ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
penale de față constată și reține următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 154 din data de 19 septembrie 2012, Tribunalul Vaslui a hotărât
următoarele:
A condamnat pe inculpații A.M., la
următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.
de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
-10 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de
art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1)
lit. a) C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C.
pen.
În baza art. 83 C.
pen. a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an închisoare
stabilită prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei
Vaslui, pe care a cumulat-o cu pedepsele de 8 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen. și 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., rezultând două pedepse de
9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 11 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 33 alin.
(1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit cele două
rezultante în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pe care inculpatul o va executa.
- inculpatul R.C., la
următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.
de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.;
- 9 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de
art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea
art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 alin.
(1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit cele două pedepse
în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care inculpatul
o va executa.
Pe durata executării
pedepselor a interzis inculpaților A.M. și R.C. drepturile prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 alin.
(1) C. pen. a dedus din pedeapsa stabilită inculpatul A.M. durata reținerii de
24 ore din ziua de 06 octombrie 2009.
În baza art. 346
raportat la art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate în cadrul
procesului penal de părțile civile de N.D., D.Gh., N.A., M.N., S.C., B.V.,
T.M.O., O.V., P.L.V., M.C.S., B.I., C.I.I. și Z.I.. Obligă inculpatul A.M., în
solidar cu persoana condamnată R.I. să achite părților civile N.D. suma de
6.000 euro cu titlu de daune materiale și 4.000 euro cu titlu de daune morale,
D.Gh., suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale, N.A., suma de 3.000
euro cu titlu de daune materiale, M.N., suma de 2.000 euro cu titlu de daune
materiale, S.C., suma de 2.500 euro daune materiale, B.V., suma de 700 euro cu
titlu de daune materiale, T.M.O. suma de 2.500 euro cu titlu de daune
materiale, O.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 500
euro cu titlu de daune morale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR
la data plății.
A obligat inculpatul
A.M., în solidar cu inculpatul R.C. să plătească părților civile P.L.V. suma de
6.000 euro cu titlu de daune materiale, M.C.S. suma de 750 euro cu titlu de
daune materiale, B.I. suma de 2.500 euro cu titlu de daune materiale, C.I.I.
suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și Z.I. suma de 1.620 euro cu
titlu de daune materiale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR la
data plății.
Suma de 753 euro
indisponibilizată prin Ordonanța procurorului din 7 octombrie 2009 și
consemnată la CEC B - Sucursala Vaslui, cu Recipisa de consemnare nr. 388019
din 1 din 08 octombrie 2009 a stabilit a fi folosită pentru despăgubirea
părților civile din prezenta cauză.
A obligat inculpatul
A.M. la plata sumei de 8.000 RON și R.C. la plata sumei de 7.500 RON cheltuieli
judiciare din care suma de 2.250 RON reprezentând onorarii pentru apărători din
oficiu asigurați părților civile și inculpatului A.M. la judecată s-a stabilit
a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele:
„Activitatea
infracțională s-a desfășurat în două etape și anume un prim act material a avut
loc în luna septembrie 2007 când inculpatul A.M. a recrutat pe numiții N.D.,
S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V., N.A. pe care i-a transportat în Spania
și au fost predați și exploatați prin muncă de către R.I. Un al doilea act
material a avut loc în luna mai 2008 când au fost recrutați și transportați în
Spania de către inculpatul A.M. părțile vătămate P.L., M.S., B.I., M.N., A.V.,
Z.I., C.I.
Și în anul 2009
inculpatul A.M., la revenirea în țară, a încercat să mai recruteze alte
persoane, scopul urmărit fiind același.
Inculpatul A.M. încă
din anul 2005 lucrează în Spania iar în anul 2007 i-a cunoscut pe frații R.C.,
R.I., R.Gh., cu care a și locuit o vreme în același imobil.
În luna septembrie
2007, la revenirea din Spania, în România, inculpatul A.M. a început să caute
persoane care nu aveau loc de muncă, aveau probleme financiare și cărora le-a
promis că le poate asigura un loc de muncă în agricultură, transportul, cazarea
și masa fiind asigurate, în schimbul unui comision ce urma a fi plătit de către
aceștia în sumă de 1.000 euro.
Inculpatul A.M.,
personal, s-a deplasat la locuințele părților vătămate pe care le-a convins că
oferta sa de locuri de muncă este serioasă. Astfel au fost recrutați în luna
septembrie 2007 părțile vătămate N.D., S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V. și
N.A. Înțelegerea era ca după încasarea primului salariu, A.M. să primească acel
comision de la fiecare dintre părțile vătămate.
Victima B.V. a
declarat în timpul urmăririi penale că inculpatul A.M. i-a spus că „are relații
cu niște patroni spanioli care au nevoie de oameni la muncă în agricultură,
plătesc circa 70 euro pe zi, însă dacă vreau să merg la muncă trebuie să
plătesc un comision de 1.000 euro, bani care îmi vor fi reținuți din salariu,
iar în acest sens prima lună voi lucra gratuit.”
Toate victimele
recrutate de către inculpat aveau probleme financiare, în sensul că nu obțineau
nici un venit în țară, locuiau în case ce nu erau racordate la rețeaua de
electricitate, unii dintre ei aveau condiții improprii de locuit. Victima M.N.
a relatat că locuia cu soția și cu cei 4 copii minori într-o casă cu două camere.
Încrederea victimelor
în inculpatul A.M. a fost sporită și de faptul că acesta mergea pe anumite
perioade de timp în Spania, situație care a fost determinantă în luarea
hotărârii victimelor de a-l însoți pe acesta în străinătate, presupunerea fiind
că acesta avea posibilitatea de a găsi locuri de muncă.
Astfel, la o perioadă
scurtă de timp de la discuțiile pe care inculpatul le-a avut cu părțile
vătămate, cu un mijloc de transport care a venit special în orașul Negrești la
comanda lui A.M., fapt recunoscut de către acesta din urmă cu ocazia
declarației date în cursul urmăririi penale.
Toate părțile
vătămate conform înțelegerii s-au întâlnit în ziua plecării în sat C, oraș
Negrești, la locuința inculpatului A.M. de unde au plecat spre Spania cu un
microbuz ce fusese comandat de către inculpat. Inculpatul A.M. a fost cel care
a comandat mijlocul de transport și a însoțit victimele până în Spania în
localitatea Rueda situată în apropierea localității Medina Del Campo. În
această localitate victimele au fost așteptate de către inculpatul R.I. acesta
fiind persoana care a plătit șoferului contravaloarea transportului victimelor
în Spania.
Când au ajuns la
imobilul unde urmau să fie cazate, părțile vătămate au constatat că cele
promise de către inculpatul A.M. la plecarea din România, cu privire la
condițiile de cazare, nu erau reale. Astfel părțile vătămate au fost cazate
într-un imobil insuficient pentru a fi cazate 20 persoane și au fost puse să
doarmă pe jos. Partea vătămată M.N. a declarat că dormeau într-o casă cu
saltele așezate pe sol, pe holuri sau afară.
Partea vătămată B.V.
a declarat că atât la locul de cazare cât și în timpul cât munceau erau
supravegheați de către R.I., R.C. și A.M. Și partea vătămată S.C. a relatat în
cursul urmăririi penale că în timpul liber erau supravegheați pentru a nu pleca
și pentru a nu discuta cu poliția și, de fiecare dată când mergeau să-și
cumpere alimente, erau însoțiți de un membru al familiei R. dar, de cele mai
multe ori, de A.M.
Deoarece nu mai
suportau condițiile în care erau cazați și cele în care munceau, dar și faptul
că nu primeau nicio sumă de bani pentru munca prestată, părțile vătămate au
început să se revolte și chiar, la un moment dat, s-a iscat un scandal datorită
condițiilor în care locuiau între aceștia și R.I. și A.M., fapt pentru care la
fața locului au sosit organele de poliție spaniole.
Pentru a nu le fi
descoperită de către autoritățile spaniole activitatea infracțională,
inculpații R.I. și A.M., a doua zi după incident, i-au trimis în țară pe N.D.,
S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V. și N.A.
Faptul că inculpatul
A.M. a avut o înțelegere anterioară cu numitul R.I. a fost demonstrat și de
verificările efectuate în baza de date ale BRD privind tranzacțiile derulate
prin sistemul WU, care a demonstrat că R.I. i-a trimis lui A.M. la data de 24
septembrie 2007 suma de 281,76 Dolari SUA, înainte de a pleca în Spania cu
părțile vătămate.
Deși cunoștea
condițiile improprii de cazare, masă precum și condițiile de muncă, inculpatul
A.M. când s-a reîntors în țară în primăvara anului 2008, a început din nou să
recruteze persoane sub promisiunea falsă a unui loc de muncă bine plătit,
cazare și masă gratuite, în condiții bune. Inculpatul A.M. căuta persoane cu
același profil ca cele recrutate anterior, în sensul că erau ușor influențabile
datorită situației în care se aflau și anume nu aveau locuri de muncă, aveau o
situație materială precară, doreau să-și găsească un loc de muncă pentru a
obține venituri. Sub aceste promisiuni, inculpatul A.M., în luna mai 2008, i-a
recrutat pe numiții P.L.V., care la acel moment avea vârsta de 17 ani, M.C.S.,
B.I. și C.I.I.
Activitatea de
recrutare a inculpatului a fost bine evidențiată de către partea vătămată
P.L.V., parte vătămată care în acea perioadă era minoră și care, pentru a putea
părăsi țara, avea nevoie de o împuternicire din partea părinților cum că erau
de acord să plece. Despre acest fapt avea cunoștință și inculpatul însă l-a
asigurat pe minor că nu va fi nicio problemă la punctul de trecere al
frontierei de stat, în sensul că vor trece fără a fi nevoie de procură. De
asemenea, inculpatul cunoștea că minorul se afla în întreținerea bunicii sale,
martora P.R., care nu era de acord ca nepotul său să plece la muncă în Spania.
Inculpatul A.M. le-a
promis părților vătămate că locurile de muncă vor fi bine plătite, pentru
fiecare zi de muncă vor primi 50 euro, iar transportul, cazarea și masa vor fi
gratuite. În schimbul acestor servicii pe care le oferea inculpatul acesta
trebuia să primească de la fiecare parte vătămată suma de 1.000, cu titlu de
comision. Încrederea în spusele inculpatul a fost sporită și de faptul că
acesta le-a precizat părților vătămate că nu este la primul transport de
persoane în Spania, deși cunoștea nemulțumirea primelor persoane recrutate și
transportate în Spania, cu privire la faptul că cele promise în țară nu
corespundeau realității.
Toate părțile
vătămate recrutate de către inculpatul A.M. aveau aproape aceeași situație
materială precară, nu aveau locuințe sau locuri de muncă și promisiune acestuia
le-au determinat să aibă încredere în inculpat și să accepte să plece în
Spania. Astfel, însoțite de către inculpatul A.M., părțile vătămate P.L.V.,
care la acel moment aveau vârsta de 17 ani, M.C.S., B.I. și C.I.I., la data de
23 mai 2011 au plecat din Negrești spre București, iar de aici au plecat cu un
microbuz cu destinația Spania. Inculpatul A.M., prin mijloace nelegale a reușit
să îl scoată din țară pe minorul P.L.V.
De această dată,
părțile vătămate au fost preluat în Spania de către fratele numitului R.I.,
respectiv de inculpatul R.C. După ce părțile vătămate au fost predate
inculpatului R.C., inculpatul A.M. s-a cazat într-un alt imobil, separat de
acesta. Părțile vătămate au fost cazate într-un imobil locuit de inculpatul
R.C., care i-a deposedat de documentele de identitate și le-a adus la
cunoștință că urmează să presteze munci în folosul său pentru a-i plăti și
comisionul de 1.000 euro, comision datorat pentru faptul că au fost
transportați în Spania și li s-a asigurat un loc de muncă. Încă din momentul în
care au văzut condițiile de cazare, părțile vătămate i-au reproșat inculpatului
A.M. că le-a prezentat o situație nereală la plecarea din țară și i-a indus în
eroare cu privire la condițiile de cazare, masă, precum și cele de muncă.
Atât comportamentul
inculpaților R.C. și A.M., cât și condițiile de cazarea pe care le-au găsit în
Spania, au ajutat părțile vătămate să înțeleagă că, de fapt, inculpatul A.M.
„i-a vândut” coinculpatului R.C. A doua zi după ce au ajuns în Spania, părțile
vătămate au fost transportate la diferite plantații aparținând cetățenilor
spanioli, inculpatul R.C. fiind cel care le-a asigurat transportul dar și cel
care îi supraveghea în timp ce aceștia munceau. În cazul în care părțile
vătămate își exprimau nemulțumirea, R.C. îi amenința și chiar pe unii dintre ei
i-a lovit.
Sumele de bani pe
care le plăteau cetățenii spanioli pentru munca prestată de părțile vătămate
erau încasate de către R.C. la sfârșitul fiecărei zile de muncă, bani care nu
ajungeau și la părțile vătămate, motivat de faptul că aceștia trebuiau să-și
plătească datoria. După circa o lună de muncă în folosul inculpatului R.C.,
partea vătămată M.C.S., speriat de amenințările inculpatului, a reușit să fugă
și să se reîntoarcă în țară. Celelalte părți vătămate au muncit în folosul lui
R.C. fără să primească nicio sumă de bani între 1 și 5 luni, timp în care au
locuit în condiții mizere, erau supravegheați permanent, nefiind lăsați să ia
contact cu alte persoane sau cu membrii familiei.
Martora P.R., bunica
părții vătămate P.L.V. a declarat că era sunată mereu de către nepot, în
general noaptea și se ruga să meargă să reclame la poliție și să întreprindă
demersuri pentru a-l aduce în țară, relatându-i că este amenințat cu moartea,
fiindu-i teamă de inculpați.
Într-una din zile,
P.L.V. a reușit să intre în posesia actului său de identitate și să fugă din
locuința în care locuia și s-a prezentat la sediul Consulatului General al
României din Sevilla, unde a sesizat faptul că a fost recrutat în țară de către
A.M. care l-a indus în eroare cu privire la găsirea unui loc de muncă și că a
fost exploatat de către coinculpatul R.C. În acest sens, autoritățile spaniole
au confirmat existența unei sesizări formulată de către P.L.V., cu precizarea
că mai existau sesizări împotriva celor doi inculpați, cu privire la fapte de
același gen.
Părțile vătămate au
reușit să se întoarcă în țară, pe rând, imediat ce fiecare a reușit să scape de
sub supravegherea inculpaților R.C. și A.M.
Inculpații au
recunoscut prezența părților vătămate în Spania, precum și celelalte aspecte
legate de transport, cazare, însă nu au confirmat nemulțumirea acestora cu
privire la condițiile de cazare, de muncă, dar nici faptul că i-au determinat,
prin amenințare și constrângere fizică, să muncească în folosul lor.
În luna mai 2009, al
reîntoarcerea în țară, inculpatul A.M. a încercat să recruteze alte persoane de
pe raza județului Vaslui, scopul urmărit fiind același, de a le exploata prin
muncă, astfel fiind identificați martorii H.C., B.I., A.D., cărora inculpatul
A.M. le-a promis un loc de muncă în Spania și aceleași condiții precum cele
menționate anterior, însă aceștia au refuzat întrucât aflaseră condițiile reale
de cazare, masă și muncă, dar și faptul că nu ar fi primit nicio sumă de bani
corespunzătoare muncii prestare.
Este evident că
inculpații au desfășurat o activitate conjugată de recrutare a victimelor
cărora li s-a prezentat în mod insistent și mincinos o altă situație privind
condițiile de transport, muncă, remunerație și cazare decât cea pe care urmau
să o găsească în Spania. Modul în care victimele au fost forțate să muncească
în Spania constituie o formă de exploatare a muncii lor. Trebuie avut în vedere
atunci când se face această apreciere faptul că toți cei care au fost duși la
muncă în Spania nu cunoșteau țara, limba, nu se puteau descurca singuri în
această țară, nu aveau bani sau alte mijloace care să le asigure independența
față de cei care i-au preluat și i-au folosit la muncă. Împotriva lor s-a
folosit violența fizică și amenințarea. Cei care îi foloseau la muncă erau
înarmați și foloseau adesea forța pentru a-i determina să meargă la muncă.
Condițiile de cazare erau subumane, victimele fiind obligate să locuiască mai
multe persoane, în camere dotate doar cu paturi care aveau numai saltele, fără
lenjerie. Pentru hrană li s-au asigurat sume minime, care le permiteau doar să
își cumpere, la câteva zile, numai strictul necesar traiului. Nu li s-au
încheiat contracte de muncă, fiind nevoite deseori să se ascundă atunci când
autoritățile spaniole făceau controale în zonele respective. Programul de lucru
depășea cu mult orice program normal, victimele fiind nevoite să lucreze
zilnic, cel puțin 10 ore și lucrau inclusiv sâmbăta și duminica. Pentru munca
prestată nu au fost plătite. Încercările unora dintre părțile vătămate de a
obține plata muncii lor sau de a pleca de pe plantațiile respective au fost
întâmpinate cu amenințări și violențe exercitate de inculpatul R.C. și
persoanele apropiate acestuia. Inculpatul A.M. cunoștea situația în care părțile
vătămate urmau să lucreze, însă le-a înșelat pe acestea atunci când le-a
recrutat și a beneficiat de un comision din partea inculpatului R.C. și a celor
din zona lui de influență, beneficiind de un tratament preferențial față de
părțile vătămate.
Inculpatul R.C. a
cunoscut situația părților vătămate, inclusiv faptul că partea vătămată P.L.V.
era minor, având în vedere faptul că actele de identitate ale părților vătămate
au fost oprite și păstrate de către inculpat pe perioada prestării muncii
forțate.
Faptele inculpaților
A.M. și R.C. de a recruta și transporta victimele arătate mai sus în Spania, în
vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire
la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitate prin care
s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina
inculpatului A.M. se vor reține și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C.
pen. privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru infracțiunile
săvârșite inculpaților li s-au stabilit câte o pedeapsă la care au fost avute
în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuția
efectivă a fiecărui inculpat la derularea activității infracționale, datele
privind persoana inculpaților și atitudinea acestora în timpul procesului
penal, în sensul că aceștia s-au sustras de la judecată, existând indicii că
intenționează să se sustragă și de la executarea pedepselor.
S-a aplicat
inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Este evident că natura și gravitatea
faptelor comise îi fac pe inculpați nedemni de a fi aleși în autoritățile
publice sau în funcții elective publice, precum și a de ocupa o funcție ce
implică exercițiul autorității de stat.
În ceea ce îl
privește pe inculpatul A.M., întrucât acesta a comis faptele ce fac obiectul
prezentei cauze înainte de împlinirea termenului de încercare a pedepsei de 1
an aplicată prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei
Vaslui, în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată pentru
această pedeapsă, fiind cumulată cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
Dată fiind
modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultatul produs și atitudinea
inculpaților în timpul procesului penal, tribunalul a apreciat că singura
modalitate de executare a pedepselor aplicate, care poate asigura realizarea
scopului acestora este executarea în regim de detenție.
Pe durata executării
pedepselor li s-a interzis inculpaților A.M. și R.C. exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art.
71 C. pen.
În baza art. 88 alin.
(1) C. pen. a dedus din pedeapsa stabilită inculpatului A.M. durata reținerii
de 24 ore din ziua de 06 octombrie 2009.
În acest context,
tribunalul a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral cât și
material și pretențiile acestora sunt justificate. Prejudiciul moral constă în
suferințele cauzate părților vătămate care au fost obligate să presteze o muncă
nenormată, neplătită și în condiții de stres deosebit fiind într-un mediu în
care nu cunoșteau limba, nu aveau mijloace materiale și financiare și erau, de
asemenea, lipsite de posibilitatea de a comunica cu cei de acasă.
În baza art. 346
raportat la art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate în cadrul
procesului penal de părțile civile de N.D., D.Gh., N.A., M.N., S.C., B.V.,
T.M.O., O.V., P.L.V., M.C.S., B.I., C.I.I. și Z.I. A obligat inculpatul A.M.,
în solidar cu persoana condamnată R.I. să achite părților civile N.D. suma de
6.000 euro cu titlu de daune materiale și 4.000 euro cu titlu de daune morale,
D.Gh., suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale, N.A., suma de 3.000 euro
cu titlu de daune materiale, M.N., suma de 2.000 euro cu titlu de daune
materiale, S.C., suma de 2.500 euro daune materiale, B.V., suma de 700 euro cu
titlu de daune materiale, T.M.O. suma de 2.500 euro cu titlu de daune
materiale, O.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 500
euro cu titlu de daune morale, sume calculate în RON, având în vedere cursul
BNR la data plății.
A fost obligat
inculpatul A.M., în solidar cu inculpatul R.C. să plătească părților civile
P.L.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale, M.C.S. suma de 750 euro
cu titlu de daune materiale, B.I. suma de 2.500 euro cu titlu de daune
materiale, C.I.I. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și Z.I. suma
de 1.620 euro cu titlu de daune materiale, sume calculate în RON, având în
vedere cursul BNR la data plății.
Suma de 753 euro
indisponibilizată prin Ordonanța procurorului din 7 octombrie 2009 și
consemnată la CEC B - Sucursala Vaslui, cu Recipisa de consemnare nr. 388019
din 1 din 08 octombrie 2009 s-a stabilit a fi folosită pentru despăgubirea
părților civile din prezenta cauză.
În baza art. 191 C.
proc. pen. au fost obligați inculpații R.C. și A.M. la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Sentința penală a
fost apelată de către inculpatul A.M. care a criticat-o sub aspectul
individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului, și de
inculpatul R.C. care a solicitat repunerea în termenul de apel întrucât
sentința penală nu i-a fost comunicată la domiciliul pe care l-a indicat instanței
de fond și reaprecierea probelor (sub aspectul reindividualizării pedepselor
aplicate).
Inculpatul R.C. a
fost reprezentat de avocat ales, iar inculpatul A.M. a fost reprezentat de
avocat din oficiu (prin substituire).
Prin Decizia penală
nr. 179 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru
cauze cu minori a admis cererea de repunere în termen a apelului formulat de
inculpatul R.C.
A admis apelurile
formulate de inculpații: A.M. și R.C., împotriva Sentinței penale nr. 154 din
19 Septembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, sentința pe care a desființat-o în
parte în latura penală.
Rejudecând cauza:
A descontopit și a
repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților prin sentința
apelată, după cum urmează:
1. A.M.:
- 8 ani închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.
de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare
și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori,
prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. a) C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1)
lit. a) C. pen.
2. R.C.:
- 8 ani închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.
de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.;
- 9 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de
art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea
art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.
A redus cuantumul
pedepselor aplicate inculpaților-apelanți astfel:
1. A.M.:
- de la 8 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.
(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.
37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- de la 10 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1),
(2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.,
ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.
2. R.C.:
- de la 8 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.
(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.;
- de la 9 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1),
(2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1)
lit. a) C. pen.
A menținut revocarea
suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită
inculpatului A.M., prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a
Judecătoriei Vaslui, pe care a cumulat-o cu fiecare din pedepsele aplicate, de:
6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 8 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., rezultând pedepse de: 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
și 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33 alin.
(1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele
rezultante, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
pe care inculpatul A.M. o va executa.
În baza art. 33 alin.
(1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate
inculpatului R.C. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., pe care inculpatul o va executa.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile
judiciare ocazionate de apelurile inculpaților au rămas în sarcina statului
conform art. 192 alin. (3) Cod proc. pen.
În baza dispozițiilor
art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., Curtea a verificat legalitatea și
temeinicia sentinței penale apelate raportat la criticile invocate, dar și din
oficiu sub toate aspectele de fapt și drept.
Prin rechizitoriul
procurorului au fost trimiși în judecată inculpații R.I., R.C. și A.M., pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă calificată și
continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni aflate în concurs real conform
art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru
inculpatul A.M.
Instanța de fond a
administrat un amplu probatoriu, reținând că faptele inculpaților A.M. și R.C.
de a recruta și transporta victimele arătate mai sus în Spania, în vederea
exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la
condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitate prin care
s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina
inculpatului A.M. s-au reținut și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C.
pen. privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie.
Instanța de apel a
analizat aspectele invocate de avocatul ales al inculpatului R.C. în ceea ce
privește repunerea în termen, reținând a fi îndeplinite dispozițiile art. 364
alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, hotărârea
instanței de fond a fost comunicată inițial la domiciliul cunoscut al
inculpatului R.C., ulterior s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii
materiale privind domiciliul inculpatului R.C., însă hotărârea nu i-a mai fost
comunicată și la acest domiciliu.
Instanța de apel a
admis cererea acestuia de repunere în termenul de apel față de aspectele
constatate.
Reevaluând în fapt și
în drept asupra tuturor probelor administrate (în cele două faze procesuale),
instanța de apel a constatat:
În perioada
septembrie 2007 - mai 2009 inculpatul A.M. care are domiciliul stabil în sat C,
oraș Negrești, județul Vaslui a recrutat, mai multe persoane din orașul
Negrești și din zonele învecinate le-a prezentat o situație nereală în ceea ce
privește asigurarea unui loc de muncă în Spania, bine plătit, cazare, masă,
transportul fiind de asemenea asigurate, scopul urmărit fiind acela de a obține
un profit. Persoanele vătămate au fost transportate în Spania de către
inculpatul A.M., și acolo predate inculpaților R.C. și R.I. care le exploatau
prin muncă. Părțile vătămate audiate au relatat că au fost contactate de
inculpatul A.M. și transportate în Spania pentru a lucra în agricultură unde au
fost cazați de inculpatul R.C. care îi transporta în fiecare zi la locul de
muncă, contravaloarea serviciilor fiind încasată de acesta. Faptul că inculpatul
A.M. a avut o înțelegere anterioară cu numitul R.I. a fost demonstrat și de
verificările efectuate în baza de date ale BRD privind tranzacțiile derulate
prin sistemul WU, care a demonstrat că R.I. i-a trimis lui A.M. la data de 24
septembrie 2007 suma de 281,76 Dolari SUA, înainte de a pleca în Spania cu
părțile vătămate. Deși cunoștea condițiile improprii de cazare, masă precum și
condițiile de muncă, inculpatul A.M. când s-a reîntors în țară în primăvara
anului 2008, a început din nou să recruteze persoane sub promisiunea falsă a
unui loc de muncă bine plătit, cazare și masă gratuite, în condiții bune; căuta
persoane cu același profil ca cele recrutate anterior, ușor influențabile
datorită situației în care se aflau și anume nu aveau locuri de muncă, aveau o
situație materială precară, doreau să-și găsească un loc de muncă pentru a
obține venituri. Inculpatul A.M. le-a promis părților vătămate că locurile de
muncă vor fi bine plătite, pentru fiecare zi de muncă vor primi 50 euro, iar
transportul, cazarea și masa vor fi gratuite. În schimbul acestor servicii pe
care le oferea inculpatul acesta trebuia să primească de la fiecare parte
vătămată suma de 1.000, cu titlu de comision. Încrederea în spusele inculpatul
a fost sporită și de faptul că acesta le-a precizat părților vătămate că nu
este la primul transport de persoane în Spania, deși cunoștea nemulțumirea
primelor persoane recrutate și transportate în Spania, cu privire la faptul că
cele promise în țară nu corespundeau realității. După ce părțile vătămate erau
predate inculpatului R.C., iar inculpatul A.M. s-a cazat într-un alt imobil,
separat de acesta. Părțile vătămate au fost cazate într-un imobil locuit de
inculpatul R.C., care i-a deposedat de documentele de identitate și le-a adus
la cunoștință că urmează să presteze munci în folosul său pentru a-i plăti și
comisionul de 1.000 euro, comision datorat pentru faptul că au fost
transportați în Spania și li s-a asigurat un loc de muncă.
Față de toate aceste
probe, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt reținută de
prima instanță este legală și temeinică sub aspectul vinovăției inculpaților
R.C. și A.M. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina
inculpatului A.M. s-au reținut și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C.
pen. privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie.
Sub aspectul
criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, raportat la
dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., instanța de apel a constatat
temeinicia evaluării gradului de pericol social ridicat al faptelor comise,
contribuția efectivă a fiecărui inculpat la derularea activității
infracționale, datele privind persoana inculpaților și atitudinea acestora în
timpul procesului penal, în sensul că aceștia s-au sustras de la judecată,
existând indicii că intenționează să se sustragă și de la executarea
pedepselor. În ceea ce îl privește pe inculpatul A.M., întrucât acesta a comis
faptele ce fac obiectul prezentei cauze înainte de împlinirea termenului de
încercare a pedepsei de 1 an aplicată prin Sentința penală nr. 1606 din 02
iunie 2006 a Judecătoriei Vaslui, în baza art. 83 C. pen. a fost revocată
suspendarea condiționată pentru această pedeapsă, fiind cumulată cu pedepsele
aplicate în prezenta cauză. Însă, față de aspectele expuse în apărare de
inculpați, raportat la perioada săvârșirii infracțiunilor (anul 2007 - 2009),
de împrejurările ce au circumstanțiat faptele acestora sub aspectul
remunerației, anume că au prezentat părților vătămate de la început remunerația
muncii lor și au fost acceptate aceste condiții - instanța de apel a apreciat
că se justifică o reindividualizare a pedepsei în sensul diminuării cuantumului
pedepselor aplicate (cu câte 2 ani) cu menținerea modalității de executare a
pedepsei rezultante (respectiv în regim privativ de libertate).
Sub aspectul laturii
civile a cauzei, pretențiile civile (materiale și morale) formulate de partea
vătămată au fost justificate și acordate de instanța de fond prin obligarea
inculpaților la plata acestora.
Verificând din oficiu
sentința apelată, nu s-au constatat alte vicii pentru a fi desființată, decât
cele expuse.
În baza dispozițiilor
art. 379 pct. 1 C. proc. pen., a admis apelul inculpaților și în rejudecare a
redus pedepsele aplicate acestora și a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței penale recurate.
Cheltuielile
judiciare s-a stabilita fi suportate din fondurile statului.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs inculpatul R.C. și partea vătămată Z.I.
Recurentul inculpat
R.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 9, pct. 10
și pct. 12 C. proc. pen.
În susținerea
primului caz de casare invocat, a arătat că hotărârea instanței de apel nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel cum prevede art. 356 C.
proc. pen., susținând că simpla motivare a instanței prin care apreciază că
situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică sub
aspectul vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de trafic de
persoane, nu reprezintă o motivare reală și pe baza probelor administrate în
cauză.
Cu privire la motivul
de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen., a arătat că
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de
persoane în înțelesul Legii nr. 678/2001.
A apreciat că în
cauză activitatea de violență reținută în sarcina inculpatului este
contradictorie situației de fapt descrisă de martorii audiați, evidențiindu-se
poziția de superioritate numerică și fizică a celor 13 persoane în raport cu
inculpatul.
Recurenta parte
vătămată Z.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului formulat de partea civilă,
casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei
aplicată inculpatului în sensul majorării cuantumului acesteia.
A apreciat că modul
în care victimele au fost forțate să muncească în Spania constituie o formă de
exploatare a muncii lor, în condițiile în care părțile vătămate nu cunoșteau
țara, condițiile de cazare erau minimale, precum și faptul că împotriva lor s-a
folosit violența fizică și amenințarea.
Înalta Curte
analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate apreciază că
acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Analiza incidenței
primului caz de casare și circumscris dispozițiilor art. 385
9
pct. 9
C. proc. pen., relevă în opinia Înaltei Curți inaplicabilitatea acestuia
susținerea recurentului inculpat în sensul că hotărârea instanței de apel nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel cum prevede art. 356 C.
proc. pen., și că simpla motivare a instanței prin care apreciază că situația
de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică sub aspectul
vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, nu
reprezintă o motivare reală și pe baza probelor administrate în cauză este
nefondată și are caracter pur subiectiv.
Motivarea unei
hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta
trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele
de la dosar și constituie o garanție pentru părți în fața eventualului
arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă
posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se
astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform
jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță
internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în
mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și
simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva
Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII,)
după cum instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele
reținute în decizia atacată.
În speță, Înalta
Curte constată că instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către
prima instanță, și-a însușit motivele acestei instanțe, la care a adăugat
propria argumentare ce s-a identificat oarecum cu cea a instanței de fond fără
însă să coincidă cu această și asta și pentru că argumentele oferite de
recurent nu au fost nicicum de natură să confere o altă situație juridică care
să reclame și să impună o motivare total diferită astfel cum a invocate
recurentul inculpat R.C.
Instanța de apel a
respectat din punctul de vedere al Înaltei Curți cerințele privitoare la
motivarea unei hotărâri astfel că incidența dispozițiilor art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen., nu-și găsesc aplicabilitatea.
Cu privire la motivul
de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen. și în raport
de care recurentul inculpat a arătat că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în înțelesul Legii nr.
678/2001,Înalta Curte apreciază de asemenea că nu sunt incidente.
Recurentul inculpat,
a invocat în fața Înaltei Curți aceleași argumente pe care le-a folosit în
apărarea sa și în fața instanței de apel și și-a fundamentat în principal
apărările pe lipsa elementelor constitutive specifice infracțiunii de trafic de
persoane,având la bază poziția de superioritate numerică și fizică a celor 13
persoane în raport cu inculpatul și care ar fi fost în imposibilitate să țină
la muncă părțile vătămate împotriva voinței lor.
Înalta Curte constată
că această apărare a inculpatului nu numai că este una nereală dar este și
nefundamentată probator, pentru că nu prezența fizică a inculpatului a fost cea
care a intimidat părțile vătămate, care de necontestat nu putea avea acest efect
ci armele cu care au fost amenințate victimele din prezenta cauză de către cei
care-i însoțeau la muncă alături de inculpatul R.C. și care neechivoc au fost
de natură să le producă temere și de asemenea amenințările cu moartea care
și-au produs efectul intimidant indiferent de statura sa fizică.
Nu a reușit
inculpatul să dovedească și să explice în nici un mod care este motivul pentru
care a deposedat părțile vătămate de acte,de ce le păzea pe acestea zilnic la
muncă și de ce banii datorați acestora ajungeau la acesta,după cum nu a reușit
să dovedească lipsa implicării sale în activitatea conjugată de trafic de
persoane.
Faptul că părțile
vătămate au avut acces la telefoanele publice, în special noaptea când reușeau
să scape de sub paza inculpatului R.C., nu exclude activitatea infracțională
reținută în sarcina acestuia, fiecare dintre acestea au reușit să se întoarcă
în țară uzând de tot felul de tertipuri și în momentul în care au reușit să
scape de supravegherea acestuia, astfel că nu atitudinea inculpatului a
determinat încetarea situației la care aceștia au fost supuși ci propria
atitudine a victimelor care nu au mai suportat situația umilitoare și
condițiile de muncă la care au fost supuși.
În ceea ce privește
suma de bani pe care victimele urmau să o primească ca rezultat al muncii lor
și pe care nu au mai primit-o niciodată, Înalta Curte apreciază de asemenea că
apărarea inculpatului în sensul că acestea îi datorau un comision și că așa au
convenit în momentul în care au acceptat să le faciliteze un loc de muncă; este
nesinceră și disimulatorie, comisionul reprezintă printre altele remunerația
(procentuală) primită de o persoană, care a mijlocit o afacere comercială sau
care a efectuat un serviciu și nu întregul său venit cuvenit ca urmare a muncii
prestate astfel cum a procedat inculpatul R.C.
Toate aspectele
relevate,sunt în opinia Înaltei Curți pe deplin dovedite și argumentate atât
prin declarațiile părților vătămate P.L.V., M.C.S., B.I. și C.I.C. precum și
înscrisurile aflate la dosarul cauzei și confirmă pe deplin vinovăția
inculpatului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen.
Analiza cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și invocat de
partea vătămată Z.I. în baza căruia a solicitat admiterea recursului formulat
de partea civilă, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare,
reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul majorării
cuantumului acesteia este de asemenea nefondată.
Criteriile de
individualizare care au stat la baza aplicării pedepsei inculpatului R.C.
relevă în opinia Înaltei Curți, temeinicia evaluării gradului de pericol social
concret al faptelor comise de inculpat atât prin prisma contribuției efective
la derularea activității infracționale cât și prin prisma gradului de pericol
social concret.
Aplicarea unei
pedepse rezultante într-un cuantum mai ridicat ar înfrânge echilibrul dat de
rolul coercitiv și educativ al pedepsei ori în asigurarea acestui echilibru
instanțele au ținut seama că gravitatea concretă a faptei a fost influențată și
de mobilul și scopul acesteia, precum și de finalitatea actului infracțional,
fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al faptei a
modalității și mijloacelor concrete de săvârșire; însă nu au ignorat nici celelalte
aspecte precum circumstanțele reale și personale ale acestuia pentru că dacă nu
ar fi procedat în acest mod s-ar fi ajuns la o inechitabilă aplicare a legii.
Înalta Curte
apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât prin cuantum cât și prin modalitatea
de executare aleasă este una justă de natură să fundamenteze proporționalitatea
între scopul reeducării inculpatului prin caracterul retributiv al pedepsei
aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub
aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.
În raport de toate
aspectele de fapt și drept expuse, Înalta Curte apreciază recursurile formulate
ca nefondate sens în care în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., urmează a le respinge.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de inculpatul R.C. și de partea civilă Z.I. împotriva
Deciziei penale nr. 179 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
inculpat R.C. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Obligă recurentul
parte civilă Z.I. la plata sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.M., în sumă de 100
RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Z.I., în sumă de 100 RON,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile N.D., S.C.,
M.N., N.A., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V., B.I., P.L.V., C.I.C. și M.C.S., în sumă
de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM