ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.05.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1747/2013

HOTĂRÂRE

23.05.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1747/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 200 din 27 noiembrie 2012 Tribunalul Suceava a condamnat-o pe inculpata M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani prev. de art. 86

alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 86 C. pen.: a), să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Suceava, desemnat cu supravegherea sa; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de:

- art. 83 C. pen. rap. la art. 86 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni;

- art. 86 alin. (2) C. pen., în sensul că, dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere stabilite, prevăzute de lege, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a acesteia.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012 inclusiv, când a fost pusă în libertate prin încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava și s-a luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen., dispusă prin sus-menționata încheiere penală a Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

S-a luat față de inculpată măsura de siguranță a confiscării speciale a cuțitului, cu mâner din lemn, cu un singur tăiș, în lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm și lățime la bază de 2,5 cm, cu vârf ascuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și care se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava (colet nr. 1, înaintat odată cu Rechizitoriul nr. 417/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava).

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, care include și 25% onorariul parțial avocat desemnat din oficiu, pentru care s-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Suceava, prin încheierea din 21 noiembrie 2012.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 417/P/2012 din data de 18 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a arătat că, inculpata M.M. s-a căsătorit cu victima M.I. în cursul anului 1986, reținându-se că între ei este o diferență de vârstă de 15 ani, din relația acestora rezultând doi copii.

De foarte mulți ani victima, pe fondul consumului de băuturi alcoolice dar și a unor excese de gelozie, a adoptat un comportament violent față de soția sa. Deși a fost de nenumărate ori lovită, inculpata nu s-a adresat cu vreo plângere penală lucrătorilor de poliție, preferând să-și continue viața în același mod.

În luna ianuarie 2012, inculpata a fost internată la Spitalul clinic municipal Cluj-Napoca, secția ginecologie, unitate unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru evacuarea unui chist intra-abdominal. După această intervenție chirurgicală, revenind la domiciliul din comuna M. S., inculpata l-a informat pe soțul său că doctorii i-au interzis pentru o perioadă mai lungă de timp să întrețină relații intime. Din depoziția martorei R.M. s-a desprins faptul că victima nu a înțeles care sunt problemele medicale ale soției sale, insistând tot mai tare să întrețină cu aceasta relații intime și în plus "îi socotea zilele care au trecut de la operație" (în condițiile în care inculpata îi comunicase la un moment dat că i s-a recomandat o perioadă de abstinență de 6 luni).

Din depozițiile inculpatei s-a reținut și faptul că anterior lunii septembrie 2012, de nenumărate ori, M.I. a trezit-o noaptea, solicitându-i să întrețină relații intime, uneori a și agresat-o, inculpata reușind însă să-l îndepărteze pe acesta din camera unde dormea.

La data de 11 septembrie 2012, soții M. au muncit pe întreg parcursul zilei iar seara, în jurul orelor 21:00, s-au deplasat împreună la locuința soților R. (situată la mică distanță de casa lor), consumând împreună cu aceștia bere. Ulterior, soții M. s-au deplasat spre domiciliul lor, fără a exista între aceștia vreo stare de tensiune sau animozitate.

La locuința comună, victima s-a culcat în bucătăria de vară (construcție anexă lipită de casa de locuit ), iar inculpata, într-o încăpere a casei de locuit, încuind ușa cu cheia.

În jurul orelor 01:00, cu aproximație (dimineața zilei de 12 septembrie 2012), victima s-a deplasat spre camera unde dormea soția sa, a început să bată cu putere în ușă, solicitând soției sale pe un ton imperios să-i deschidă ușa. Inculpata s-a trezit din somn și a descuiat ușa, motivând că a făcut acest lucru, întrucât soțul său a amenințat-o că o va sparge. Ca și în alte situații de aceeași natură, victima i-a solicitat din nou, pe un ton imperios, să accepte să întrețină cu el relații intime.

Inculpata i-a comunicat din nou soțului său că nu poate să facă acest lucru, întrucât are dureri mari de la operația la care a fost supusă anterior.

Probabil deranjat de refuzul soției sale, victima a încercat să o determine prin violență pe inculpată să accepte acest lucru, lovind-o cu pumnii în zona spatelui - din declarațiile inculpatei reținându-se că, și în alte ocazii s-a comportat la fel.

Dacă în cazurile anterioare inculpata a reușit să scape de insistențele soțului său părăsind încăperea în care se afla, de această dată a recurs la o modalitate extremă de a-l împiedica: dintr-un sertar al dulapului aflat în dreptul ușii, a scos un cuțit de bucătărie, aplicând soțului său o lovitură cu acest instrument vulnerant în partea laterală stânga a gâtului. Această lovitură i-a fost fatală victimei, aceasta încetând din viață la scurt timp.

Inculpata a încercat să resusciteze victima, manevrele neavând șansă de reușită, după care s-a hotărât să solicite sprijin vecinilor, fără însă a le relata acestora că decesul s-a datorat activității sale violente. Astfel, inculpata s-a deplasat în jurul orelor 02:00 la locuința martorilor R.G. și L., spunându-le acestora că soțul său a intrat în cameră în cursul nopții cu un cuțit în mână, i-a cerut să accepte să întrețină cu el relații intime, a informat-o că în cazul în care refuză se va sinucide și imediat după aceasta și-a aplicat o lovitură cu cuțitul în gât.

Ulterior, după ce soții R. s-au deplasat la locuința soților M., la fața locului au sosit și alte persoane, iar în jurul orelor 04:00 au fost chemați la fața locului și lucrătorii de poliție. Atât vecinilor cât și lucrătorilor de poliție, inculpata le-a relatat aceeași desfășurare a incidentului, în sensul că soțul său s-a sinucis, întrucât ea a refuzat să accepte avansurile sale sexuale.

‰

și o alcoolurie de 1,95 gr

‰

, starea avansată de ebrietate a victimei conducând la o capacitate redusă de apărare. În opinia medicului legist, plaga s-a putut produce cel mai probabil prin lovire activă, victima și agresorul aflându-se în picioare, față în față.

Pe parcursul cercetărilor, în fața organelor de urmărire penală, inculpata a recunoscut comiterea agresiunii, susținând însă că s-a temut pentru viața sa deoarece soțul ei, după ce a intrat în cameră în toiul nopții, i-a spus că dacă nu acceptă să întrețină cu el relații intime, o va omorî, iar în continuare a exercitat asupra sa multiple acte de violență.

Pe lângă contrazicerile evidente din toate depozițiile date pe parcursul instrumentării cauzei, inculpata a fost examinată de către medicul legist, cu această ocazie constatându-se că, pe lângă unele leziuni vechi (semn clar că inculpata a fost și anterior agresată), prezintă doar ușoare echimoze și excoriații care datează din data de 12 septembrie 2012 și necesită în vederea vindecării 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Într-o astfel de situație, s-a constatat că în dimineața zilei de 12 septembrie 2012, victima nu a exercitat asupra soției sale acte de violență de o intensitate gravă, care să o fi determinat pe aceasta să riposteze într-un mod violent și cu un instrument apt întotdeauna să producă moartea unei persoane.

Opinia organelor de urmărire penală a fost aceea că, față de inculpată, este exclusă reținerea stării de legitimă apărare și totodată nu există niciun element pentru a se avea în vedere starea de provocare (având în vedere antecedența din familia M., în sensul că și anterior, pe parcursul mai multor ani, inculpata a fost agresată aproximativ în același mod).

La data de 12 septembrie 2012, s-a dispus reținerea autoarei infracțiunii pe o durată de 24 ore.

Prin Încheierea nr. 230 din data de 13 septembrie 2012, Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 zile.

Prin Încheierea nr. 102 din data de 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a dispus revocarea măsurii arestării preventive față de inculpată - apreciind că autoarea infracțiunii nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - dispunând totodată luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 25 zile, de la 17 septembrie 2012 la 11 octombrie 2012.

În timpul cercetării judecătorești, la primul termen de judecată din data de 21 noiembrie 2012, inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, și a arătat că dorește să beneficieze de prevederile art. 320

alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluționarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Referitor la susținerea apărării, în sensul că în cauză se impune aplicarea în favoarea inculpatei a disp. art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare, care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Existența acestei stări trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpata a săvârșit fapta.

Având în vedere că și anterior, pe parcursul mai multor ani, inculpata M.M. a fost agresată de mai multe ori, nedepunând nici o plângere cu privire la cele întâmplate, preferând să-și continue viața în același mod, aceste elemente de fapt nu pot să se circumscrie într-o "scuză" din partea sa în săvârșirea faptei, într-o eventuală "stare de provocare" sub influența căreia să se fi aflat la data critică. Astfel, instanța a apreciat că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoție, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, sub stăpânirea căreia inculpata să fi săvârșit fapta.

De asemenea, instanța a constatat că acest aspect a fost invocat și pe parcursul urmăririi penale, fiind analizat de procurorul de caz care a concluzionat că față de antecedența în familia M., în sensul că pe parcursul mai multor ani, inculpata a fost agresată aproximativ în același mod, nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, menționate mai sus, instanța a reținut aceeași situație de fapt și de drept, ca cea prezentată în actul de sesizare.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei M.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatei, a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea în care a fost săvârșită, urmarea produsă, că nu a mai avut conflict cu legea penală, a avut o poziție procesuală corectă în timpul cercetării judecătorești, chiar de la primul termen, când a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., precum și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.

Instanța a considerat că factorul determinant care a favorizat comportamentul infracțional al inculpatei a fost teama pentru viața sa, generată de acțiunile victimei, care nu a înțeles situația medicală în care se afla (având recomandarea medicală de abstinență totală pe o perioadă de 6 luni).

Având în vedere cele menționate anterior, Tribunalul a apreciat că se justifică reținerea în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În raport de aceste elemente, instanța a condamnat-o pe inculpata M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

alin. (7), art. 74 lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi acțiuni dincolo de lege, scop prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ținând cont de aceleași criterii la care s-a făcut referire mai sus, având în atenție că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpatei M.M.) prev. de art. 86

C. pen., Tribunalul a optat în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, pentru suspendarea executării acesteia sub supraveghere, apreciind că scopul prevenției generale și de reeducare a celei în cauză, poate fi atins și fără privarea sa de libertate, că pronunțarea soluției de condamnare va constitui un avertisment pentru ea și pe viitor nu va mai săvârși alte infracțiuni, iar în situația în care nu va înțelege clemența legii, să suporte consecințele ce decurg din nerespectarea obligațiilor ce i-au fost impuse în concordanță cu disp. art. 86

C. pen.

Având în vedere că inculpata a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din 12 septembrie 2012, fiind arestată preventiv prin Încheierea nr. 230 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava și pusă în libertate prin Încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, când s-a luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art. 88 C. pen. rap. Ia art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa ce va fi aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012.

Pentru a se asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal (în situația în care sentința va fi supusă cenzurii instanței de control judiciar) și de a împiedica inculpata de la sustragerea executării pedepsei, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. Tribunalul a menținut măsura preventivă a obligării de a nu localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen., dispusă prin sus-menționata încheiere penală a Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

De asemenea, s-a constatat că instrumentul vulnerant (cuțit), care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, a fost examinat criminalistic și înaintat, împreună cu obiectele vestimentare ale victimei, ale inculpatei, precum și probele biologice ridicate cu ocazia cercetării la fața locului (toate ambalate într-un colet sigilat), către Camera de corpuri delicte din cadrul Biroului executări penale a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus luarea față de inculpată a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului, cu mâner din lemn, cu un singur tăiș, în lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm și lățime la bază de 2,5 cm, cu vârf ascuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și care se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpata M.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat de parchet s-a arătat că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. având în vedere că în cazul săvârșirii infracțiunii de omor se aplică art. 76 alin. (2) C. pen. S-a arătat de asemenea că instanța a dispus în mod greșit menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. în condițiile în care această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale de către instanța de judecată pentru o perioadă de 25 de zile de la 17 septembrie 2012 la 11 octombrie 2012 și nu a fost prelungită, iar după sesizarea instanței prin rechizitoriu nu s-a discutat luarea acesteia. Sub aspectul netemeiniciei sentinței s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mică și că modalitatea de executare a pedepsei nu poate realiza scopul acesteia.

Inculpata a arătat în motivarea apelului său că instanța de fond nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și nu a făcut aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 3 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și de inculpata M.M. împotriva Sentinței penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

S-a desființat în parte sentința mai sus menționată și în rejudecare: A fost condamnată inculpata M.M., cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale, CNP aaa, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (în Ioc de 4 ani închisoare) și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani (în loc de 2 ani), după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

alin. (1), art. 86

, art. 86

alin. (1) și (2), respectiv art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen. și s-a constatat încetată de drept această măsură.

S-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012 inclusiv, când a fost pusă în libertate prin Încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava și s-a luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului inclusiv suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu ce se va vira în contul Baroului Suceava din fondurile avansate de Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

S-a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpata a înțeles să se prevaleze de procedura prevăzută de art. 320

C. proc. pen.

Fără a relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-a însușit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate.

S-a arătat că din ansamblul probator administrat în cauză că la data de 12 septembrie 2012 inculpata a exercitat acte de violență cu un cuțit asupra soțului său care au condus la decesul acestuia.

‰

și o alcoolurie de 1,95 gr

‰

Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpată, care se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., însă Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă în raport de natura infracțiunii reținute în sarcina sa, de modalitatea de săvârșire și de condițiile concrete în care a fost comisă respectiv de urmarea produsă - suprimarea vieții soțului său.

S-a arătat că deși inculpata s-a prevalat de dispozițiile art. 320

C. proc. pen., este de reținut că limita minimă a pedepsei prin aplicarea acestor dispoziții este de 10 ani așa încât, chiar în condițiile aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., necontestate de apelanți, pedeapsa a fost coborâtă prea mult având în vedere elementele mai sus prezentate de care trebuie să se țină cont la individualizare.

S-a mai arătat că nici modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu corespunde necesității de reeducare și resocializare a inculpatei și nu poate fi apreciată ca suficient de restrictivă, cu un conținut coercitiv pronunțat, de natură a acoperi scopurile de care face vorbire legea în art. 52 C. pen., având în vedere gravitatea faptei și urmarea produsă. Așa fiind, s-a arătat că se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de penitenciar, aceasta fiind singura modalitate prin care își poate atinge scopul prevăzut de lege.

Totodată, criticile vizând nelegalitatea sentinței sunt de asemenea întemeiate. Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul anumitor infracțiuni printre care și cea de omor, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Așa fiind, având în vedere că inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, se impunea aplicarea acestor dispoziții și nu a art. 76 lit. a) C. pen. Deși apărătorul inculpatei a criticat sentința sub acest aspect, a invocat că reducerea pedepsei cu o treime conduce la limita minimă de 5 ani, aspect contrar realității în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune săvârșită este de la 15 la 25 de ani.

Este de asemenea întemeiată critica vizând greșita menținere a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile în care această măsură nu a fost luată în cursul judecății așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 76/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Se impune însă a se constata că această măsură a încetat de drept, sub acest aspect fiind întemeiat apelul declarat de inculpată.

Inculpata a solicitat să se rețină în sarcina sa circumstanța atenuantă a provocării. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. există provocare atunci când infracțiunea a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

S-a constatat că în speța de față însă, atitudinea victimei nu poate fi reținută drept o provocare, nefiind de natură a produce o tulburare sau o emoție puternică. Victima consuma în mod frecvent băuturi alcoolice și obișnuia să o lovească pe inculpată, situație care a generat o relație conflictuală între cei doi soți, de foarte multă vreme. Chiar inculpata a declarat că soțul său, de câte ori era băut încerca să o forțeze să întrețină relații sexuale cu el însă a reușit să-l convingă cu vorbă bună să o lase în pace. În aceste condiții atitudinea victimei la data comiterii faptei nu putea să provoace o tulburare atât de puternică care să atragă incidența art. 73 lit. b) C. pen. Mai mult decât atât, victima se afla într-o vădită stare de ebrietate, capacitatea sa de apărare fiind mult diminuată, astfel că atitudinea ei nu poate fi reținută în nici un caz drept provocare. Așa fiind, motivul de apel vizând reținerea stării de provocare nu poate fi reținut.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata, solicitând reținerea în favoarea sa a scuzei provocării și reducerea pedepsei, astfel încât să beneficieze de dispozițiile art. 81 C. pen.

Recursul inculpatei este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpata M.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că la data de 12 septembrie 2012, în jurul orei 1:00 dimineața, a aplicat soțului său, victima M.I., o lovitură cu un cuțit de bucătărie în partea laterală stângă a gâtului, lovitură care i-a fost fatală, aceasta decedând la scurt timp.

Din materialul probator existent la dosar rezultă că în acea noapte ca și în alte dăți, victima i-a solicitat inculpatei să întrețină raporturi intime, însă fiind refuzat de aceasta întrucât era operată și avea dureri mari, victima a recurs la violență, lovind-o cu pumnii în zona spatelui.

S-a mai reținut că dacă în cazurile anterioare inculpata a reușit să scape de insistențele soțului său părăsind încăperea în care se afla, de această dată a scos dintr-un sertar al dulapului aflat în dreptul ușii, un cuțit de bucătărie și a aplicat soțului său o lovitură în partea laterală stânga a gâtului, care a dus la decesul acestuia.

Conform concluziilor medicului legist din cadrul Cabinetului Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii externe consecutive unei plăgi tăiate-înțepate cervicale, cu secțiunea venei jugulare externe stângi. Plaga s-a putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător (cu o lungime minimă a lamei de 5 cm și o lățime maximă de 2 cm). Asupra victimei s-a aplicat minim o lovitură. Analizele toxicologice au relevat o alcoolemie de 1,65 gr ‰ și o alcoolurie de 1,95 gr ‰, starea avansată de ebrietate a victimei conducând la o capacitate redusă de apărare. În opinia medicului legist, plaga s-a putut produce cel mai probabil prin lovire activă, victima și agresorul aflându-se în picioare, față în față.

Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind astfel de prevederile art. 320

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, atât instanța de fond cât și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea în care a fost săvârșită, urmarea produsă, împrejurarea că nu a mai avut conflict cu legea penală, a avut o poziție procesuală corectă în timpul cercetării judecătorești, chiar de la primul termen, când a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., precum și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.

S-a mai avut în vedere și împrejurarea că factorul determinant care a favorizat comportamentul infracțional al inculpatei a fost teama pentru viața sa, generată de acțiunile victimei, care nu a înțeles situația medicală în care se afla.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât nu s-a făcut dovada că inculpata a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă.

Existența acestei stări trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpata a săvârșit fapta. Or, împrejurarea că inculpata a fost agresată de victimă pe parcursul mai multor ani, dar și-a continuat viața alături de aceasta, nu constituie o stare de provocare, așa cum nu constituie o stare de provocare, nici violența la care a fost supusă în acea noapte, cu atât mai mult cu cât victima se afla în stare avansată de ebrietate și putea fi evitată, situație care rezultă chiar din declarația inculpatei.

Recursul declarat de inculpată apare ca fiind fondat cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta și circumstanțele personale ale inculpatei, suferințele și violențele la care aceasta a fost supusă de-a lungul anilor, fără a constitui o stare de provocare, Înalta Curte apreciază că reeducarea acesteia se poate realiza și cu o pedeapsă mai redusă, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenție.

Se justifică, astfel, reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel cum au fost reținute de instanța de fond și se apreciază că în cauză sunt întrunite și condițiile prev. de art. 86

C. pen.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata M.M. este fondat cu privire la cuantumul pedepsei și al modalității de executare, urmând a fi admis în baza art. 385

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Se va casa decizia instanței de apel numai sub aspectul cuantumului și al modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, menținând în acest sens dispozițiile Sentinței penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, menținând în acest sens dispozițiile Sentinței penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare