ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1246/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 438 din 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 78 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) Iit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata l.C., fiica lui G. și F., aflată în stare de arest în Penitenciarul Târgșor, județul Prahova, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, conform art. 861 – art. 86 C. pen. Conform disp.

art. 86 C. pen., s-a dispus ca pe durata acestui termen de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte odată pe luna la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; -să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice, dacă este cazul schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă. De asemenea, s-a dispus ca inculpata să desfășoare conform art. 86 lit. a) C. pen. pe durata aceluiași termen o activitate stabilită de Serviciul de probațiune sub supravegherea acestuia.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 C. pen. Totodată, în baza disp. art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 86 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an. Potrivit disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare nr. l7/U din 10 septembrie 2008, dacă nu este arestată în altă cauză și s-a luat act câ aceasta a executat în stare de arest preventiv perioada începând cu 10 septembrie 2008 la zi. În temeiul disp. art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 2,29 grame heroină (diacetilmorfinâ).

Pentru a dispune astfel, pe baza materialului probator aflat la dosar, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2009 din 6 octombrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 5176/120/2008, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata l.C., fiica lui G. și F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ. S-a reținut, în fapt în actul de acuzare că la data de 08 septembrie 2008 inculpata a trimis în Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2,29 gr. heroină (diacetilmorfinâ) concubinului său A.L.D. aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

Cunoscând că A.L.D. nu are dreptul la pachet, inculpata a încercat sâ-i trimită acestuia un pachet pe numele unui coleg de cameră, deținut în același penitenciar, respectiv G.D. Pe lângă alimente și produse cosmetice, inculpata a așezat pe fundul unei gâletușe cu smântână șapte cartele sim (C., O. și V.) care îi aparținuseră precum și un pachețel conținând cantitatea de 2,29 gr. heroină. S-a reținut totodată că și în data de 06 septembrie 2008, în jurul orelor 15.00 inculpata a apelat la martorul S.M. pentru a transporta contra cost pachetul cu alimente la penitenciar, fără a-l informa pe acesta că în pachet au fost ascunse droguri. Martorul a fost de acord și s-a întâlnit cu inculpata în casă la M.F., drumul de la București la Penitenciarul Mărgineni a fost făcut cu un taxi condus de un cunoscut al inculpatei, pe nume F. însă la penitenciar S.M.

nu a putut să înmâneze pachetul lui G.D. întrucât nu era trecut pe lista de vizite. Întors la București S.M. a restituit pachetul inculpatei iar aceasta în data de 08 septembrie 2008 a apelat la unchiul său M.F. pentru a duce pachetul la penitenciar fără a-i spune că acesta conține droguri. În momentul controlului pachetului la Penitenciarul Mărgineni, detectorul de metale a reacționat în apropierea gâletușei cu smântână și trecându-se la percheziționarea acesteia au fost descoperite cartelele sim și heroina. Raportul de constatare tehnico-științificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor a concluzionat că masa de 1,78 grame conține heroină, cafeina și griseofulvin, diacetilmorfina face parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000, cantitatea de 1,75 grame substanță rămasă din probă a fost ambalată, sigilată și predată organelor de cercetare penală.

La baza rechizitoriului s-au aflat declarațiile martorilor M.F., S.M., S.G., G.D., procesele verbale de constatare a infracțiunii, de verificare fișa evidență măsuri disciplinare, referate și declarații ale angajaților Penitenciarului Mărgineni, raportul de constatare tehnico-științificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor din cadrul I.G.P.R. În cursul cercetării judecătorești a fost ascultată inculpata și s-a procedat la audierea martorilor G.D., M.F., S.G. și deși instanța a procedat la citarea repetată a martorului P.G., ce a rezultat din dezbateri, acesta nu a putut fi audiat din motive obiective, respectiv datorită împrejurării că a părăsit țara la o adresă necunoscută.

În urma analizei și examinării întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în cursul cercetării judecătorești inculpata și-a recunoscut fapta de a trimite droguri în penitenciar, însă nu în modalitatea menționată în rechizitoriu, susținând că nu cunoștea că în cutia cu smântână aflată în pachetul trimis se găseau astfel de substanțe, cutia primind-o de la numitul G., care la rândul său era prieten cu deținutul G.D., aflat în celulă cu concubinul inculpatei. A mai arătat aceasta că G.D. a luat telefonic legătura cu ea și i-a comunicat că va fi căutată de numitul G., care-i va da mâncare pentru a o duce lui în penitenciar, lucru pe care l-a și făcut. A susținut de asemenea că pachetul conținând droguri l-a trimis prin intermediul unchiului său, căruia i l-a predat în București, la mall V., după ce cu câteva zile înainte a încercat, fără succes, sâ-l trimită prin intermediul altei persoane.

Având în vedere această poziție procesuală a inculpatei, instanța de fond a procedat la audierea martorului G.D., din declarația căruia a reieșit că nu o cunoaște pe inculpată, a fost coleg de cameră cu concubinul acesteia însă discutau rar; pe perioada detenției, ca răspuns la o scrisoare pe care i-o adresase vărului său, P.G., solicitându-i cartele telefonice și drojdie, a primit răspuns de la acesta, în sensul că va trimite o persoană sâ-l viziteze, el neputând veni datorită serviciului. Ulterior, martorul audiat a depus două scrisori, însă plicurile atașate nu aveau menționați destinatarii. Ca răspuns la solicitarea instanței, Penitenciarul Mărgineni a depus evidența corespondenței primite de persoana privată de libertate G.D., din care a rezultat că a primit două scrisori în perioada mai - iulie 2008 de la numiții O.M.

și P.I. iar din cuprinsul corespondenței depuse de martor nu a reieșit decât că intermediarul care va aduce pachet acestuia este numitul F., vărul său. Audiat fiind în fata instanței martorul M.F., unchiul inculpatei, a declarat că a dus concubinului acesteia la penitenciar un pachet, însă pe numele lui G.D. întrucât acesta nu avea voie sâ-l primească; a mai susținut că inculpata a venit la domiciliul său și în prezența mamei sale M.I. și a martorei S.G. i-a cerut să livreze pachetul concubinului ei. Din declarația acestuia a reieșit, în plus, că inculpata avea bonurile cu care achiziționase produsele de la mall V., martorul verificând sumar conținutul pachetului din care, la verificarea efectuată la penitenciar, a fost depistată o gâletușâ cu smântână în interiorul căreia s-au găsit 7 cartele sim și cca.

2 grame droguri. Având în vedere cele relatate de M.F., instanța de fond a procedat și la audierea martorei S.G., care a declarat că în ziua anterioară celei în care s-a livrat pachetul la penitenciar, aflându-se la domiciliul acestuia, a auzit când inculpata i-a telefonat, anunțându-l câ-i va aduce un pachet pentru a-l livra concubinului său deținut, însă pe numele altei persoane. A mai arătat martora că inculpata a venit la domiciliul martorului, aducând bagaje conținând între altele alimente, preparate alimentare și sucuri, menționând că soțul său nu are dreptul să primească pachet; că în prezența sa, inculpata nu i-a spus unchiului său că o altă persoană i-ar fi dat produse pentru vreun alt deținut, însă a aflat de la martorul M.F.

și de la numitul S., atunci când au fost duși la poliție, că cel din urmă ar fi dus pachet la penitenciar concubinului inculpatei cu o săptămână în urmă însă nu a fost primit. Având în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, astfel cum a fost expus pe larg anterior, instanța de fond a apreciat câ fapta inculpatei l.C., care la data de 08 septembrie 2008 a trimis la Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2,29 gr. heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

În privința existenței faptei comisă de către inculpată, s-a reținut câ aceasta este probată cu înscrisurile aflate la dosar dar și cu declarațiile martorilor M.F., unchiul inculpatei, care a manifestat sinceritate în cuprinsul celor susținute pe parcursul procesului, nefiind subiectiv, în ciuda relației de rudenie cu acuzata și S.G., ambii confirmând câ pachetul a fost trimis la penitenciar de inculpată pentru concubinul său însă pe numele colegului de celula G.D., în condițiile în care A.L.D. nu avea dreptul la pachet, ca sancțiune aplicată de conducerea penitenciarului pentru abateri disciplinare comise în timpul detenției. Referitor însă la apărarea inculpatei în sensul câ martorul G.D.

i-a telefonat, comunicându-i câ o persoană va lua legătura cu ea pentru a-i trimite pachet, acea persoana numită F. dându-i găleata cu smântână în care se aflau drogurile, s-a constatat câ nu are suport probator, o astfel de persoană nefiind identificată de inculpată pentru a putea fi audiata. În plus, s-a reținut câ declarația inculpatei sub acest aspect s-a dovedit a fi în contradicție cu cea a martorului indicat, în condițiile în care acesta a menționat câ numitul P.G. a luat legătura cu el și i-a comunicat câ-i va trimite ceva printr-o persoană iar cuprinsul corespondentei primite de martor și depusă la dosar nu este edificatoare.

Având în vedere împrejurările comiterii faptei, inculpata efectuând operațiuni de traficare probate numai în ceea ce privește o singură persoană, concubinul său deținut, precum și persoana acesteia, infractor primar, cu o conduita anterioară corespunzătoare și având o minora în întreținere, în condițiile existenței concursului între circumstanța agravantă prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și cele atenuante generale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen., instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea acesteia într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul individualizării judiciare, s-a mai considerat câ în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 și urm. C. pen. raportat la lipsa antecedentelor penale ale acesteia dar și la comportamentul său relativ corect după comiterea faptei (fiind în stare de arest mai bine de un an, de regulă nu a înțeles să atace hotărârile de menținere pronunțate de instanță), dovedindu-se astfel câ pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată și câ, chiar fara executarea pedepsei nu va mai comite alte infracțiuni. Față de modalitatea de executare a pedepsei stabilita, s-a fâcut aplicarea disp. art. 863 C. pen., cu privire la masurile de supraveghere ce urmează a fi respectate de inculpată, atrâgându-i-se totodată atenția asupra consecințelor neconformârii sale celor dispuse.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata l.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În memoriul depus la dosar apelanta inculpată l.C. a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul netemeiniciei acesteia, susținând câ pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a acesteia are un cuantum prea ridicat în raport de conduita sa anterioara și față de împrejurarea câ a executat, în arest preventiv, perioada de un an și o lună. Pentru motivele invocate a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reducerea cuantumului pedepsei. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat hotărârea data de tribunal numai sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând ca fața de circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale reținute în favoarea inculpatei să se dispună reducerea sancțiunii.

Apelanta inculpată a fost prezentă în fața instanței de apel la două termene consecutive când a solicitat amânarea judecării în vederea angajării unui apărător, ocazie cu care i s-a pus în vedere câ are dreptul sâ dea declarație și în fața acesteia, însă pentru termenul din 25 ianuarie 2010 nu s-a mai prezentat, asistența juridica, obligatorie conform art. 171 alin. (3) C. proc. pen., fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova. Curtea, examinând sentința apelată, în raport de critica invocată, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen.

a apreciat că apelul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de constatare din 08 septembrie 2008, procesul verbal de verificare fișă de evidență a măsurilor disciplinare, referate și declarații ale angajaților Penitenciarului Mărgineni, raportul de constatare tehnico-științificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor din cadrul I.G.P.R., declarațiile martorilor M.F., S.M., S.G., G.D. și declarațiile inculpatei, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care a rezultat că la data de 08 septembrie 2008 inculpata l.C.

a trimis în Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2.29 gr. heroină - diacetil morfină, ce face parte din tabelul anexă nr. l din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Mijloacele de probă și probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanța de fond, care, reținând vinovăția inculpatei în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acesteia în temeiul disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din același act normativ, având în vedere că drogurile de mare risc, respectiv heroină, au fost trimise de inculpată într-un loc de deținere.

Existența faptei, împrejurările comiterii acesteia și vinovăția inculpatei a rezultat cu certitudine din coroborarea acestor mijloace de probă, singura apărare a inculpatei constând în aceea că nu a avut cunoștință despre existența drogurilor în gâletușa cu alimente transmisă la Penitenciarul Mărgineni fiind, în mod just, înlăturată de tribunal, câtă vreme aceasta nu a oferit relații suplimentare în legătură cu persoana cu prenumele G., despre care a afirmat că i-a înmânat gâletușa de smântână, spre a fi identificată și audiată. În plus, o asemenea apărare nu este credibilă atâta timp cât inculpata a încercat să transmită pachetul și în data de 06 septembrie 2008 când a apelat la martorul S.M.

pentru a transporta bunul la Penitenciarul Mărgineni, tot pe numele deținutului G.D. însă demersul său a rămas fără rezultat deoarece persoana în cauză nu era trecută pe lista de vizite și prin urmare, parchetul a reintrat în posesia sa. Mai mult, nu exista nici un motiv pentru care inculpata să transmită martorului G.D., personal, pachetul ce a fost descoperit ca având droguri, intenția sa fiind aceea de a transmite concubinului său A.L.D. acel pachet, așa cum făcuse și în alte rânduri când condamnatul se afla în alte locuri de deținere, după cum ea înseși recunoaște.

Cum infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 prevede printre alte modalități de săvârșire și pe acelea de livrare cu orice titlu ori de trimitere a unor astfel de droguri, a rezultat că fiind dovedită latura obiectivă a infracțiunii dar și cea subiectivă întrucât nu s-a contestat nici de către inculpată intenția sa de a transmite în penitenciar bunuri concubinului său, printre care au fost descoperite și droguri de mare risc, respectiv heroină, în cantitate de 1,78 grame, astfel încât s-a constatat că trimiterea în judecată și condamnarea inculpatei de către prima instanță, în temeiul disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 14 lit. c) din același act normativ, este pe deplin justificată. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, precum și persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale. În egală măsură, prima instanță a avut în vedere atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpatei, care a recunoscut, parțial, săvârșirea faptei, situația familială a acesteia, având un copil minor în întreținere, împrejurări în raport de care s-a reținut incidența disp.

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. dar și circumstanța agravantă prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 respectiv, trimiterea de droguri, de mare risc, într-un loc de deținere. De aceea, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, este o sancțiune justă, aptă să răspundă cerințelor impuse de art. 52 C. pen. privind scopul preventiv educativ și sancționator al acesteia și nu se impune reducerea cuantumului acesteia ori schimbarea modalității de executare. La individualizarea pedepsei instanța de fond a reținut în mod corect că după o perioadă de circa un an și două luni în care inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv, înseși pronunțarea unei hotărâri de condamnare, constituie un avertisment pentru aceasta și că, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârși infracțiuni.

Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârii instanței de fond, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul declarat de inculpată ca nefundat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cauză fiind incidente disp. art. 171 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpata l.C., a declarat recurs, care prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia recurată și sentința primei instanțe prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei aplicată. Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, Înalta Curte, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpata l.C. dar și de circumstanțele personale ale acesteia. Înalta Curte, a apreciat că pedeapsa de patru ani în condițiile dispozițiiilor art. 86 C. pen.

pe durata unui termen de încercare de 6 ani aplicată în cauză de către instanța de fond și însușită de instanța de apel, reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, împrejurările enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen.

au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele fiind recunoscute ca atare numai dacă alte stări sau situații nu le anulează această valoare, și dacă, prin raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, sunt suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special, ceea ce s-a susținut în cauză, în raport de cele arătate anterior, respectiv, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei este situată cu mult sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator, fiind just individualizată atât în raport de circumstanțele reale ale faptei cât și față de persoana inculpatei, iar reducerea cuantumului pedepsei sub acest nivel, astfel cum a solicitat recurenta inculpată, ar lipsi de efect sancțiunea aplicată, motiv pentru care critica invocată s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.

În raport de cele arătate, Înalta Curte, a apreciat că, critica formulată de inculpata l.C., privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa neprivativă de libertate dispusă față de inculpată asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale a acesteia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata l.C. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata l.C. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.