ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2013

Asupra recursului de față. Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012, s-au hotărât următoarele: În baza art. 522 1 C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare formulată de condamnatul U.T.D. A fost anulată sentința penală nr. 246/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007, definitivă prin decizia penală nr. 1455/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doar în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei în privința inculpatului U.T.D.

și în consecință: A fost condamnat inculpatul U.T.D., la pedepsele: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Il, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen.

și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.; - 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pe care s-a dispus ca inculpatul să o execute în final.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului U.T.D. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. A fost dedusă din pedeapsă durata deja executată începând cu data de 07 ianuarie 2011, la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului U.T.D. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 266/2008 și emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a sentinței. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 246/2008 pronunțate de Tribunalul Alba. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 lei din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi virată în contul Baroului de avocați Alba.

În baza art. 189 și 191 alin. (1) C. proc. pen., suma de 300 lei reprezentând onorariului avocatului care a asigurat asistența gratuită a părților vătămate s-a dispus a rămâne în sarcina statului a fi virată în contul Baroului de Avocați Alba din fondurile M.J. Alin. (4) din dispozitivul sentinței recurate a fost îndreptat prin încheierea de ședință din 20 martie 2013, fiind redat mai sus astfel cum a fost îndreptat. Pentru a pronunța sentința recurată prima instanță a constatat următoarele: La data de 15 octombrie 2012 condamnatul U.T.D. a formulat contestație la executare prin care a solicitat a i se aplica prevederile art. 320 1 C. proc. pen., în dosarul nr. 3965/107/2007, în care a fost judecat în lipsă și condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, întrucât recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în dosar.

Ulterior, condamnatul a precizat contestația într-o cerere de rejudecare după extrădare, arătând că după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare, a fost extrădat din Italia și abia atunci a aflat de faptul că are de executat o pedeapsă cu închisoare. Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 246/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007, au fost condamnați inculpații H.T.A., D.E. și U.T.D., ultimul judecat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a din Legea nr. 678/2001 - trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

După rămânerea definitivă a sentinței prin decizia penală nr. 1455 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și după emiterea de către Tribunalul Alba a mandatelor de executare a pedepsei închisorii, inculpatul U.T.D. a fost extrădat din Italia și a solicitat în baza art. 522 1 C. proc. pen., rejudecarea cauzei, arătând că atât urmărirea penală cât și judecata la instanța de fond, în apel și în recurs au avut loc în lipsa lui. Totodată, acest condamnat a învederat instanței că dorește să-i fie aplicată procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., întrucât recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. și nu solicită administrarea de probe, având doar înscrisuri pe care dorește să le depună pentru a dovedi că în Italia a muncit cu contract de muncă.

Prin Încheierea de la termenul de judecată din 28 ianuarie 2013, prima instanță a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, constatând incidența art. 522 1 C. proc. pen. Prin rechizitoriul nr. 33/ D/P din 5 noiembrie 2007 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia inculpatul U.T.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. În fapt, s-a reținut că în prima jumătate a anului 2006 inculpații H.T., U.T.

și D.E. au constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/de minori și în ceea ce-l privește pe inculpatul U.T.D., a recrutat-o prin înșelăciune, împreună cu inculpatul H.T.A., pe numita D.G.E. și apoi, împreună cu inculpata D.E., pe partea vătămată minoră L.L.C., ambele fiind transportate în Italia unde au fost exploatate sexual prin obligarea la practicarea prostituției. În drept, faptele inculpatului U.T.D. așa cum au fost descrise în rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Constatând prin prisma dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului U.T.D. sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili o pedeapsă, prima instanță a admis cererea de rejudecare după extrădare, a anulat sentința penală nr. 246/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 3965/107/2007 (definitivă prin decizia nr. 1455/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), doar în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei în privința inculpatului U.T.D. și în rejudecare, în raport de prevederile art. 72 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.T.D.

cum mai sus s-a arătat. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel D.I.I.C.O.T., solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune: 1. – reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., 2. – înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată pentru aceea și infracțiune prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., 3. – înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și a se aplica acestuia un spor de pedeapsă în urma contopirii. În motivarea primelor două solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T.

ca fiind pertinente pentru cazuri de nelegalitate, s-au arătat, în esență, următoarele: - reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., obliga instanța la aplicarea unei pedepse sub minimul obținut prin aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.; - infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., este sancționată doar cu pedepse principale, situație în care prima instanță nu putea aplica și o pedeapsă complementară. În motivarea ultimei solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T.

ca fiind pertinentă pentru caz de netemeinicie, s-au arătat următoarele: - gravitatea și numărul mare de infracțiuni, împrejurările săvârșirii acestora (durata lungă de timp, numărul mare al victimelor minore și majore, consistența veniturilor obținute) nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și impun aplicarea unor pedepse mai ridicate și a unui spor de pedeapsă în urma contopirii. Inculpatul intimat U.T. și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului D.I.I.C.O.T. doar în ceea ce privește pct. 1 și 2, respectiv a se reduce cuantumul pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sub 2 ani și a se înlătura pedeapsa complementară. Prin decizia penală nr. 108/ A din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penala și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T.

împotriva sentinței penale nr. 64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 20 martie 2013, a desființat sentința numai sub următoarele aspecte: - al greșitei rețineri a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a); - al soluției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de constituire grup infracțional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.; - al greșitei obligări a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522 1 C. proc.

pen. Rejudecând în aceste limite: A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsă principală și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, aplicată inculpatului U.T.D. în elementele ei componente: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen.

și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.; - 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. A înlăturat dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. și a reținut dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen., cu referire la infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și art. 74 lit. a) C. pen.

A înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului U.T.D. pentru infracțiunea constituire grup infracțional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. A menținut pedepsele aplicate inculpatului U.T.D. în rejudecare, respectiv: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a contopit pedepsele principale de 3 ani închisoare și 4 ani închisoare și pedepsele complementare de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

și a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, care a dispus a fi executată în final, alături de care aplică pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., aplicată de prima instanță. A înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului U.T.D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522 1 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522 1 C. proc.

pen., să rămână în sarcina statului. A constatat că inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de rejudecare. A dedus din durata pedepsei rezultante principale de 4 ani închisoare aplicate prin prezenta durat deja executată din 07 ianuarie 2011 și până la 27 mai 2013. A dispus, pe data rămânerii definitive a prezentei decizii, anularea mandatului de executare nr. 266/2008 din 19 aprilie 2010, emis înainte de rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3965/107/2007 și emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. A menținut și celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în prezentul apel să rămână în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că D.I.I.C.O.T. a invocat trei motive de apel, apreciind pe primele două ca fiind de nelegalitate și pe ultimul ca fiind de netemeinicie. Curtea a observat, în primul rând, că între primul motiv, de nelegalitate și al treilea, de netemeinicie, există o contradicție în sensul că admiterea ca validă a oricăruia dintre ele neagă validitatea celuilalt, pronunțarea unei decizii de apel în sensul ambelor motive, aș cum a solicitat D.I.I.C.O.T., apărând ca imposibilă. În al doilea rând, Curtea a observat că secundul motiv, apreciat de D.I.I.C.O.T.

ca fiind unul de nelegalitate, reprezintă, în fapt, un motiv de netemeinicie, existând posibilitatea pentru instanță de a aplica pedeapsa complementară și în cazul infracțiunilor pentru care textul sancționator nu prevede această pedeapsă ca obligatorie, bineînțeles, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 64, 65 și 67 C. pen. Nu în ultimul rând, Curtea a mai reținut că, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu este limitată la motivele de apel invocate de D.I.I.C.O.T., fiind obligată, chiar, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, fără a pierde însă din vedere dispozițiile art. 371 alin. (1) și cu respectarea art. 372 alin. (2) C. proc. pen. Cu privire la natura și principiile aplicabile cererii de rejudecare după extrădare, instanța de prim control judiciar a reținut: Potrivit prevederilor art. 522 1 alin. (1) C. proc.

pen., î n cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Pentru ca această procedură extraordinară să nu poată fi folosită în mod abuziv de către persoanele condamnate și ulterior extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare, legiuitorul a prevăzut, în alin. (2) al aceluiași articol, un filtru de admisibilitate în principiu prin trimiterea procedurii similare aplicabile căii extraordinare de atac a revizuiri. Deși instituția rejudecării după extrădare nu este reglementată, în actualul Cod de procedură penală, în capitolul referitor la căile extraordinare de atac, natura juridică a acesteia este una specifică acestui gen de remedii procesuale, având caracteristici comune legate, mai ales, de posibilitatea repunerii în discuției a unei hotărâri definitive.

De altfel, natura juridică a instituției rejudecării după extrădare de cale extraordinară de atac este expres recunoscută de Noul Cod de procedură penală, care o reglementează în Partea specială, Titlul III, Capitolul V intitulat chiar Căile extraordinare de atac, asociindu-i și alte elemente specifice căilor de atac precum termenul de declarare, persoanele care o pot exercita, obligativitatea motivării cererii. Este fără îndoială că instituția în discuție reprezintă un remediu procesual pus la dispoziția persoanei judecate și condamnate în lipsă în scopul de a i se da posibilitatea de acces la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la apărare astfel cum acestea au fost cristalizate în jurisprudența pertinentă a C.E.D.O.

cu referire la art. 6 din C.E.A.D.O.L.F. Deși nu este prevăzut expres de către art. 522 1 C. proc. pen., principiul non reformatio in pejus este perfect aplicabil și în cazul procedurii în discuție, cum, de altfel, este aplicabil tuturor căilor de atac formulate de oricare dintre părțile procesului penal. Referitor la fondul cauzei s-a reținut că inculpatul a fost condamnat, în lipsă. După cum se poate observa din sinteza ciclului procesual desfășurat în lipsa inculpatului, acesta, deși a fost trimis în judecat pentru trei infracțiuni (constituire de grup infracțional, trafic de persoane și trafic de minori), a fost condamnat definitiv doar pentru două dintre acestea (trafic de persoane și trafic de minori), cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

De la aceste constatări ar fi trebuit să pornească și prima instanță învestită cu cererea de rejudecare a inculpatului U.T.D. și să observe că nu mai era învestită în ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat, pentru care inculpatul a fost achitat în ciclul procesual desfășurat în lipsa lui. Din chiar redactarea textului art. 522 1 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că procedura rejudecării a fost prevăzută a fi aplicată în cazul unei judecăți în lipsă urmate de o condamnare. Cu alte cuvinte, aplicarea procedurii este dublu condiționată de o judecată în lipsă și de pronunțarea unei soluții de condamnare, nefiind aplicabilă în cazul soluțiilor de achitare, precum cea pronunțată în speță cu privire la infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat.

Unei noi condamnări pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul a fost achitat în ciclul procesual desfășurat în lipsa lui i se opune și principiul neagravării situației în propria cale de atac, aplicabil și procedurii prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen., cum mai sus Curtea a explicat. Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că prima instanță nu putea să pronunțe o soluție de condamnare cu privire la infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, drept pentru care solicitările D.I.I.C.O.T. în legătură cu această infracțiune nu au fost primite. Cu privire la celelalte două infracțiuni, Curtea a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

Astfel, s-a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală, însușite de inculpatul U.T.D. prin cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., probe readministrate în ciclul procesual desfășurat în lipsa inculpatului, rezultă, în esență, că inculpatul U.T.D., în prima jumătate a anului 2006, a recrutat, prin înșelăciune, pe martora-victimă D.G.E. și pe partea vătămată minoră L.L.C. (împreună cu inculpata D.E.) cărora le-a propus un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției. S-a mai reținut că încadrare juridică pe care prima instanță a dat-o faptelor comise de inculpat a fost, de asemenea, corectă, întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanță a procedat și la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în rejudecare pentru cele două infracțiuni, făcând o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de at.72 C. pen., în combinație cu cele ale art. 74 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cuantumul pedepselor aplicate [(3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001)] răspunzând necesității de asigurare a scopurilor de prevenție generală și specială prevăzute de art. 52 C. pen.

O singură nelegalitate a observat Curtea cu privire la aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., în locul dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., cum ar fi fost corect având în vedere limitele de pedeapsă obținute prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Apreciind astfel, Curtea nu a dat curs solicitării D.I.I.C.O.T. de a se înlătura circumstanțele atenuante (opunându-se principiul neagravării situației în propria cerere, atâta timp cât în ciclul procesual desfășurat în lipsa inculpatului în favoarea acestuia s-au reținut circumstanțe atenuante) și a se majora pedepsele aplicate (opunându-se cele mai sus reținute cu privire la justețea procesului de individualizare realizat de prima instanță).

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, apreciind soluția pronunțată în rejudecarea apelului ca fiind supusă casării în condițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., cu privire la înlăturarea dispoziției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. proc. pen. și, respectiv, înlăturarea obligației inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 108/ A din 27 mai 213 și a sentinței penale nr. 64 din 04 martie 2013 în limitele criticilor formulate și în urma rejudecării cauzei să se mențină soluția de condamnare dispusă de instanța de fond și aplicarea unor pedepse privative de libertate în limitele legale reduse conform art. 320 1 C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 65 C. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Recursul este fondat. Examinând decizia penală atacată, actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., cu privire la înlăturarea dispoziției de condamnare a inculpatului U.T.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și respectiv, înlăturarea obligației inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru considerentele următoare: Este statuat că scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate ori predate în baza unui mandat european de arestare, la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune, în mod prioritar, posibilitatea persoanei condamnată în lipsă, de a fi audiată, de a interoga martori sau părți din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere, dar și de a se putea prevala, în mod concret, de dispozițiile de favoare, precum cele prevăzute în art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În cauza de față, cererea de rejudecare după extrădare, respectiv predare în baza unui mandat european de arestare a fost formulată de către condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (publicată în M. Of. nr. 174/26.10.2010), iar încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii, (stabilindu-se cadrul rejudecării), a fost pronunțată la data de 28 ianuarie 2013, după introducerea procedurii simplificate în cadrul recunoașterii vinovăției, art. 320 1 C. proc. pen. Dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., judecata în cazul recunoașterii vinovăției, se înscriu în prevederile art. 313 – art. 360 C. proc.

pen. și constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînțelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică art. 404 – art. 408 C. proc. pen. Având în vedere procedura reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în conformitate cu prevederile alin. (4), modificat prin O.U.G. nr. 121/2011 „instanța soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”. În situația în care instanța, examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, constată că acestea nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, procedează conform art. 320 1 alin. (8) C. proc.

pen. (modificat prin același act normativ), respectiv: respinge cererea și continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. Față de aceste dispoziții procedurale se apreciază că soluția instanței de apel este nelegală în condițiile în care, fără o cercetare judecătorească, a dispus înlăturarea soluției de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la artr.323 C. pen., considerând că, în rejudecarea cauzei, instanța de fond nu mai era investită cu privire la această infracțiune. Această interpretare, în sensul că instanța de fond nu mai era sesizată la acest moment și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este greșită întrucât rejudecarea presupune reluarea cercetării judecătorești în raport de actul de sesizare al instanței și nu doar cu privire la anumite infracțiuni din dispozitivul acestuia.

Este de menționat că drepturile inculpatului în această procedură vizează o nouă judecată efectivă, cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cercetare finalizată cu o nouă hotărâre. Pe de altă parte, în lipsa unei dispoziții contrare, rejudecarea în caz de extrădare nu se limitează la înlăturarea unei erori esențiale asupra faptelor, ci poate avea efecte asupra individualizării pedepsei și, prin urmare, chiar dacă probatoriul administrat cu ocazia rejudecării confirmă situația de fapt și vinovăția inculpatului, cererea acestuia poate fi admisă, exclusiv, cu privire la individualizarea pedepsei, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, dacă probele administrate în circumstanțiere conduc instanța de rejudecare la o altă concluzie în privința individualizării decât cea stabilită în primul ciclu procesual.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 64 din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 și rejudecând în aceste limite (numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului U.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., referitor la condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului făcând aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., stabilind un cuantum suficient și proporțional cu gravitatea acestei fapte. Totodată, urmează a înlătura pedeapsa complementară aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru această infracțiune. Cum infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise de acesta înainte de a fi judecat ori condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Față de aceste dispoziții legale, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în urma rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri inculpatul, față de soluția de condamnare trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cum în mod corect a dispus instanța de fond.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchet urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU A CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 108/ A/2013 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penala și pentru cauze cu minori. Casează în parte atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 și în parte încheierea din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D. pentru infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.

și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Menține pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 respectiv de: 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. și 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.; Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară de un an privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie urmând ca inculpatul U.T.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului U.T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. Dispune anularea mandatului de executare nr. 266/2008 din 19 aprilie 2010, emis înainte de rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3965/107/2007 și emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. Constată că inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de rejudecare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D., perioada executată de la 07 ianuarie 2011 la 10 decembrie 2013. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat U.T.D., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2013 .