inculpatei de către medicul legist
întrucât inculpata a susținut că a fost bătută de partea vătămată de 15 – 20
ori cu palmele peste față și trasă de păr și că acesta a fost motivul pentru
care a săvârșit fapta.
S-a mai reținut în
rechizitoriu că din raportul de constatare medico-legală nr. 609/V din 21
octombrie 2009 întocmit de specialiștii din cadrul S.M.L. Dâmbovița rezultă că
inculpata a prezentat o excoriație de 1 cm pe obrazul drept, care nu a necesitat zile de îngrijire medicală, astfel încât se poate trage concluzia că este
adevărat că partea vătămată a lovit-o cu palmele pe inculpată, însă nu de 15 –
20 ori așa cum a susținut aceasta.
S-a apreciat că
acțiunile inculpatei I.R.F., care la data de 20 octombrie 2009, în jurul orei
17
30
, pe fondul unei stări conflictuale izbucnită spontan, i-a
aplicat concubinului său, partea vătămată R.R., două lovituri cu un corp
tăietor-înțepător având lungimea lamei de 11,5 cm și lățimea la bază de 2 cm în zona hemitoracelui dreapta, după care a încercat să-i aplice cu
același corp tăietor înțepător o a treia lovitură, partea vătămată prinzându-i
cuțitul, fapt care a avut ca urmare producerea unei leziuni de apărare la
nivelul policelui stâng, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.,
având în vedere că leziunile de la nivelul hemitoracelui au avut ca rezultat
punerea în primejdie a vieții părții vătămate.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, care a
criticat-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând ca
executarea să se facă în regim privativ de libertate.
Instanța de apel a
apreciat critica nefondată, considerând că instanța de fond a individualizat
corect pedeapsa aplicată inculpatei, cu luarea în considerare a gradului de
pericol social al faptei, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia,
precum și a persoanei inculpatei.
În consecință, prin
decizia penală nr. 100 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,
invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și criticând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se
că nu se justifică suspendarea acesteia sub supraveghere.
Recursul este
neîntemeiat.
Înalta Curte,
analizând decizia penală recurată din perspectiva criticii formulate de
parchet, precum și în conformitate cu prevederile art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță, în
mod corect și motivat, a apreciat că în cauză scopul preventiv și educativ al
pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, în
condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Probele administrate
au relevat că între părți existau frecvente dispute, chiar partea vătămată
recunoscând că o bătea destul de des pe inculpată.
Martorii audiați în
circumstanțiere au arătat că aceasta a avut un comportament ireproșabil în
societate până la data săvârșiri faptei, fiind o fire respectuoasă, care nu a
avut nici un conflict cu nimeni.
În aceste condiții,
este evident că fapta inculpatei reprezintă un eveniment singular, este
adevărat, de o gravitate sporită, dar care a putut avea loc pe fondul firii
violente a părții vătămate.
Violența domestică la
care era supusă inculpata a condus la o teamă acumulată în timp, ce a
determinat-o să-și piardă controlul într-un conflict spontan, astfel că
circumstanțele atenuante reținute în cauză își găsesc pe deplin justificarea.
Împrejurărilor
concrete de comitere a faptei li se adaugă vârsta fragedă a inculpatei și anume
19 ani, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat față de fapta comisă,
toate aceste elemente susținând aprecierea instanțelor de fond și apel, că
scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, în
condițiile aplicării art. 86
1
C. pen.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin.
(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul
parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului
ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva
deciziei penale nr. 100 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe
inculpata I.R.F.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial în
sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata
inculpată, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 20 aprilie 2011.