ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, s-a dispus: I.În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracțiuni de trafic de minori , prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C. și V.A.M.) într-o infracțiune unică prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și condamnarea inculpatului V.G. la: - 10 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.

; - 7 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (față de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit. b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen. (față de partea vătămată minoră V.M.C.), raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 7 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. b 1 ) C. pen.

(față de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. (față de partea vătămată V.M.C.), raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. (față de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de cerșetorie prevăzută de art. 326 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., (față de partea vătămată V.M.C.), raportat la art. 320 1 C. proc.

pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. (față de partea vătămată V.A.M.); - 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. (față de partea vătămată V.V.F.); În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. II. În baza art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracțiuni de trafic de minori , prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C. și V.A.M.), într-o infracțiune unică de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei V.M., la: - 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (față de partea vătămată V.B.), rapoartat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de cerșetorie prevăzută de art. 326 C. pen., rapoartat la art. 320 1 C. proc. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc.

pen. (față de partea vătămată V.M.C.), - 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. (față de partea vătămată V.A.M.), - 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. (față de partea vătămată V.V.F.). În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în condițiile art. 5 din aceeași lege și li s-a adus la cunoștință inculpaților scopul acestei măsuri. III. în baza art. 119 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 6.000 RON, reprezentând folosul obținut de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ. (anterior), s-a admis acțiunea civilă promovată de Președintele Consiliului Județean Alba în calitate de reprezentant legal al părților vătămate minore și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale în favoarea fiecărei părți vătămate minore, respectiv: - 20.000 RON, în favoarea lui V.M.C., - 10.000 RON în favoarea lui V.A.M., - 10. 000 RON în favoarea lui V.V.F.. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 3.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate statului în cursul urmăririi penale și al judecății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații V.G.

și V.M. sunt căsătoriți din 20 octombrie 1984 și au împreună 10 copii, dintre care trei sunt minori: V.V.F.; V.M.C. și V.A.M.. Inculpații, împreună cu cei trei copii minori și fiica lor majoră V.B. - încadrată în gradul 2 de handicap, locuiesc la marginea municipiului Blaj, jud. Alba, într-un cartier de romi, având o locuință formată dintr-o singură cameră și condiții precare. Toți ceilalți copii ai familiei, majori, sunt plecați de la domiciliu, cu excepția numitei V.R. născută în anul 1985, care a fost pierdută pe tren de către inculpați, în timp ce se afla cu aceștia la cerșit prin trenuri, în urmă cu mai mult de 10 ani și nu a mai fost găsită, astfel că nu se mai cunoaște nimic despre ea.

Alți doi copii ai inculpaților, respectiv, V.I., și V.F., sunt în prezent deținuți în penitenciarele Aiud și Bîrcea. Inculpații nu au avut pregătire școlară și profesională și nu au fost încadrați în câmpul muncii niciodată, singurele surse de venit ale acestora fiind obținute din cerșit, ajutoarele sociale, alocațiile de susținere a familiei și indemnizațiile de handicap ale copiilor care locuiesc cu ei, respectiv, V.B. - oligofrenie gr. II cu grad accentuat de handicap; V.V.F. - tulburare de conduită, retard psihic ușor, persoană cu handicap; V.M.C. - tulburare de conduită, retard psihic ușor, persoană cu handicap; și minorul V.A.M. - elev în clasa a IV -a la Șc. Gen. nr. 2 Blaj. Banii ce se cuveneau minorilor din alocații și indemnizații erau luați de cei doi inculpați și folosiți în totalitate de către aceștia, pentru mâncare, băutură și țigări.

Inculpații nu au reușit să acorde o educație corespunzătoare copiilor sau să le asigure mijloacele necesare de existență, astfel că aceștia au fost plasați, în marea lor majoritate, temporar, în grija statului, fiind instituționalizați pe diferite perioade de timp în centre de plasament. Relevant este în acest sens faptul că, în perioada 2007-2008, cei doi inculpați au fost plecați la cerșit în Spania, timp în care toții copii au rămas fără ocrotirea părintească și au stat în centre de plasament. Având în vedere cele precizate anterior, pentru a-și asigura mijloacele de existență, inculpații au cerșit prin mai multe localități din țară și străinătate, prin trenuri, gări sau piețe, etc, împreună cu copii lor aflați în grijă în acea perioadă, sau îi trimiteau pe aceștia singuri la cerșit, obligându-i să obțină pe zi o anumită sumă de bani prestabilită, în caz contrar aceștia fiind bătuți și agresați fizic și verbal de către inculpați.

Tot astfel, inculpatul V.G., pentru a inspira compasiune și milă publică, s-a automutilat, în sensul că, în urmă cu mai mulți ani, și-a turnat sodă caustică peste un picior, după care nu s-a mai tratat ca să rămână cu sechele (cicatrice extinse). Grav este faptul că cei doi inculpați și-au trimis și obligat să cerșească toți copiii aflați în grija lor, profitând de calitatea lor de părinți, respectiv , de autoritatea pe care o aveau asupra acestora, atât în Blaj cât și în alte localități din țară, iar banii obținuți erau luați de către ei. în situația care copiii nu reușeau să obțină sume cuprinse între 20-30 RON pe zi, aceștia erau bătuți de cei doi inculpați cu o bâtă și o țeava metalică. Copii erau trimiși la cerșit singuri, indiferent de condițiile meteo, sau erau trimiși la groapa de gunoi a orașului Blaj să adune material combustibil, sticle sau deșeuri metalice, pe care ulterior inculpații le valorificau.

Aceste aspecte sunt relevate și prin raportul psihosocial al familiei V., întocmit la Primăria Blaj, din care rezultă că susnumiții sunt cunoscuți în comunitate ca o familie de cerșetori. Faptul că cerșetoria era un mod de existență al inculpaților, în care erau angrenați și copiii familiei, rezultă și din adresele Poliției T.F. Blaj și Alba lulia, unde, în perioada 2008 - 2011, susnumiții au fost sancționați în repetate rânduri pentru contravenții de acest gen, prevăzute'de Legea nr. 61/1991 și H.G. nr. 203/1994. În cursul anului 2011, ca urmare a violențelor repetate exercitate de inculpatul V.G. asupra sa, minorul V.V.F. a fugit de la domiciliu și a fost identificat o perioadă de timp în zona gării C.F.R.

Simeria, jud. Hunedoara, iar ulterior s-a dus și s-a internat la centrul de plasament Blaj. De același comportament violent, din partea ambilor inculpați, a avut parte și partea vătămată V.B., dar și ceilalți minori, aceștia fiind bătuți în repetate rânduri de către inculpați, pentru diferite motive, inclusiv pentru că nu obțineau din cerșit sumele de bani minime prestabilite. Din acest motiv, părțile vătămate V.B. și V.M.C., pentru a obține sumele de bani impuse de inculpați, pe care nu le puteau obține numai din cerșetorie, au început să se prostitueze, aspect cunoscut și încurajat de către inculpați. În cursul anului 2009, V.B., în timp ce se afla la cerșit în municipiul Alba lulia, l-a cunoscut pe martorul O.L., pensionat medical, cu care s-a împrietenit, iar ulterior l-a invitat la locuința lor din Blaj, unde au întreținut relații sexuale.

Prezența martorului la domiciliul inculpaților a fost acceptată de inculpați și încurajată, cu condiția ca acesta să le dea aproape integral pensia pe care o avea. În cursul anului 2010, partea vătămată V.B. a rămas însărcinată și, în luna mai 2011, a născut prematur o fetiță, care, după câteva zile a decedat. Și în perioada cât a fost însărcinată, partea vătămată a fost obligată de inculpați să cerșească prin frig, a fost bătută de inculpat cu palmele peste burtă și cu țeava metalică despre care s-a făcut vorbire anterior, deoarece nu aducea bani suficienți acasă, acesta fiind probabil motivul nașterii premature și a decesului fătului născut. La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpaților, în imobilul din Blaj, exact în locul indicat de victime, a fost găsită și s-a ridicat o bară metalică (țeava), despre care părțile vătămate susțin că era folosită de inculpați pentru a-i bate.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat la S.M.L. Alba lulia reiese că partea vătămată V.B. suferă de oligofrenie gr. II - retard mintal ușor, cu elemente discomportamentale - discernământul general al acesteia fiind „diminuat". După ce martorul O.L. a început să vină des în casa inculpaților, aceștia au determinat-o și pe minora V.M.C. - minoră, să-i facă avansuri acestuia și să-l sune pe telefonul mobil, pentru a-l invita casă la ei, cu scopul de a primi și folosi banii de pe cârdul pe care încasa pensia. De asemenea, inculpații l-au determinat astfel, prin V.B. și V.M.C., pe martorul O.L. să-și folosească aproape toți banii în folosul lor, precum și să le aducă o parte din bunurile sale mobile personale deținute la locuința sa din Alba lulia.

Mai mult, inculpații o trimiteau chiar, în ultima perioadă, pe minora V.B. să se culce în pat lângă martor și să-l provoace, să-l pipăie, să-l sărute, etc. și i-au promis martorului că la împlinirea vârstei de 18 ani o să o căsătorească pe victimă cu el, tocmai pentru ca să-l determine să rămână cât mai mult în locuința lor și să-i folosească banii. Minora V.M.C. era trimisă la cerșit de inculpați atât singură, cât și împreună cu frații și sora ei, V.V.F., V.A.M. și V.B., prin Blaj, Alba lulia, Simeria, Deva etc, timp în care minorii nu au fost supravegheați și s-a dovedit că, pentru a procura sumele de bani impuse de inculpați, V.M.C. a cerșit sau a întreținut relații intime cu diverși bărbați.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Alba lulia rezultă că minora prezintă diagnosticul „retard psihic ușor și discernământ abolit", precum și că minora prezintă imposibilitatea sau posibilitate limitată de a-și exprima voința sau de a se împotrivi voinței părinților. Mai mult, din raportul de constatare medico-legală întocmit reiese că, la numai 13 ani minora prezintă deflorare veche cicatrizată a himenului, ceea ce pune în evidență întreținerea de raporturi sexuale. Din datele de la dosar mai rezultă că inculpatul V.G. consuma frecvent băuturi alcoolice și avea un comportament violent în familie, mai ales față de copii. În cursul anului 2011, în timp ce inculpata V.M.

era plecată de acasă și inculpatul V.G. se afla la domiciliu doar cu partea vătămată V.B., pe fondul consumului de alcool și profitând de starea fizică și psihică a părții vătămate, aflată în imposibilitatea de a se apăra, inculpatul V.G. a întreținut relații sexuale cu aceasta, fapt constatat de inculpata V.M. când s-a întors acasă și de martora A.V.. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aspect confirmat de declarațiile inculpatei V.M. cât și ale minorilor. De asemenea, în declarația dată de partea vătămată V.B., aceasta relatează împrejurările în care s-a comis fapta. Relevantă sub acest aspect este și declarația martorului O.L., care menționează că atunci când inculpata V.M. vroia să o pedepsească pe partea vătămată V.B.

o amenința spunându-i „lasă că o să vină acasă taicătău și o să tef(...)". În împrejurări similare privind consumul de băuturi alcoolice, în cursul anului 2010-2011, inculpatul V.G. a profitat de faptul că minora V.M.C., datorită stării fizice și psihice în care se afla, având discernământul abolit, este în imposibilitate de a se apăra și exprima voința, și-a întreținut relații sexuale și cu aceasta. în declarațiile date, minora a relatat acest fapt, pe care l-a adus la cunoștința minorului V.V.F., martor prezent imediat după consumarea faptei. Astfel, martorul V.F. - fiul major al inculpaților- a declarat că, în data de 11 septembrie 2010, în timp ce se afla în stația C.F.R. Teiuș, împreună cu inculpații și V.M.C., inculpata V.M.

și cu el l-au surprins în WC-ul din gară pe inculpatul V.G. care întreținea relații sexuale cu minora V.M.C.. Martorul declară că „am auzit-o pe sora mea urlând la baie, însă mi-a fost frică să merg să văd ce se întâmplă". Inculpatul V.G. nu a recunoscut comiterea acestei fapte, iar inculpata V.M. a declarat că a aflat de la minoră că inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea, în stația C.F.R. Teiuș, dar nu a reușit fiind în stare de ebrietate. Din declarația minorei V.M.C. rezultă însă că inculpata V.M. cunoștea acest lucru și că a fost supusă la presiuni de tatăl ei și bătută atunci când refuza să-i satisfacă poftele. Datorită împrejurărilor precizate anterior, educația părților vătămate a fost afectată negativ în mod grav, astfel că, fiind plecați aproape tot timpul la cerșit, împreună cu părinții lor V.G.

și V.M., sau singuri, aceștia nu au fost școlarizați corespunzător, au fost agresați și li s-au impus și dezvoltat caractere și atitudini necorespunzătoare, inculpații încălcându-și astfel obligațiile firești, stabilite în sarcina fiecărui părinte prin dispozițiile normative ale C. fam., astfel: În art. 1 alin. (5) și art. 97 din Legea nr. 4/1953 (C. fam.), se prevede că „drepturile părintești se exercită numai în interesul copilului"; În art. 101 din Legea nr. 4/1953 (C. fam.), se prevede că „părinții sunt datori să-i îngrijească pe copii" ,precum și că „ei sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui, spre a-l face folositor colectivității". După sesizarea instanței, la primul termen de judecată, inculpații V.M.

și V.G. au solicitat să fie judecați conf. art. 320 1 C. proc. pen., respectiv, în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale; de asemenea, inculpații au solicitat să li se permită depunerea de înscrisuri în circumstanțiere. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că este competent și legal sesizat să judece cauza de față în baza procedurii simplificate reglementate de art. 320 1 C. proc. pen., că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, iar înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar de inculpați în cadrul procedurii simplificate sunt de natură să completeze ansamblul probator, ajutând astfel instanța la individualizarea pedepselor.

Din probatoriul administrat a rezultat că: - faptele inculpaților V.G. și V.M., care, în perioada 2008 - ianuarie 2012, prin amenințare, violență, abuz de autoritate, exploatarea dependenței față de ei, imposibilitatea de a se apăra sau a-și exprima voința și exercitarea unor acte de violență, au exploatat pentru practicarea cerșetoriei și prostituției și au pus în primejdie dezvoltarea fizică și intelectuală a victimelor minore V.V.F., V.M.C., V.A.M. și a părții vătămate V.B. - majoră, obținând bani și alte foloase de la aceștia, constituie infracțiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și respectiv, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum și rele tratamente aplicate minorilor, prev. de art. 306 C. pen.

(față de V.V.F., V.M.C., V.A.M.); - faptele inculpatului V.G., care, în cursul anului 2011, prin amenințare, constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, a întreținut relații sexuale cu fiica sa majoră V.B., constituie infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit b 1 ) C. pen., și incest, prev. de art. 203 C. pen.; - faptele inculpatului V.G., care, în cursul anului 2011, prin amenințare, constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, a întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră V.M.C. (persoană cu discernământ abolit) constituie infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen. , și incest, prev. de art. 203 C. pen.; - faptele inculpaților V.G.

și V.M., care, în perioada 2008 - ianuarie 2012, deși aveau capacitatea de a munci, au apelat în mod repetat la mila publicului, cerând sume de bani, constituie infracțiunea de cerșetorie, prev. de art. 326 C. pen.. În consecință, reținând vinovăția inculpaților V.G. și V.M. în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului mai sus arătat, instanța a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa închisorii , la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen..

În ce privește interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie dar și ca pedeapsă complementară, instanța a apreciat că, atâta timp cât faptele, deosebit de grave, prin ele însele și prin pedepsele prevăzute de lege, au fost comise de către cei doi inculpați asupra propriilor copii minori, cauzându-le suferințe psihice și fizice, aceștia nu sunt demni de a mai exercita drepturile părintești ori de a fi tutor ori curator nici în timpul executării pedepsei cu închisoarea (ca pedeapsă accesorie) și nici pe durata ulterioară executării, adică 8 ani (ca pedeapsă complementară), ei neconștientizând ce înseamnă să fii părinte, să ai în ocrotire minori față de care există obligații de îngrijire, educare și supraveghere, toate în scopul interesului superior al copilului, acela de a beneficia de o dezvoltare socială și psiho-emoțională corespunzătoare.

În ce privește latura civilă, sumele care au fost acordate minorilor părți vătămate prin reprezentantul lor - Președintele Consiliului Județean Alba, Tribunalul a apreciat că aceștia au încercat suferințe psihice și traume fizice care se impune a fi compensate pecuniar, fără a constitui o îmbogățire fără just temei. Împotriva acestei sentințe penale inculpații V.G. și V.M. au declarat în termen, apel nemotivat în scris, în a cărui susținere orală au solicitat, prin apărător desemnat din oficiu, reducerea pedepselor aplicate la minimul special și fără aplicarea vreunui spor la pedeapsa rezultantă, apreciindu-le, fiecare, ca fiind prea mari în raport cu împrejurarea că au recunoscut faptele și au o condiție materială și socială deosebit de gravă.

În apel s-a procedat la ascultarea inculpaților, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei. Prin decizia penală nr. 38/A din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații V.G. și V.M. împotriva sentinței penale nr. 272 din 17 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Alba, secția penală în Dosarul nr. 5223/107/2012. În baza art. 383 alin. (1 1 ) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților V.G. și V.M.. În baza art. 383 alin. (2). C. proc. pen. rap.

la art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 până la data de 27 noiembrie 2012. Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 RON în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 300 RON pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. S-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în cuantum de 150 RON pentru fiecare, se plătit din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel , Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților V.G.

și V.M. cu privire la faptele reținute în sarcina fiecăruia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 63 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor comise de fiecare inculpat este temeinică și legală, inculpații fiind just condamnați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, exceptând infracțiunea de trafic de minori, cu privire , în mod la care corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C.

și V.A.M.) într-o infracțiune unică de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor - singura critică invocată de apelanții inculpați - Curtea a reținut că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen., precum și prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., la stabilirea pedepselor, instanța de fond având în vedere, pe lângă pericolul social concret al faptelor, determinat de împrejurările comiterii acestora și de circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, atitudinea procesuală corectă manifestată de cei doi inculpați pe tot parcursul procesului, apreciind în mod justificat că o pedeapsă 10 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată (în dauna părților vătămate minore V.V.F., V.M.C.

și V.A.M.), 7 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane (față de partea vătămată V.B.) , 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol (față de partea vătămată minoră V.M.C.), 7 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol (față de partea vătămată V.B.), câte 3 ani închisoare pentru comiterea a 2 infracțiunii de incest (față de partea vătămată V.M.C. și V.B.), trei pedepse de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.

pentru comiterea a trei infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (față de partea vătămată V.M.C., V.A.M. și V.V.F.), 1 an închisoare pentru infracțiunea de cerșetorie, contopite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul V.G., precum și o pedeapsă 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată (în dauna părților vătămate minore V.V.F., V.M.C.

și V.A.M.), 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane (față de partea vătămată V.B.), 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de cerșetorie, trei pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (față de partea vătămată V.M.C., V.A.M. și V.V.F.), contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen. în ce-o privește pe inculpata V.M., cu executare în regim de detenție a pedepsei rezultante în urma contopirii" tratament sancționator" care este în măsură să răspundă scopului coercitiv și mai ales preventiv al pedepsei, prevăzut de legiuitor, neimpunându- se o diminuare a niciuneia dintre pedepse.

Curtea a apreciat că solicitarea inculpaților apelanți de a se reduce pedepsele aplicate, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, este nejustificată, având în vedere calitatea persoanelor minore și majore traficate, respectiv copii inculpaților, vârsta extrem de fragedă a victimelor minore, urmările grave asupra dezvoltării psihice a minorilor, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, ce evidențiază lipsa de umanitate a inculpaților, care nu s-au dat în lături să profite de propriii copii, exploatându-i în folosul lor.

Mai mult decât atât, în ce-l privește pe inculpatul V.G., a reținut Curtea, nu se poate face abstracție de natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită (libertatea și inviolabilitatea vieții sexuale), de caracterul și gravitatea faptelor comise, relevată de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acestora (inculpatul a abuzat de cele două fiice ale sale, dintre care una minoră și cu dizabilităti), de caracterul repetat al agresiunilor sexuale, de consecințele abuzului sexual asupra celor două victime, care au rămas, și vor rămâne în continuare, cu grave traume psihice, precum și de împrejurarea că inculpatul nu este la prima tangență cu legea penală, fiind condamnat în anul 1993, de Judecătoria Alba Iulia, la 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, iar în anul 1996, de Judecătoria Blaj, la 3 ani închisoare pentru tâlhărie.

S-a apreciat că pedepsele rezultante aplicate de instanța de fond răspund principiului proporționalității necesare între gravitatea faptelor și persoana fiecărui inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea care va fi executată, pe de altă parte, nefiind justificată o reducere a acesteia, iar recunoașterea faptelor a fost valorificată de instanță în cadrul procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen.. Împotriva acestei decizii inculpații V.G. și V.M. au declarat, în termen legal, recursurile de față și, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au solicitat casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepselor principale, în sensul reducerii acestora, cu aplicarea unei pedepse rezultate într-un cuantum mai mic, apreciindu-se că pedepsele stabilite și aplicate de instanța de fond, pedepse menținute în apel sunt prea aspre.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile declarate în raport cu cazul de casare invocat art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. dar și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate. în speță s-a reținut că inculpații V.G. și V.M. au fost trimiși în judecată și au solicitat să fie judecați conform art. 320 1 C. proc. pen. recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aceștia fiind condamnați astfel cum deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii. În ce privește pedepsele stabilite fiecărui inculpat pentru fiecare dintre infracțiunile (în concurs real) ce le-au fost reținute în sarcină, în condițiile aplicării prevederilor reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen., precum și pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat în baza art. 34 C. pen., se apreciază a fi fost judicios individualizate de instanța de fond confirmată, întrutotul, de instanța de apel, încât cererile inculpaților vizând reducerea acestora (pe motiv că ar fi prea aspre) se învederează neîntemeiate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contra, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Faptele pentru care inculpații V.G. și V.M. au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, sunt foarte grave, neputându-se face abstracție de faptul că inculpatul (cu consințământul tacit al coinculpatei) a abuzat de cele două fiice ale sale , dintre care una minoră și cu dizabilități, caracterul repetat al agresiunilor sexuale, consecințele abuzului sexual asupra celor două victime, care au rămas și vor rămâne în continuare cu grave traume psihice, precum și împrejurarea că acesta nu este la prima tangență cu legea penală, fiind condamnat în anul 1993, de Judecătoria Alba lulia, la 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, iar în anul 1996, de Judecătoria Blaj, la 3 ani închisoare, pentru tâlhărie.

Tot astfel, cei doi inculpați (care aveau obligația de a-i proteja, crește, educa și a se îngriji de propriii copii), profitând de starea de insuficientă dezvoltare a acestora i-au supus la agresiuni, amenințări, rele tratamente, cauzându-le acestora suferințe fizice și psihice care nu pot fi vindecate ușor. Or, în acest context, Înalta Curte consideră că doar în această manieră avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare a celor doi la pedepsele mai sus arătate va fi de natură să-i facă pe inculpați să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că ei, ca destinatari al normelor de drept care le sunt accesibile, au obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situație contrară legii, iar în caz contrar, vor răspunde, ca și în cazul de față.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedepsele de 10 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.- V.G. - și, respectiv 8 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen. - V.M. au fost corect individualizate și sunt în măsură să asigure fucțiile prevăzute de art. 52 C. pen., neimpunându-se o reindividualizare a acestora în șesul reducerii. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Afirmația inculpatei V.M. din ultimul cuvânt în sensul că recunoaște săvârșirea infracțiunii de cerșetorie și că celelete fapte nu sunt adevărate dar că Ie-a recunoscut pentru a beneficia de prevederila art. 320 1 C. proc.

pen., sunt contrazise de propia-l declarație (dosar fond) în care, aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, probe pe care și Ie-a însușit. O asemenea abordare, după ce a beneficiat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., direct în fața instanței de recurs, nu poate fi primită. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, și suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.G. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2012 la 6 martie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat și suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.