Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2013
respins

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2013

HOTĂRÂRE
18.10.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față constată și reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 154 din data de 19 septembrie 2012, Tribunalul Vaslui a hotărât următoarele: A condamnat pe inculpații A.M., la următoarele pedepse: - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; -10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei Vaslui, pe care a cumulat-o cu pedepsele de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., rezultând două pedepse de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit cele două rezultante în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care inculpatul o va executa. - inculpatul R.C., la următoarele pedepse: - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care inculpatul o va executa. Pe durata executării pedepselor a interzis inculpaților A.M. și R.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa stabilită inculpatul A.M.

durata reținerii de 24 ore din ziua de 06 octombrie 2009. În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile de N.D., D.Gh., N.A., M.N., S.C., B.V., T.M.O., O.V., P.L.V., M.C.S., B.I., C.I.I. și Z.I.. Obligă inculpatul A.M., în solidar cu persoana condamnată R.I. să achite părților civile N.D. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și 4.000 euro cu titlu de daune morale, D.Gh., suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale, N.A., suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale, M.N., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale, S.C., suma de 2.500 euro daune materiale, B.V., suma de 700 euro cu titlu de daune materiale, T.M.O.

suma de 2.500 euro cu titlu de daune materiale, O.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 500 euro cu titlu de daune morale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR la data plății. A obligat inculpatul A.M., în solidar cu inculpatul R.C. să plătească părților civile P.L.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale, M.C.S. suma de 750 euro cu titlu de daune materiale, B.I. suma de 2.500 euro cu titlu de daune materiale, C.I.I. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și Z.I. suma de 1.620 euro cu titlu de daune materiale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR la data plății. Suma de 753 euro indisponibilizată prin Ordonanța procurorului din 7 octombrie 2009 și consemnată la CEC B - Sucursala Vaslui, cu Recipisa de consemnare nr. 388019 din 1 din 08 octombrie 2009 a stabilit a fi folosită pentru despăgubirea părților civile din prezenta cauză.

A obligat inculpatul A.M. la plata sumei de 8.000 RON și R.C. la plata sumei de 7.500 RON cheltuieli judiciare din care suma de 2.250 RON reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu asigurați părților civile și inculpatului A.M. la judecată s-a stabilit a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.” Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele: „Activitatea infracțională s-a desfășurat în două etape și anume un prim act material a avut loc în luna septembrie 2007 când inculpatul A.M. a recrutat pe numiții N.D., S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V., N.A. pe care i-a transportat în Spania și au fost predați și exploatați prin muncă de către R.I. Un al doilea act material a avut loc în luna mai 2008 când au fost recrutați și transportați în Spania de către inculpatul A.M.

părțile vătămate P.L., M.S., B.I., M.N., A.V., Z.I., C.I. Și în anul 2009 inculpatul A.M., la revenirea în țară, a încercat să mai recruteze alte persoane, scopul urmărit fiind același. Inculpatul A.M. încă din anul 2005 lucrează în Spania iar în anul 2007 i-a cunoscut pe frații R.C., R.I., R.Gh., cu care a și locuit o vreme în același imobil. În luna septembrie 2007, la revenirea din Spania, în România, inculpatul A.M. a început să caute persoane care nu aveau loc de muncă, aveau probleme financiare și cărora le-a promis că le poate asigura un loc de muncă în agricultură, transportul, cazarea și masa fiind asigurate, în schimbul unui comision ce urma a fi plătit de către aceștia în sumă de 1.000 euro.

Inculpatul A.M., personal, s-a deplasat la locuințele părților vătămate pe care le-a convins că oferta sa de locuri de muncă este serioasă. Astfel au fost recrutați în luna septembrie 2007 părțile vătămate N.D., S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V. și N.A. Înțelegerea era ca după încasarea primului salariu, A.M. să primească acel comision de la fiecare dintre părțile vătămate. Victima B.V. a declarat în timpul urmăririi penale că inculpatul A.M.

i-a spus că „are relații cu niște patroni spanioli care au nevoie de oameni la muncă în agricultură, plătesc circa 70 euro pe zi, însă dacă vreau să merg la muncă trebuie să plătesc un comision de 1.000 euro, bani care îmi vor fi reținuți din salariu, iar în acest sens prima lună voi lucra gratuit.” Toate victimele recrutate de către inculpat aveau probleme financiare, în sensul că nu obțineau nici un venit în țară, locuiau în case ce nu erau racordate la rețeaua de electricitate, unii dintre ei aveau condiții improprii de locuit. Victima M.N. a relatat că locuia cu soția și cu cei 4 copii minori într-o casă cu două camere. Încrederea victimelor în inculpatul A.M. a fost sporită și de faptul că acesta mergea pe anumite perioade de timp în Spania, situație care a fost determinantă în luarea hotărârii victimelor de a-l însoți pe acesta în străinătate, presupunerea fiind că acesta avea posibilitatea de a găsi locuri de muncă.

Astfel, la o perioadă scurtă de timp de la discuțiile pe care inculpatul le-a avut cu părțile vătămate, cu un mijloc de transport care a venit special în orașul Negrești la comanda lui A.M., fapt recunoscut de către acesta din urmă cu ocazia declarației date în cursul urmăririi penale. Toate părțile vătămate conform înțelegerii s-au întâlnit în ziua plecării în sat C, oraș Negrești, la locuința inculpatului A.M. de unde au plecat spre Spania cu un microbuz ce fusese comandat de către inculpat. Inculpatul A.M. a fost cel care a comandat mijlocul de transport și a însoțit victimele până în Spania în localitatea Rueda situată în apropierea localității Medina Del Campo. În această localitate victimele au fost așteptate de către inculpatul R.I.

acesta fiind persoana care a plătit șoferului contravaloarea transportului victimelor în Spania. Când au ajuns la imobilul unde urmau să fie cazate, părțile vătămate au constatat că cele promise de către inculpatul A.M. la plecarea din România, cu privire la condițiile de cazare, nu erau reale. Astfel părțile vătămate au fost cazate într-un imobil insuficient pentru a fi cazate 20 persoane și au fost puse să doarmă pe jos. Partea vătămată M.N. a declarat că dormeau într-o casă cu saltele așezate pe sol, pe holuri sau afară. Partea vătămată B.V. a declarat că atât la locul de cazare cât și în timpul cât munceau erau supravegheați de către R.I., R.C. și A.M. Și partea vătămată S.C. a relatat în cursul urmăririi penale că în timpul liber erau supravegheați pentru a nu pleca și pentru a nu discuta cu poliția și, de fiecare dată când mergeau să-și cumpere alimente, erau însoțiți de un membru al familiei R. dar, de cele mai multe ori, de A.M.

Deoarece nu mai suportau condițiile în care erau cazați și cele în care munceau, dar și faptul că nu primeau nicio sumă de bani pentru munca prestată, părțile vătămate au început să se revolte și chiar, la un moment dat, s-a iscat un scandal datorită condițiilor în care locuiau între aceștia și R.I. și A.M., fapt pentru care la fața locului au sosit organele de poliție spaniole. Pentru a nu le fi descoperită de către autoritățile spaniole activitatea infracțională, inculpații R.I. și A.M., a doua zi după incident, i-au trimis în țară pe N.D., S.C., M.N., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V. și N.A. Faptul că inculpatul A.M. a avut o înțelegere anterioară cu numitul R.I. a fost demonstrat și de verificările efectuate în baza de date ale BRD privind tranzacțiile derulate prin sistemul WU, care a demonstrat că R.I.

i-a trimis lui A.M. la data de 24 septembrie 2007 suma de 281,76 Dolari SUA, înainte de a pleca în Spania cu părțile vătămate. Deși cunoștea condițiile improprii de cazare, masă precum și condițiile de muncă, inculpatul A.M. când s-a reîntors în țară în primăvara anului 2008, a început din nou să recruteze persoane sub promisiunea falsă a unui loc de muncă bine plătit, cazare și masă gratuite, în condiții bune. Inculpatul A.M. căuta persoane cu același profil ca cele recrutate anterior, în sensul că erau ușor influențabile datorită situației în care se aflau și anume nu aveau locuri de muncă, aveau o situație materială precară, doreau să-și găsească un loc de muncă pentru a obține venituri. Sub aceste promisiuni, inculpatul A.M., în luna mai 2008, i-a recrutat pe numiții P.L.V., care la acel moment avea vârsta de 17 ani, M.C.S., B.I.

și C.I.I. Activitatea de recrutare a inculpatului a fost bine evidențiată de către partea vătămată P.L.V., parte vătămată care în acea perioadă era minoră și care, pentru a putea părăsi țara, avea nevoie de o împuternicire din partea părinților cum că erau de acord să plece. Despre acest fapt avea cunoștință și inculpatul însă l-a asigurat pe minor că nu va fi nicio problemă la punctul de trecere al frontierei de stat, în sensul că vor trece fără a fi nevoie de procură. De asemenea, inculpatul cunoștea că minorul se afla în întreținerea bunicii sale, martora P.R., care nu era de acord ca nepotul său să plece la muncă în Spania. Inculpatul A.M. le-a promis părților vătămate că locurile de muncă vor fi bine plătite, pentru fiecare zi de muncă vor primi 50 euro, iar transportul, cazarea și masa vor fi gratuite.

În schimbul acestor servicii pe care le oferea inculpatul acesta trebuia să primească de la fiecare parte vătămată suma de 1.000, cu titlu de comision. Încrederea în spusele inculpatul a fost sporită și de faptul că acesta le-a precizat părților vătămate că nu este la primul transport de persoane în Spania, deși cunoștea nemulțumirea primelor persoane recrutate și transportate în Spania, cu privire la faptul că cele promise în țară nu corespundeau realității. Toate părțile vătămate recrutate de către inculpatul A.M. aveau aproape aceeași situație materială precară, nu aveau locuințe sau locuri de muncă și promisiune acestuia le-au determinat să aibă încredere în inculpat și să accepte să plece în Spania.

Astfel, însoțite de către inculpatul A.M., părțile vătămate P.L.V., care la acel moment aveau vârsta de 17 ani, M.C.S., B.I. și C.I.I., la data de 23 mai 2011 au plecat din Negrești spre București, iar de aici au plecat cu un microbuz cu destinația Spania. Inculpatul A.M., prin mijloace nelegale a reușit să îl scoată din țară pe minorul P.L.V. De această dată, părțile vătămate au fost preluat în Spania de către fratele numitului R.I., respectiv de inculpatul R.C. După ce părțile vătămate au fost predate inculpatului R.C., inculpatul A.M. s-a cazat într-un alt imobil, separat de acesta. Părțile vătămate au fost cazate într-un imobil locuit de inculpatul R.C., care i-a deposedat de documentele de identitate și le-a adus la cunoștință că urmează să presteze munci în folosul său pentru a-i plăti și comisionul de 1.000 euro, comision datorat pentru faptul că au fost transportați în Spania și li s-a asigurat un loc de muncă.

Încă din momentul în care au văzut condițiile de cazare, părțile vătămate i-au reproșat inculpatului A.M. că le-a prezentat o situație nereală la plecarea din țară și i-a indus în eroare cu privire la condițiile de cazare, masă, precum și cele de muncă. Atât comportamentul inculpaților R.C. și A.M., cât și condițiile de cazarea pe care le-au găsit în Spania, au ajutat părțile vătămate să înțeleagă că, de fapt, inculpatul A.M. „i-a vândut” coinculpatului R.C. A doua zi după ce au ajuns în Spania, părțile vătămate au fost transportate la diferite plantații aparținând cetățenilor spanioli, inculpatul R.C. fiind cel care le-a asigurat transportul dar și cel care îi supraveghea în timp ce aceștia munceau.

În cazul în care părțile vătămate își exprimau nemulțumirea, R.C. îi amenința și chiar pe unii dintre ei i-a lovit. Sumele de bani pe care le plăteau cetățenii spanioli pentru munca prestată de părțile vătămate erau încasate de către R.C. la sfârșitul fiecărei zile de muncă, bani care nu ajungeau și la părțile vătămate, motivat de faptul că aceștia trebuiau să-și plătească datoria. După circa o lună de muncă în folosul inculpatului R.C., partea vătămată M.C.S., speriat de amenințările inculpatului, a reușit să fugă și să se reîntoarcă în țară. Celelalte părți vătămate au muncit în folosul lui R.C. fără să primească nicio sumă de bani între 1 și 5 luni, timp în care au locuit în condiții mizere, erau supravegheați permanent, nefiind lăsați să ia contact cu alte persoane sau cu membrii familiei.

Martora P.R., bunica părții vătămate P.L.V. a declarat că era sunată mereu de către nepot, în general noaptea și se ruga să meargă să reclame la poliție și să întreprindă demersuri pentru a-l aduce în țară, relatându-i că este amenințat cu moartea, fiindu-i teamă de inculpați. Într-una din zile, P.L.V. a reușit să intre în posesia actului său de identitate și să fugă din locuința în care locuia și s-a prezentat la sediul Consulatului General al României din Sevilla, unde a sesizat faptul că a fost recrutat în țară de către A.M. care l-a indus în eroare cu privire la găsirea unui loc de muncă și că a fost exploatat de către coinculpatul R.C. În acest sens, autoritățile spaniole au confirmat existența unei sesizări formulată de către P.L.V., cu precizarea că mai existau sesizări împotriva celor doi inculpați, cu privire la fapte de același gen.

Părțile vătămate au reușit să se întoarcă în țară, pe rând, imediat ce fiecare a reușit să scape de sub supravegherea inculpaților R.C. și A.M. Inculpații au recunoscut prezența părților vătămate în Spania, precum și celelalte aspecte legate de transport, cazare, însă nu au confirmat nemulțumirea acestora cu privire la condițiile de cazare, de muncă, dar nici faptul că i-au determinat, prin amenințare și constrângere fizică, să muncească în folosul lor. În luna mai 2009, al reîntoarcerea în țară, inculpatul A.M. a încercat să recruteze alte persoane de pe raza județului Vaslui, scopul urmărit fiind același, de a le exploata prin muncă, astfel fiind identificați martorii H.C., B.I., A.D., cărora inculpatul A.M.

le-a promis un loc de muncă în Spania și aceleași condiții precum cele menționate anterior, însă aceștia au refuzat întrucât aflaseră condițiile reale de cazare, masă și muncă, dar și faptul că nu ar fi primit nicio sumă de bani corespunzătoare muncii prestare. Este evident că inculpații au desfășurat o activitate conjugată de recrutare a victimelor cărora li s-a prezentat în mod insistent și mincinos o altă situație privind condițiile de transport, muncă, remunerație și cazare decât cea pe care urmau să o găsească în Spania. Modul în care victimele au fost forțate să muncească în Spania constituie o formă de exploatare a muncii lor. Trebuie avut în vedere atunci când se face această apreciere faptul că toți cei care au fost duși la muncă în Spania nu cunoșteau țara, limba, nu se puteau descurca singuri în această țară, nu aveau bani sau alte mijloace care să le asigure independența față de cei care i-au preluat și i-au folosit la muncă.

Împotriva lor s-a folosit violența fizică și amenințarea. Cei care îi foloseau la muncă erau înarmați și foloseau adesea forța pentru a-i determina să meargă la muncă. Condițiile de cazare erau subumane, victimele fiind obligate să locuiască mai multe persoane, în camere dotate doar cu paturi care aveau numai saltele, fără lenjerie. Pentru hrană li s-au asigurat sume minime, care le permiteau doar să își cumpere, la câteva zile, numai strictul necesar traiului. Nu li s-au încheiat contracte de muncă, fiind nevoite deseori să se ascundă atunci când autoritățile spaniole făceau controale în zonele respective. Programul de lucru depășea cu mult orice program normal, victimele fiind nevoite să lucreze zilnic, cel puțin 10 ore și lucrau inclusiv sâmbăta și duminica.

Pentru munca prestată nu au fost plătite. Încercările unora dintre părțile vătămate de a obține plata muncii lor sau de a pleca de pe plantațiile respective au fost întâmpinate cu amenințări și violențe exercitate de inculpatul R.C. și persoanele apropiate acestuia. Inculpatul A.M. cunoștea situația în care părțile vătămate urmau să lucreze, însă le-a înșelat pe acestea atunci când le-a recrutat și a beneficiat de un comision din partea inculpatului R.C. și a celor din zona lui de influență, beneficiind de un tratament preferențial față de părțile vătămate. Inculpatul R.C. a cunoscut situația părților vătămate, inclusiv faptul că partea vătămată P.L.V. era minor, având în vedere faptul că actele de identitate ale părților vătămate au fost oprite și păstrate de către inculpat pe perioada prestării muncii forțate.

Faptele inculpaților A.M. și R.C. de a recruta și transporta victimele arătate mai sus în Spania, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina inculpatului A.M. se vor reține și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie. Pentru infracțiunile săvârșite inculpaților li s-au stabilit câte o pedeapsă la care au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuția efectivă a fiecărui inculpat la derularea activității infracționale, datele privind persoana inculpaților și atitudinea acestora în timpul procesului penal, în sensul că aceștia s-au sustras de la judecată, existând indicii că intenționează să se sustragă și de la executarea pedepselor. S-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Este evident că natura și gravitatea faptelor comise îi fac pe inculpați nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a de ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A.M., întrucât acesta a comis faptele ce fac obiectul prezentei cauze înainte de împlinirea termenului de încercare a pedepsei de 1 an aplicată prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei Vaslui, în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată pentru această pedeapsă, fiind cumulată cu pedepsele aplicate în prezenta cauză. Dată fiind modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultatul produs și atitudinea inculpaților în timpul procesului penal, tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate, care poate asigura realizarea scopului acestora este executarea în regim de detenție. Pe durata executării pedepselor li s-a interzis inculpaților A.M.

și R.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa stabilită inculpatului A.M. durata reținerii de 24 ore din ziua de 06 octombrie 2009. În acest context, tribunalul a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral cât și material și pretențiile acestora sunt justificate. Prejudiciul moral constă în suferințele cauzate părților vătămate care au fost obligate să presteze o muncă nenormată, neplătită și în condiții de stres deosebit fiind într-un mediu în care nu cunoșteau limba, nu aveau mijloace materiale și financiare și erau, de asemenea, lipsite de posibilitatea de a comunica cu cei de acasă.

În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile de N.D., D.Gh., N.A., M.N., S.C., B.V., T.M.O., O.V., P.L.V., M.C.S., B.I., C.I.I. și Z.I. A obligat inculpatul A.M., în solidar cu persoana condamnată R.I. să achite părților civile N.D. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și 4.000 euro cu titlu de daune morale, D.Gh., suma de 10.000 euro cu titlu de daune materiale, N.A., suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale, M.N., suma de 2.000 euro cu titlu de daune materiale, S.C., suma de 2.500 euro daune materiale, B.V., suma de 700 euro cu titlu de daune materiale, T.M.O. suma de 2.500 euro cu titlu de daune materiale, O.V.

suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 500 euro cu titlu de daune morale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR la data plății. A fost obligat inculpatul A.M., în solidar cu inculpatul R.C. să plătească părților civile P.L.V. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale, M.C.S. suma de 750 euro cu titlu de daune materiale, B.I. suma de 2.500 euro cu titlu de daune materiale, C.I.I. suma de 6.000 euro cu titlu de daune materiale și Z.I. suma de 1.620 euro cu titlu de daune materiale, sume calculate în RON, având în vedere cursul BNR la data plății. Suma de 753 euro indisponibilizată prin Ordonanța procurorului din 7 octombrie 2009 și consemnată la CEC B - Sucursala Vaslui, cu Recipisa de consemnare nr. 388019 din 1 din 08 octombrie 2009 s-a stabilit a fi folosită pentru despăgubirea părților civile din prezenta cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații R.C. și A.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat. Sentința penală a fost apelată de către inculpatul A.M. care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului, și de inculpatul R.C. care a solicitat repunerea în termenul de apel întrucât sentința penală nu i-a fost comunicată la domiciliul pe care l-a indicat instanței de fond și reaprecierea probelor (sub aspectul reindividualizării pedepselor aplicate). Inculpatul R.C. a fost reprezentat de avocat ales, iar inculpatul A.M. a fost reprezentat de avocat din oficiu (prin substituire). Prin Decizia penală nr. 179 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis cererea de repunere în termen a apelului formulat de inculpatul R.C.

A admis apelurile formulate de inculpații: A.M. și R.C., împotriva Sentinței penale nr. 154 din 19 Septembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, sentința pe care a desființat-o în parte în latura penală. Rejudecând cauza: A descontopit și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților prin sentința apelată, după cum urmează: 1. A.M.: - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; - 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. 2. R.C.: - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

A redus cuantumul pedepselor aplicate inculpaților-apelanți astfel: 1. A.M.: - de la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; - de la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. R.C.: - de la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - de la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

A menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită inculpatului A.M., prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei Vaslui, pe care a cumulat-o cu fiecare din pedepsele aplicate, de: 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., rezultând pedepse de: 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele rezultante, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care inculpatul A.M. o va executa. În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.C. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care inculpatul o va executa. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare ocazionate de apelurile inculpaților au rămas în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) Cod proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., Curtea a verificat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate raportat la criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept. Prin rechizitoriul procurorului au fost trimiși în judecată inculpații R.I., R.C. și A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă calificată și continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele infracțiuni aflate în concurs real conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul A.M.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, reținând că faptele inculpaților A.M. și R.C. de a recruta și transporta victimele arătate mai sus în Spania, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina inculpatului A.M.

s-au reținut și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie. Instanța de apel a analizat aspectele invocate de avocatul ales al inculpatului R.C. în ceea ce privește repunerea în termen, reținând a fi îndeplinite dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, hotărârea instanței de fond a fost comunicată inițial la domiciliul cunoscut al inculpatului R.C., ulterior s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii materiale privind domiciliul inculpatului R.C., însă hotărârea nu i-a mai fost comunicată și la acest domiciliu. Instanța de apel a admis cererea acestuia de repunere în termenul de apel față de aspectele constatate.

Reevaluând în fapt și în drept asupra tuturor probelor administrate (în cele două faze procesuale), instanța de apel a constatat: În perioada septembrie 2007 - mai 2009 inculpatul A.M. care are domiciliul stabil în sat C, oraș Negrești, județul Vaslui a recrutat, mai multe persoane din orașul Negrești și din zonele învecinate le-a prezentat o situație nereală în ceea ce privește asigurarea unui loc de muncă în Spania, bine plătit, cazare, masă, transportul fiind de asemenea asigurate, scopul urmărit fiind acela de a obține un profit. Persoanele vătămate au fost transportate în Spania de către inculpatul A.M., și acolo predate inculpaților R.C. și R.I. care le exploatau prin muncă. Părțile vătămate audiate au relatat că au fost contactate de inculpatul A.M.

și transportate în Spania pentru a lucra în agricultură unde au fost cazați de inculpatul R.C. care îi transporta în fiecare zi la locul de muncă, contravaloarea serviciilor fiind încasată de acesta. Faptul că inculpatul A.M. a avut o înțelegere anterioară cu numitul R.I. a fost demonstrat și de verificările efectuate în baza de date ale BRD privind tranzacțiile derulate prin sistemul WU, care a demonstrat că R.I. i-a trimis lui A.M. la data de 24 septembrie 2007 suma de 281,76 Dolari SUA, înainte de a pleca în Spania cu părțile vătămate. Deși cunoștea condițiile improprii de cazare, masă precum și condițiile de muncă, inculpatul A.M.

când s-a reîntors în țară în primăvara anului 2008, a început din nou să recruteze persoane sub promisiunea falsă a unui loc de muncă bine plătit, cazare și masă gratuite, în condiții bune; căuta persoane cu același profil ca cele recrutate anterior, ușor influențabile datorită situației în care se aflau și anume nu aveau locuri de muncă, aveau o situație materială precară, doreau să-și găsească un loc de muncă pentru a obține venituri. Inculpatul A.M. le-a promis părților vătămate că locurile de muncă vor fi bine plătite, pentru fiecare zi de muncă vor primi 50 euro, iar transportul, cazarea și masa vor fi gratuite. În schimbul acestor servicii pe care le oferea inculpatul acesta trebuia să primească de la fiecare parte vătămată suma de 1.000, cu titlu de comision.

Încrederea în spusele inculpatul a fost sporită și de faptul că acesta le-a precizat părților vătămate că nu este la primul transport de persoane în Spania, deși cunoștea nemulțumirea primelor persoane recrutate și transportate în Spania, cu privire la faptul că cele promise în țară nu corespundeau realității. După ce părțile vătămate erau predate inculpatului R.C., iar inculpatul A.M. s-a cazat într-un alt imobil, separat de acesta. Părțile vătămate au fost cazate într-un imobil locuit de inculpatul R.C., care i-a deposedat de documentele de identitate și le-a adus la cunoștință că urmează să presteze munci în folosul său pentru a-i plăti și comisionul de 1.000 euro, comision datorat pentru faptul că au fost transportați în Spania și li s-a asigurat un loc de muncă.

Față de toate aceste probe, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică sub aspectul vinovăției inculpaților R.C. și A.M. în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina inculpatului A.M. s-au reținut și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. privind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie. Sub aspectul criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, raportat la dispozițiile art. 72 C. pen.

și art. 52 C. pen., instanța de apel a constatat temeinicia evaluării gradului de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuția efectivă a fiecărui inculpat la derularea activității infracționale, datele privind persoana inculpaților și atitudinea acestora în timpul procesului penal, în sensul că aceștia s-au sustras de la judecată, existând indicii că intenționează să se sustragă și de la executarea pedepselor. În ceea ce îl privește pe inculpatul A.M., întrucât acesta a comis faptele ce fac obiectul prezentei cauze înainte de împlinirea termenului de încercare a pedepsei de 1 an aplicată prin Sentința penală nr. 1606 din 02 iunie 2006 a Judecătoriei Vaslui, în baza art. 83 C. pen.

a fost revocată suspendarea condiționată pentru această pedeapsă, fiind cumulată cu pedepsele aplicate în prezenta cauză. Însă, față de aspectele expuse în apărare de inculpați, raportat la perioada săvârșirii infracțiunilor (anul 2007 - 2009), de împrejurările ce au circumstanțiat faptele acestora sub aspectul remunerației, anume că au prezentat părților vătămate de la început remunerația muncii lor și au fost acceptate aceste condiții - instanța de apel a apreciat că se justifică o reindividualizare a pedepsei în sensul diminuării cuantumului pedepselor aplicate (cu câte 2 ani) cu menținerea modalității de executare a pedepsei rezultante (respectiv în regim privativ de libertate). Sub aspectul laturii civile a cauzei, pretențiile civile (materiale și morale) formulate de partea vătămată au fost justificate și acordate de instanța de fond prin obligarea inculpaților la plata acestora.

Verificând din oficiu sentința apelată, nu s-au constatat alte vicii pentru a fi desființată, decât cele expuse. În baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 C. proc. pen., a admis apelul inculpaților și în rejudecare a redus pedepsele aplicate acestora și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Cheltuielile judiciare s-a stabilita fi suportate din fondurile statului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul R.C. și partea vătămată Z.I. Recurentul inculpat R.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, pct. 10 și pct. 12 C. proc. pen. În susținerea primului caz de casare invocat, a arătat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel cum prevede art. 356 C. proc.

pen., susținând că simpla motivare a instanței prin care apreciază că situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică sub aspectul vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, nu reprezintă o motivare reală și pe baza probelor administrate în cauză. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în înțelesul Legii nr. 678/2001. A apreciat că în cauză activitatea de violență reținută în sarcina inculpatului este contradictorie situației de fapt descrisă de martorii audiați, evidențiindu-se poziția de superioritate numerică și fizică a celor 13 persoane în raport cu inculpatul.

Recurenta parte vătămată Z.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul majorării cuantumului acesteia. A apreciat că modul în care victimele au fost forțate să muncească în Spania constituie o formă de exploatare a muncii lor, în condițiile în care părțile vătămate nu cunoșteau țara, condițiile de cazare erau minimale, precum și faptul că împotriva lor s-a folosit violența fizică și amenințarea. Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse: Analiza incidenței primului caz de casare și circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., relevă în opinia Înaltei Curți inaplicabilitatea acestuia susținerea recurentului inculpat în sensul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel cum prevede art. 356 C. proc. pen., și că simpla motivare a instanței prin care apreciază că situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică sub aspectul vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, nu reprezintă o motivare reală și pe baza probelor administrate în cauză este nefondată și are caracter pur subiectiv.

Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar și constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII,) după cum instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată.

În speță, Înalta Curte constată că instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, și-a însușit motivele acestei instanțe, la care a adăugat propria argumentare ce s-a identificat oarecum cu cea a instanței de fond fără însă să coincidă cu această și asta și pentru că argumentele oferite de recurent nu au fost nicicum de natură să confere o altă situație juridică care să reclame și să impună o motivare total diferită astfel cum a invocate recurentul inculpat R.C. Instanța de apel a respectat din punctul de vedere al Înaltei Curți cerințele privitoare la motivarea unei hotărâri astfel că incidența dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., nu-și găsesc aplicabilitatea.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. și în raport de care recurentul inculpat a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în înțelesul Legii nr. 678/2001,Înalta Curte apreciază de asemenea că nu sunt incidente. Recurentul inculpat, a invocat în fața Înaltei Curți aceleași argumente pe care le-a folosit în apărarea sa și în fața instanței de apel și și-a fundamentat în principal apărările pe lipsa elementelor constitutive specifice infracțiunii de trafic de persoane,având la bază poziția de superioritate numerică și fizică a celor 13 persoane în raport cu inculpatul și care ar fi fost în imposibilitate să țină la muncă părțile vătămate împotriva voinței lor.

Înalta Curte constată că această apărare a inculpatului nu numai că este una nereală dar este și nefundamentată probator, pentru că nu prezența fizică a inculpatului a fost cea care a intimidat părțile vătămate, care de necontestat nu putea avea acest efect ci armele cu care au fost amenințate victimele din prezenta cauză de către cei care-i însoțeau la muncă alături de inculpatul R.C. și care neechivoc au fost de natură să le producă temere și de asemenea amenințările cu moartea care și-au produs efectul intimidant indiferent de statura sa fizică. Nu a reușit inculpatul să dovedească și să explice în nici un mod care este motivul pentru care a deposedat părțile vătămate de acte,de ce le păzea pe acestea zilnic la muncă și de ce banii datorați acestora ajungeau la acesta,după cum nu a reușit să dovedească lipsa implicării sale în activitatea conjugată de trafic de persoane.

Faptul că părțile vătămate au avut acces la telefoanele publice, în special noaptea când reușeau să scape de sub paza inculpatului R.C., nu exclude activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia, fiecare dintre acestea au reușit să se întoarcă în țară uzând de tot felul de tertipuri și în momentul în care au reușit să scape de supravegherea acestuia, astfel că nu atitudinea inculpatului a determinat încetarea situației la care aceștia au fost supuși ci propria atitudine a victimelor care nu au mai suportat situația umilitoare și condițiile de muncă la care au fost supuși.

În ceea ce privește suma de bani pe care victimele urmau să o primească ca rezultat al muncii lor și pe care nu au mai primit-o niciodată, Înalta Curte apreciază de asemenea că apărarea inculpatului în sensul că acestea îi datorau un comision și că așa au convenit în momentul în care au acceptat să le faciliteze un loc de muncă; este nesinceră și disimulatorie, comisionul reprezintă printre altele remunerația (procentuală) primită de o persoană, care a mijlocit o afacere comercială sau care a efectuat un serviciu și nu întregul său venit cuvenit ca urmare a muncii prestate astfel cum a procedat inculpatul R.C. Toate aspectele relevate,sunt în opinia Înaltei Curți pe deplin dovedite și argumentate atât prin declarațiile părților vătămate P.L.V., M.C.S., B.I.

și C.I.C. precum și înscrisurile aflate la dosarul cauzei și confirmă pe deplin vinovăția inculpatului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Analiza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și invocat de partea vătămată Z.I. în baza căruia a solicitat admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul majorării cuantumului acesteia este de asemenea nefondată. Criteriile de individualizare care au stat la baza aplicării pedepsei inculpatului R.C. relevă în opinia Înaltei Curți, temeinicia evaluării gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat atât prin prisma contribuției efective la derularea activității infracționale cât și prin prisma gradului de pericol social concret.

Aplicarea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai ridicat ar înfrânge echilibrul dat de rolul coercitiv și educativ al pedepsei ori în asigurarea acestui echilibru instanțele au ținut seama că gravitatea concretă a faptei a fost influențată și de mobilul și scopul acesteia, precum și de finalitatea actului infracțional, fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al faptei a modalității și mijloacelor concrete de săvârșire; însă nu au ignorat nici celelalte aspecte precum circumstanțele reale și personale ale acestuia pentru că dacă nu ar fi procedat în acest mod s-ar fi ajuns la o inechitabilă aplicare a legii.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aleasă este una justă de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate. În raport de toate aspectele de fapt și drept expuse, Înalta Curte apreciază recursurile formulate ca nefondate sens în care în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a le respinge. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul R.C. și de partea civilă Z.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat R.C. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul parte civilă Z.I. la plata sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.M., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Z.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile N.D., S.C., M.N., N.A., D.Gh., B.V., T.M.O., O.V., B.I., P.L.V., C.I.C. și M.C.S., în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 451/2013
Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Vaslui, secția penală prin sentința penală nr. 140 din 6 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4809/89/2010 a
ÎCCJ 2012-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2012
ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., înlăturând din conținutul pedepsei com
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2014
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formul
ÎCCJ 2012-01-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui s-au hotărât următoarele: 1. a condamnat pe inculpatul V.A.L., la următoarele pedep
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4032/2012
Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Vaslui, secția penală prin Sentința penală nr. 171 din 3 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 269/89/2011
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă