ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față.
Examinând actele
și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012,
s-au hotărât următoarele:
În baza art. 522
1
C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare formulată de condamnatul U.T.D.
A fost anulată
sentința penală nr. 246/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007,
definitivă prin decizia penală nr. 1455/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
doar în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei în privința
inculpatului U.T.D. și în consecință:
A fost condamnat
inculpatul U.T.D., la pedepsele:
- 3 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Il, lit. b) C.
pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea
nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. pen. și art. 74 lit.
a), art. 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare și
un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din
Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a),
art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele
aplicate în cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art.
65 C. pen., pe care s-a dispus ca inculpatul să o execute în final.
În baza art. 71 alin.
(1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului U.T.D. și pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
A fost dedusă din
pedeapsă durata deja executată începând cu data de 07 ianuarie 2011, la zi.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului U.T.D.
S-a dispus anularea
mandatului de executare a pedepsei nr. 266/2008 și emiterea unui nou mandat la
rămânerea definitivă a sentinței.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 246/2008 pronunțate de Tribunalul
Alba.
În baza art. 191 alin.
(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat în sumă de 800 lei din care suma de 200 lei reprezintă
onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi virată în contul
Baroului de avocați Alba.
În baza art. 189 și
191 alin. (1) C. proc. pen., suma de 300 lei reprezentând onorariului
avocatului care a asigurat asistența gratuită a părților vătămate s-a dispus a
rămâne în sarcina statului a fi virată în contul Baroului de Avocați Alba din
fondurile M.J.
Alin. (4) din
dispozitivul sentinței recurate a fost îndreptat prin încheierea de ședință din
20 martie 2013, fiind redat mai sus astfel cum a fost îndreptat.
Pentru a pronunța
sentința recurată prima instanță a constatat următoarele:
La data de 15
octombrie 2012 condamnatul U.T.D. a formulat contestație la executare prin care
a solicitat a i se aplica prevederile art. 320
1
C. proc. pen., în
dosarul nr. 3965/107/2007, în care a fost judecat în lipsă și condamnat la
pedeapsa de 7 ani închisoare, întrucât recunoaște săvârșirea infracțiunilor
reținute în dosar.
Ulterior, condamnatul
a precizat contestația într-o cerere de rejudecare după extrădare, arătând că
după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare la pedeapsa de 5 ani
închisoare, a fost extrădat din Italia și abia atunci a aflat de faptul că are
de executat o pedeapsă cu închisoare.
Examinând actele și
lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 246/2008
pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007, au fost condamnați
inculpații H.T.A., D.E. și U.T.D., ultimul judecat în lipsă, pentru săvârșirea
infracțiunilor de:
- trafic de persoane prevăzute
de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a din Legea nr. 678/2001
- trafic de minori prevăzute
de art. 13 alin. (1), (2) și (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001
- constituire a unui
grup infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323
C. pen.
După rămânerea
definitivă a sentinței prin decizia penală nr. 1455 din 16 aprilie 2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție și după emiterea de către Tribunalul Alba a
mandatelor de executare a pedepsei închisorii, inculpatul U.T.D. a fost
extrădat din Italia și a solicitat în baza art. 522
1
C. proc. pen.,
rejudecarea cauzei, arătând că atât urmărirea penală cât și judecata la
instanța de fond, în apel și în recurs au avut loc în lipsa lui. Totodată,
acest condamnat a învederat instanței că dorește să-i fie aplicată procedura prevăzută
de art. 320
1
C. proc. pen., întrucât recunoaște faptele pentru care
a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. și nu solicită
administrarea de probe, având doar înscrisuri pe care dorește să le depună
pentru a dovedi că în Italia a muncit cu contract de muncă.
Prin Încheierea de la
termenul de judecată din 28 ianuarie 2013, prima instanță a admis în principiu
cererea de rejudecare după extrădare, constatând incidența art. 522
1
C. proc. pen.
Prin rechizitoriul nr.
33/ D/P din 5 noiembrie 2007 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia
inculpatul U.T.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a
infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 678/2001, a infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin.
(1) – (3) din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de constituire a unui grup
infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.
pen.
În fapt, s-a reținut
că în prima jumătate a anului 2006 inculpații H.T., U.T. și D.E. au constituit
un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de
persoane/de minori și în ceea ce-l privește pe inculpatul U.T.D., a recrutat-o
prin înșelăciune, împreună cu inculpatul H.T.A., pe numita D.G.E. și apoi,
împreună cu inculpata D.E., pe partea vătămată minoră L.L.C., ambele fiind
transportate în Italia unde au fost exploatate sexual prin obligarea la
practicarea prostituției.
În drept, faptele
inculpatului U.T.D. așa cum au fost descrise în rechizitoriu, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup
infracțional, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la
art. 323 C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea
nr. 678/2001 și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001.
Constatând prin
prisma dispozițiilor art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen., că din
probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului
U.T.D. sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia
pentru a se stabili o pedeapsă, prima instanță a admis cererea de rejudecare
după extrădare, a anulat sentința penală nr. 246/2008 pronunțată de Tribunalul
Alba în dosar nr. 3965/107/2007 (definitivă prin decizia nr. 1455/2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție), doar în ceea ce privește soluționarea laturii
penale a cauzei în privința inculpatului U.T.D. și în rejudecare, în raport de
prevederile art. 72 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
l-a condamnat pe inculpatul U.T.D. cum mai sus s-a arătat.
Împotriva acestei
sentințe a declarat, în termen, apel D.I.I.C.O.T., solicitând desființarea ei
și, în rejudecare, a se dispune:
– reducerea
cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.,
– înlăturarea
pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., aplicată pentru aceea și infracțiune prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003
cu raportare la art. 323 C. pen.,
– înlăturarea
circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și a se aplica
acestuia un spor de pedeapsă în urma contopirii.
În motivarea primelor
două solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T. ca fiind pertinente pentru cazuri de
nelegalitate, s-au arătat, în esență, următoarele:
- reținerea
circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., obliga instanța
la aplicarea unei pedepse sub minimul obținut prin aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003
cu raportare la art. 323 C. pen.;
- infracțiunea prevăzute
de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., este
sancționată doar cu pedepse principale, situație în care prima instanță nu
putea aplica și o pedeapsă complementară.
În motivarea ultimei
solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T. ca fiind pertinentă pentru caz de
netemeinicie, s-au arătat următoarele:
- gravitatea și numărul
mare de infracțiuni, împrejurările săvârșirii acestora (durata lungă de timp,
numărul mare al victimelor minore și majore, consistența veniturilor obținute)
nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și impun aplicarea unor
pedepse mai ridicate și a unui spor de pedeapsă în urma contopirii.
Inculpatul intimat U.T.
și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului D.I.I.C.O.T. doar
în ceea ce privește pct. 1 și 2, respectiv a se reduce cuantumul pedepsei
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sub 2
ani și a se înlătura pedeapsa complementară.
Prin decizia penală nr.
108/ A din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția
penala și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T.
împotriva sentinței penale nr. 64 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul
Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea
din 20 martie 2013, a desființat sentința numai sub următoarele
aspecte:
- al greșitei
rețineri a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracțiunea
de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit.
a);
- al soluției de condamnare
a inculpatului pentru infracțiunea de constituire grup infracțional
nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323
C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76
lit. c) C. pen.;
- al greșitei
obligări a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în
cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522
1
C. proc. pen.
Rejudecând în aceste
limite:
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsă principală și 2 ani interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pedeapsă complementară, aplicată inculpatului U.T.D. în elementele ei
componente:
- 3 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)
C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea
nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. pen. și art. 74 lit.
a), 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare și
un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzute de art. 8 din
Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.
A înlăturat
dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. și a reținut dispozițiile art. 76 lit.
c) C. pen., cu referire la infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., și art. 74 lit. a) C. pen.
A înlăturat
dispoziția de condamnare a inculpatului U.T.D. pentru infracțiunea constituire
grup infracțional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu
raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art.
74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.
A menținut
pedepsele aplicate inculpatului U.T.D. în rejudecare, respectiv:
- 3 ani închisoare și
2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;
- 4 ani închisoare și
2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3)
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. pen. și art.
74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a),
art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a contopit pedepsele
principale de 3 ani închisoare și 4 ani închisoare și pedepsele complementare
de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și a aplicat pedeapsa
principală cea mai grea de 4 ani închisoare, care a dispus a fi executată în
final, alături de care aplică pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen.
A menținut
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C.
pen., aplicată de prima instanță.
A înlăturat
dispoziția de obligare a inculpatului U.T.D. la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522
1
C. proc. pen.
În baza art. 192 alin.
(3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul
procedurii de rejudecare în baza art. 522
1
C. proc. pen., să rămână
în sarcina statului.
A constatat că
inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de
rejudecare.
A dedus din durata
pedepsei rezultante principale de 4 ani închisoare aplicate prin prezenta durat
deja executată din 07 ianuarie 2011 și până la 27 mai 2013.
A dispus, pe data
rămânerii definitive a prezentei decizii, anularea mandatului de executare nr. 266/2008
din 19 aprilie 2010, emis înainte de rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr.
3965/107/2007 și emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu
dispozițiile prezentei decizii.
A menținut și
celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin
prezentei decizii.
În baza art. 192 alin.
(3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în
prezentul apel să rămână în sarcina statului.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că D.I.I.C.O.T. a invocat trei
motive de apel, apreciind pe primele două ca fiind de nelegalitate și pe
ultimul ca fiind de netemeinicie.
Curtea a observat, în
primul rând, că între primul motiv, de nelegalitate și al treilea, de
netemeinicie, există o contradicție în sensul că admiterea ca validă a
oricăruia dintre ele neagă validitatea celuilalt, pronunțarea unei decizii de
apel în sensul ambelor motive, aș cum a solicitat D.I.I.C.O.T., apărând ca
imposibilă.
În al doilea rând,
Curtea a observat că secundul motiv, apreciat de D.I.I.C.O.T. ca fiind unul de
nelegalitate, reprezintă, în fapt, un motiv de netemeinicie, existând
posibilitatea pentru instanță de a aplica pedeapsa complementară și în cazul
infracțiunilor pentru care textul sancționator nu prevede această pedeapsă ca
obligatorie, bineînțeles, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 64, 65
și 67 C. pen.
Nu în ultimul rând,
Curtea a mai reținut că, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu
este limitată la motivele de apel invocate de D.I.I.C.O.T., fiind obligată,
chiar, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, fără a
pierde însă din vedere dispozițiile art. 371 alin. (1) și cu respectarea art. 372
alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la natura
și principiile aplicabile cererii de rejudecare după extrădare, instanța de
prim control judiciar a reținut:
Potrivit
prevederilor art. 522
1
alin. (1) C. proc. pen., î
n cazul în care se
cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei
persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către
instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Pentru ca această
procedură extraordinară să nu poată fi folosită în mod abuziv de către
persoanele condamnate și ulterior extrădate sau predate în baza unui mandat
european de arestare, legiuitorul a prevăzut, în alin. (2) al aceluiași
articol, un filtru de admisibilitate în principiu prin trimiterea procedurii
similare aplicabile căii extraordinare de atac a revizuiri.
Deși instituția
rejudecării după extrădare nu este reglementată, în actualul Cod de procedură
penală, în capitolul referitor la căile extraordinare de atac, natura juridică
a acesteia este una specifică acestui gen de remedii procesuale, având
caracteristici comune legate, mai ales, de posibilitatea repunerii în discuției
a unei hotărâri definitive.
De altfel, natura
juridică a instituției rejudecării după extrădare de cale extraordinară de atac
este expres recunoscută de Noul Cod de procedură penală, care o reglementează
în Partea specială, Titlul III, Capitolul V intitulat chiar
Căile
extraordinare de atac, asociindu-i și alte elemente specifice căilor de atac
precum termenul de declarare, persoanele care o pot exercita, obligativitatea
motivării cererii.
Este
fără îndoială că instituția în discuție reprezintă un remediu procesual pus la
dispoziția persoanei judecate și condamnate în lipsă în scopul de a i se da
posibilitatea
de acces la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la
apărare astfel cum acestea au fost cristalizate în jurisprudența pertinentă a C.E.D.O.
cu referire la art. 6 din C.E.A.D.O.L.F.
Deși nu
este prevăzut expres de către art. 522
1
C. proc. pen., principiul
non reformatio in pejus este perfect aplicabil și în cazul procedurii în
discuție, cum, de altfel, este aplicabil tuturor căilor de atac formulate de
oricare dintre părțile procesului penal.
Referitor
la fondul cauzei s-a reținut că inculpatul a fost condamnat, în lipsă.
După cum se poate
observa din sinteza ciclului procesual desfășurat în lipsa inculpatului,
acesta, deși a fost trimis în judecat pentru trei infracțiuni (constituire de
grup infracțional, trafic de persoane și trafic de minori), a fost condamnat
definitiv doar pentru două dintre acestea (trafic de persoane și trafic de
minori), cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
De la aceste
constatări ar fi trebuit să pornească și prima instanță învestită cu cererea de
rejudecare a inculpatului U.T.D. și să observe că nu mai era învestită în ceea
ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional nestructurat,
pentru care inculpatul a fost achitat în ciclul procesual desfășurat în lipsa
lui.
Din
chiar redactarea textului art. 522
1
alin. (1) C. proc. pen., rezultă
că procedura rejudecării a fost prevăzută a fi aplicată în cazul unei judecăți
în lipsă urmate de o condamnare. Cu alte cuvinte, aplicarea procedurii este
dublu condiționată de o judecată în lipsă și de pronunțarea unei soluții de
condamnare, nefiind aplicabilă în cazul soluțiilor de achitare, precum cea
pronunțată în speță cu privire la infracțiunea de constituire de grup
infracțional nestructurat.
Unei
noi condamnări pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul a fost achitat
în ciclul procesual desfășurat în lipsa lui i se opune și principiul
neagravării situației în propria cale de atac, aplicabil și procedurii prevăzute
de art. 522
1
C. proc. pen., cum mai sus Curtea a explicat.
Pentru aceste
considerente, Curtea a apreciat că prima instanță nu putea să pronunțe o
soluție de condamnare cu privire la infracțiunea de constituire de grup
infracțional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, drept
pentru care solicitările D.I.I.C.O.T. în legătură cu această infracțiune nu au
fost primite.
Cu
privire la celelalte două infracțiuni, Curtea a apreciat că prima instanță a
reținut în mod corect că faptele există, constituie infracțiuni și au fost
săvârșite de inculpat.
Astfel, s-a reținut
că din probele administrate în faza de urmărire penală, însușite de inculpatul
U.T.D. prin cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., probe readministrate în ciclul procesual desfășurat în lipsa
inculpatului, rezultă, în esență, că inculpatul U.T.D., în prima jumătate a
anului 2006, a recrutat, prin înșelăciune, pe martora-victimă D.G.E. și pe
partea vătămată minoră L.L.C. (împreună cu inculpata D.E.) cărora le-a propus
un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora prin obligarea la
practicarea prostituției.
S-a mai reținut că
încadrare juridică pe care prima instanță a dat-o faptelor comise de inculpat a
fost, de asemenea, corectă, întrunind toate elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit.
a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) –
(3) din Legea nr. 678/2001.
Prima instanță a
procedat și la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în
rejudecare pentru cele două infracțiuni, făcând o corectă aplicare a
criteriilor de individualizare prevăzute de at.72 C. pen., în combinație cu
cele ale art. 74 lit. a) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., cuantumul pedepselor aplicate [(3 ani închisoare și 2 ani interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001; 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art.
65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.
13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001)] răspunzând necesității de asigurare
a scopurilor de prevenție generală și specială prevăzute de art. 52 C. pen.
O singură nelegalitate
a observat Curtea cu privire la aplicarea de către prima instanță a
dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracțiunea de trafic de
persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C.
pen., în locul dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., cum ar fi fost corect
având în vedere limitele de pedeapsă obținute prin aplicarea dispozițiilor art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Apreciind astfel,
Curtea nu a dat curs solicitării D.I.I.C.O.T. de a se înlătura circumstanțele
atenuante (opunându-se principiul neagravării situației în propria cerere,
atâta timp cât în ciclul procesual desfășurat în lipsa inculpatului în favoarea
acestuia s-au reținut circumstanțe atenuante) și a se majora pedepsele aplicate
(opunându-se cele mai sus reținute cu privire la justețea procesului de
individualizare realizat de prima instanță).
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, apreciind
soluția pronunțată în rejudecarea apelului ca fiind supusă casării în
condițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., cu
privire la înlăturarea dispoziției de condamnare a inculpatului pentru
infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323
C. proc. pen. și, respectiv, înlăturarea obligației inculpatului de
la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
A solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei penale nr. 108/ A din 27 mai 213 și a
sentinței penale nr. 64 din 04 martie 2013 în limitele criticilor
formulate și în urma rejudecării cauzei să se mențină soluția de
condamnare dispusă de instanța de fond și aplicarea unor pedepse
privative de libertate în limitele legale reduse conform art. 320
1
C.
proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din
Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
și art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 prin înlăturarea
dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 65
C. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003
raportat la art. 323 C. pen., precum și obligarea inculpatului la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recursul este fondat.
Examinând decizia
penală atacată, actele și lucrările dosarului în raport de criticile
formulate, Înalta Curte constată incident în cauză motivul de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., cu privire la
înlăturarea dispoziției de condamnare a inculpatului U.T. pentru infracțiunea prevăzută
de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și respectiv,
înlăturarea obligației inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate
de stat, pentru considerentele următoare:
Este statuat că
scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este
garantarea dreptului persoanei extrădate ori predate în baza unui mandat
european de arestare, la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la
apărare.
Aceasta presupune, în
mod prioritar, posibilitatea persoanei condamnată în lipsă, de a fi audiată, de
a interoga martori sau părți din proces, de a administra probe în apărarea
sa atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere,
dar și de a se putea prevala, în mod concret, de dispozițiile de
favoare, precum cele prevăzute în art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În cauza de față,
cererea de rejudecare după extrădare, respectiv predare în baza unui mandat
european de arestare a fost formulată de către condamnat după intrarea în
vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluționării proceselor (publicată în M. Of. nr. 174/26.10.2010), iar
încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu a
cererii, (stabilindu-se cadrul rejudecării), a fost pronunțată la data de
28 ianuarie 2013, după introducerea procedurii simplificate în cadrul
recunoașterii vinovăției,
art. 320
1
C. proc. pen.
Dispozițiile art.
320
1
C. proc. pen., judecata în cazul recunoașterii
vinovăției, se înscriu în prevederile art. 313 – art. 360 C. proc. pen.
și constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul
neînțelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după
extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică art. 404 – art. 408 C. proc.
pen.
Având în vedere
procedura reglementată de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.,
în conformitate cu prevederile alin. (4), modificat prin O.U.G. nr. 121/2011 „instanța
soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul
urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a
fost săvârșită de inculpat”.
În situația în
care instanța, examinând probele administrate în cursul urmăririi penale,
constată că acestea nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există,
constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat,
procedează conform art. 320
1
alin. (8) C. proc. pen. (modificat prin
același act normativ), respectiv: respinge cererea și continuă judecarea
cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Față de aceste
dispoziții procedurale se apreciază că soluția instanței de apel
este nelegală în condițiile în care, fără o cercetare judecătorească, a
dispus înlăturarea soluției de condamnare a inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003
raportat la artr.323 C. pen., considerând că, în rejudecarea cauzei,
instanța de fond nu mai era investită cu privire la această
infracțiune.
Această interpretare,
în sensul că instanța de fond nu mai era sesizată la acest moment și
cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este
greșită întrucât rejudecarea presupune reluarea cercetării
judecătorești în raport de actul de sesizare al instanței și nu
doar cu privire la anumite infracțiuni din dispozitivul acestuia.
Este de menționat că
drepturile inculpatului în această procedură vizează o nouă judecată efectivă,
cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în
judecată, cercetare finalizată cu o nouă hotărâre.
Pe de altă parte, în
lipsa unei dispoziții contrare, rejudecarea în caz de extrădare nu se
limitează la înlăturarea unei erori esențiale asupra faptelor, ci poate
avea efecte asupra individualizării pedepsei și, prin urmare, chiar dacă
probatoriul administrat cu ocazia rejudecării confirmă situația de fapt
și vinovăția inculpatului, cererea acestuia poate fi admisă,
exclusiv, cu privire la individualizarea pedepsei, cu consecința
pronunțării unei noi hotărâri, dacă probele administrate în
circumstanțiere conduc instanța de rejudecare la o altă concluzie în
privința individualizării decât cea stabilită în primul ciclu procesual.
Așa fiind, pentru
considerentele arătate, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 2 lit. d) C.
proc. pen., urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia,
a casat în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 64
din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012
și rejudecând în aceste limite (numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată
inculpatului U.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003
raportat la art. 323 C. pen., referitor la condamnarea inculpatului și pentru
această infracțiune, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului făcând
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea
circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., stabilind un
cuantum suficient și proporțional cu gravitatea acestei fapte.
Totodată, urmează a
înlătura pedeapsa complementară aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa
principală stabilită pentru această infracțiune.
Cum infracțiunile
reținute în sarcina inculpatului au fost comise de acesta înainte de a fi
judecat ori condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se va face aplicarea
dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
În conformitate cu
dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare inculpatul
este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Față de aceste
dispoziții legale, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în urma
rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri inculpatul, față de soluția
de condamnare trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate
de stat, cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare
ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchet urmează a rămâne în
sarcina statului.
PENTRU A CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În majoritate:
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 108/
A/2013 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penala și
pentru cauze cu minori.
Casează în parte atât
decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 64 din 04 martie 2013,
pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 și în parte
încheierea din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012
numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D. pentru
infracțiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.
pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art. 74 lit. a), art. 76 lit.
c) C. pen. și rejudecând:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele componente pe
care le repune în individualitatea lor.
Menține pedepsele
aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 64 din 04 martie 2013,
pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 respectiv de: 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. și 4 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)
C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea
nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup
infracțional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.
pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit.
a), art. 76 lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an și 6 luni
închisoare.
Înlătură pedeapsa
complementară de un an privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.,
aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoarea pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.
323 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a),
art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., contopește pedepsele
aplicate inculpatului prin prezenta decizie urmând ca inculpatul U.T.D. să
execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, și 2 ani interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen.
În baza art. 71 alin.
(1) C. pen., aplică inculpatului U.T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
Dispune anularea
mandatului de executare nr. 266/2008 din 19 aprilie 2010, emis înainte de
rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3965/107/2007 și emiterea unui nou
mandat de executare în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.
Constată că
inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de
rejudecare.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului U.T.D., perioada executată de la 07 ianuarie 2011 la 10 decembrie
2013.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat U.T.D., în sumă de
200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
Alba Iulia, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 10 decembrie
2013
.