ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3935/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/P din 30 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 491/103/2012 al Tribunalului Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.L.:

- la trei pedepse de câte 8 ani închisoare și de câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea a patru infracțiuni de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., - parte vătămată A.E.M. (faptă din 20 septembrie 2011); parte vătămată A.E.M. (faptă din 21 septembrie 2011); parte vătămată D.V. (faptă din 21 septembrie 2011).

- la două pedepse de câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., - părți vătămate A.E.M. și D.V.

- la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., din art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege - părți vătămate A.E.M. și D.V.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare și 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale, urmând ca inculpatul M.M.L. să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive efectuată de la data de 22 septembrie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și art. 1381 - 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul M.M.L. în solidar cu inculpații C.A.R., N.I., S.G.V. și inculpatul minor A.D.D., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente A.M., să plătească părții civile A.E.M. suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, actualizată la data executării hotărârii.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și art. 1381 - 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul M.M.L. în solidar cu inculpații C.A.R., N.I. și inculpatul minor A.D.D., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente A.M., să plătească părții civile D.V. suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, actualizată la data executării hotărârii.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul M.M.L. întreținea de mai mult timp o relație de concubinaj cu numita C.A.R., aceștia locuind împreună pe raza comunei D.R., județul N., la domiciliul inculpatului.

Cu aproximativ un an de zile în urmă, în anturajul de cunoștințe al celor doi inculpați a intrat și minorul A.D.D., domiciliat în aceeași localitate, care executa periodic diverse munci ocazionale la locuința inculpatului M.M.L..

La data de 20 septembrie 2011, C.A.R. s-a deplasat pe raza municipiului Piatra Neamț, în bazarul unde lucra ca angajată la un spațiu comercial, fiind însoțită de minorul A.D.D.

Chiar de la plecarea din comuna D.R., C.A.R. a acționat cu intenția, comunicată și minorului de a identifica și racola persoane de sex feminin, vulnerabile din cauza vârstei sau intelectului limitat, pe care ulterior să le „dea la produs", respectiv să le exploateze sexual.

În realizarea scopului infracțional comun, C.A.R. și A.D.D., s-au deplasat la Școala specială „E.D." din Piatra Neamț, unde au încercat să găsească două persoane de sex feminin, dispuse să-i însoțească sub un anumit pretext pe raza comunei D.R., județul Neamț.

După ce a contactat mai multe eleve, inculpata C.A.R. a convins pe părțile vătămate A.E.M. și D.V., în vârstă de 15 ani, eleve în clasa a IX-a, cu reședința la Complexul de Servicii „E.D.", să o însoțească pe ea și pe A.D. până în comuna D.R.

Pretextul deplasării victimelor folosit de C.A.R., a fost ca cele două minore să o ajute la culesul strugurilor pe o parcelă de teren care-i aparținea, fiecare dintre părțile vătămate urmând a primi ca plată pentru munca depusă, câte 20 RON.

În realitate, nici C.A.R. și nici inculpatul M.M.L., nu aveau în posesie sau proprietate vreo parcelă de teren cultivată cu struguri, care să poată fi culeasă.

După ce părțile vătămate A.E.M. și D.V. au obținut bilet de voie de la cadrul didactic de serviciu, s-au deplasat împreună cu C.A.R. și A.D.D. cu troleibuzul, până pe raza comunei D.R.

Acolo, cei patru au fost întâmpinați de inculpatul M.M.L., care s-a comportat în mod constant ca fiind persoana de decizie în ceea ce privește traseul celor două victime, locațiile în care să fie duse, mijloacele de transport folosite și persoanele care urmau să întrețină raporturi sexuale cu minorele.

Acesta, împreună cu minorul și concubina, s-au deplasat mai întâi cu victimele într-un imobil aflat în construcție, de care avea grijă numitul N.l., situat tot pe raza comunei D.R.

Administratorul imobilului – N.l. aflat în stare de ebrietate, a acceptat ca inculpatul M.M.L., concubina acestuia și minorul A.D.D. să vină în locuința respectivă împreună cu părțile vătămate, având reprezentarea că va putea întreține la rândul său, raporturi sexuale cu una dintre cele două minore.

În momentul în care au ajuns în imobil, victimele au realizat că nu urmau să culeagă struguri, așa după cum li se spusese anterior C.A.R., având suspiciunea că vor fi supuse unor eventuale forme de abuz sexual.

La scurt timp, la imobil a sosit și numitul S.G.V., chemat telefonic de inculpatul M.M.L., în același scop și anume acela de a întreține relații sexuale cu una dintre cele două minore aduse pe raza comunei D.R.

Părțile vătămate minore, aflate într-o locație străină și speriate, fără posibilitatea de a cere ajutorul cuiva sau a contacta vreo persoană din afara imobilului, deși și-au exprimat încă de la început refuzul evident de a nu întreține niciun fel de relație sexuală cu vreunul dintre bărbații aflați în imobilul respectiv, au fost violate în mod repetat de toți bărbații, cu complicitatea materială activă a numitei C.A.R.

Astfel, într-o primă fază, N.I. a luat-o de mână pe partea vătămată D.V. și a condus-o într-una dintre încăperi. Acolo, acesta a dezbrăcat-o forțat pe minoră și, imobilizând-o fizic, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale, în ciuda opoziției concrete a victimei. Pe parcursul acestor raporturi sexuale, D.V. a plâns permanent și a strigat să fie lăsată în pace, însă N.l. și-a continuat activitatea infracțională, fără ca în ajutorul minorei să intervină cineva.

În același interval de timp, ceilalți bărbați erau preocupați cu violarea repetată a părții vătămate A.E.M. Astfel, în timp ce partea vătămată plângea și striga să fie lăsată în pace, numitul S.G.V. a întreținut cu minora acte sexuale orale, timp de aproximativ 10 minute. Imediat după aceasta, minorul A.D.D. a întreținut și el raporturi sexuale normale cu victima A.E.M. Întrucât victima se împotrivea fizic din ce în ce mai tare, inculpatul M.M.L. i-a imobilizat o mână și unul dintre membrele inferioare, iar C.A.R. i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să strige. În timp ce minorul o viola pe victima A.E.M., inculpatul M.M.L. nu s-a mărginit doar la imobilizarea victimei, ci l-a determinat pe A.D.D. să-și continue activitatea infracțională, apăsându-l pe zona posterioară a corpului.

Partea vătămată A.E.M. a fost violată de către A.D.D. timp de aproximativ 30 de minute, iar după ce acesta a terminat, din camera alăturată a venit N.l., care profitând de starea de șoc în care se afla minora, a întreținut cu aceasta relații sexuale orale, contrar voinței acesteia.

După ce N.l. s-a retras de lângă victima A.E.M., inculpatul M.M.L. și minorul A.D.D. au întreținut relații sexuale orale cu aceeași parte vătămată, profitând de starea în care se afla.

Conform declarațiilor părților vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor C.A.R., N.l., A.D.D. și S.G.V., victimele nu au avut niciun moment intenția de a întreține raporturi sexuale cu vreunul dintre bărbați, acestea având loc contrar voinței lor, prin constrângere fizică și amenințare.

După consumarea actelor materiale de viol și plecarea la domiciliul său a numitului S.G.V., inculpatul M.M.L. a luat decizia ca pe una dintre cele două victime să o exploateze sexual, alegând-o pe partea vătămată A.E.M.

Pentru a nu exista riscul ca cealaltă parte vătămată, D.V., să părăsească comuna D.R. și eventual să anunțe organele de poliție, inculpatul M.M.L. a luat decizia ca, pe perioada deplasării să o predea pe D.V. unei persoane care să o supravegheze în acest sens, a dus-o pe minoră la locuința unui vecin, l.l., pe care l-a rugat să aibă grijă de D.V. și să o supravegheze pe perioada cât el vor lipsi.

În continuare, inculpatul M.M.L. și minorul A.D.D., au trecut la identificarea unor pontețiale persoane de sex masculin înteresate de întreținerea unor raporturi sexuale, în scopul obținerii unor sume de bani în mod ilicit.

În acest sens, minorul A.D.D., care-l cunoștea de mai mult timp pe numitul M.O. și știa că acesta era interesat de întreținerea unor raporturi sexuale contra cost cu diverse persoane de sex feminin, i-a propus inculpatului M.M.L. să „valorifice" această oportunitate.

Inculpatul M.M.L. s-a declarat de acord, astfel că minorul l-a sunat pe M.O. și a ajuns la o înțelegere telefonică cu acesta, de a-i preda o fată, pentru ca numitul M.O. să întrețină raporturi sexuale cu ea și să plătească pentru serviciu suma de 60 RON.

Cum deplasarea minorei A.E.M. către locația în care se afla numitul M.O., necesita existența unui mijloc de transport, inculpatul M.M.L. l-a sunat pe numitul R.T.A., care avea în proprietate un autoturism.

Acesta din urmă s-a arătat dispus să efectueze deplasarea în interesul inculpatului M.M.L., cu condiția să-i furnizeze o cantitate de combustibil, întrucât nu avea rezerva necesară pentru a se deplasa în locația solicitată.

Urmare acestei înțelegeri, în jurul orelor 23:30, R.T.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.M.L., cu autoturismul proprietate personală, marca „H.", înmatriculat sub numărul NT-XX-XXX.

Inculpatul M.M.L., C.A. și minorul A.D.D., au dus-o pe partea vătămată A.E.M. la domiciliul inculpatului M.M.L., unde s-au întâlnit cu R.T.A. și toți au urcat în autoturismul condus de acesta.

Sus-numiții s-au îndreptat către comuna S., în locația unde M.O. lucra ca achizitor de materiale feroase la un centru de colectare a fierului vechi, unde și locuia în fapt, într-o baracă. Inculpatul M.M.L. și minorul A.D.D., au predat-o pe minora A.E.M. numitului M.O., contra sumei de 50 RON, urmând ca diferența de 10 RON, să i-o predea la revenirea inculpatului în acel loc.

Înainte de a o preda pe victimă lui M.O., inculpatul M. i-a spus acesteia să fie „cuminte", în sensul de a accepta fără opoziție practicarea unor raporturilor sexuale cu susnumitul, că numai în acest fel o va lăsa să plece acasă în noaptea respectivă.

După ce au lăsat-o pe victimă în compania lui M.O., inculpatul M.M.L., concubina sa, minorul A.D.D. și șoferul R.T.A., s-au deplasat la stația „P." S., unde inculpatul M. a achitat contravaloarea combustibilului mașinii, de 30 RON, iar din diferența de bani a cumpărat țigări și câte o cafea la fiecare persoană.

După circa o oră, inculpatul M.L. a dus-o acasă pe concubina sa, după care s-a întors împreună cu minorul și șoferul la baraca lui M.O., cu scopul de a o prelua pe victima A.E.M.

Însă acolo, a observat că se mai aflau și numiții S.I. și S.B. Considerând că și aceștia întreținuseră relații sexuale cu victima, inculpatul M. s-a enervat și i-a reproșat lui M.O., că i-a plătit ca victima să întrețină raporturi sexuale cu un singur bărbat și nu cu trei.

În acest context, a avut loc o discuție conflictuală între cei doi, mai ales când M.O. i-a solicitat inculpatului M. să-i vândă lui „de tot" victima, lucru cu care inculpatul nu a fost de acord, și, în ciuda opoziției fizice a lui M.O., inculpatul a tras-o de braț pe minora A.E.M. și a introdus-o cu forța în mașină.

Cum existența în acel loc a numiților S.I. și S.B., îi putea oferi posibilitatea inculpatului să o exploateze sexual și pe cea de a doua victimă, acesta i-a propus lui S.I. să i-o aducă pe D.V., pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta.

S.I. a fost de acord, astfel că inculpatul, împreună cu minorul A. s-au deplasat cu același autoturim la locuința lui l.l., pentru a o prelua pe D.V., însă acolo a aflat că partea vătămată părăsise locul respectiv, moment în care au căutat-o cu autoturismul și au găsit-o după câteva minute, îndreptându-se pe marginea drumului pe jos, din eroare, în sens invers, înspre comuna S. și nu înspre mun. Piatra Neamț, cum ar fi fost corect.

Inculpatul a introdus-o cu forța pe partea vătămată în mașină și a transportat-o la centrul de colectare a fierului vechi, unde a predat-o lui S.I., contra sumei de 18 RON. Acesta a plecat cu victima după un tir, după care i-a predat-o inculpatului.

După ce victimele au fost preluate de inculpat, împreună cu minorul A.D. și R.T.A., acestea au fost duse pe un teren viran, situat în lunca râului Bistrița, pe teritoriul comunei D.R.

Acolo, profitând de faptul că victimele se aflau încă în stare de șoc și promițându-le că vor fi duse imediat în mun. Piatra Neamț, inculpatul M.M.L. a coborât din mașină și a întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată A.E.M. și relații sexuale orale cu partea vătămată D.V.

La rândul său, minorul A. a întreținut raporturi sexuale normale cu ambele părți vătămate, iar R.T. a întreținut raporturi sexuale în mașină cu partea vătămată D.V.

Inculpatrul M.M.L. s-a deplasat apoi împreună cu A.D.D. și șoferul la locuința sa, de unde au preluat-o pe C.A.R. și au condus victimele până în cartierul D., din Piatra Neamț, unde le-au lăsat pe o stradă din apropierea Școlii „E.D.".

La data de 21 septembrie 2011, ambele părți vătămate au fost examinate de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, constatându-se că acestea nu au avut leziuni traumatice, însă ambele au prezentat deflorări recente, ce puteau data din data de 20 septembrie 2011.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin decizia penală nr. 105 din 11 septembrie 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata executată la zi.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor personale.

Examinând recursul inculpatului în limita motivelor invocate Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru considerentele următoare:

Având în vedere starea de fapt reținută de instanțe, împrejurările concrete de săvârșire ale infracțiunilor de viol, lipsire de libertate și trafic de minori și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că pedepsele aplicate inculpatului sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de viol, lipsire de libertate și trafic de minori (a constrâns prin agresare psihică, cele două minore, pentru a întreține raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, după care au fost vândute în același scop), de comportamentul agresiv al inculpatului și de consecințele faptei asupra părților vătămate (care au suferit traume psihice și fizice cu efecte negative asupra dezvoltării lor fizice și intelectuale), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit, care a fost deja orientat către minimul special prevăzut de lege.

Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul M.M.L. a avut un rol hotărâtor în săvârșirea faptelor, fiind cel care a coordonat exploatarea sexuală a celor două minore, racolate de concubina sa prin înșelăciune, împreună cu un minor, aduse la locuința unde au fost ținute împotriva voinței lor. Ulterior, același inculpat a înlesnind celorlalți inculpați să comită faptele de viol și a împiedicat părțile vătămate să părăsească imobilul, după care Ie-a vândut pentru a întreține relații sexuale cu alți bărbați, iar apoi Ie-a violat pe lunca râului Bistrița.

Circumstanțele personale ale inculpatului - care este tânăr, are un copil născut recent de concubina sa, coparticipantă la infracțiunile de față, are antecedente penale, care nu-i atrag starea de recidivă și a avut o poziție procesuală oscilantă, recunoscând parțial faptele - au fost valorificate de instanțe în operația de individualizare a pedepsei aplicate și nu justifică prin ele însele reducerea cuantumului acestora sau valorificarea lor ca circumstanțe atenuante.

Raportat la aceste elemente, Înalta Curte apreciază că nu se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei, care este de natură a realiza scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.M.L. împotriva deciziei penale nr. 105 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.L. împotriva deciziei penale nr. 105 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penată, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la 29 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.