ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315/2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosar nr. 4272/107/2012:

A fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul P.T. prin apărătorul său ales.

A fost admisă cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice și în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct. 2 în rechizitoriu din infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzute la pct. 3 în rechizitoriu, din infracțiunea de

proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 2 infracțiuni de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.T. la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în

formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, de act sexual cu un minor, în

formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

;

- 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.T. în cea mai grea de 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe care o

va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a fost aplicată inculpatului P.T. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa pe care o va

executa inculpatul durata reținerii și arestării preventive începând din data de

24 aprilie 2012-la zi.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.T. luată de Tribunalul Alba prin încheierea

nr. 15 din 25 aprilie 2012 și menținută ulterior în condițiile legii.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.I. și în baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen. și a fost obligat inculpatul P.T. la plata în favoarea acesteia a sumei de 5.000 RON daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile.

În baza art. 348 raportat la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.T. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu daune morale în favoarea părții vătămate K.A.D. și la plata sumei de 5.000 RON cu același titlu în favoarea persoanei vătămate D.C.

În baza art. 7 alin. (l) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul P.T., în condițiile art. 7 alin. (2) de probe biologice și în baza art. 5 alin. (5) din aceiași lege, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.050 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală în sumă de 3.600 lei precum și onorariul avocatului desemnat celor 3 părți vătămate minore în sumă de 450 lei ce va fi virată în contul Baroului de Avocați Alba.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. l8/ A/P din 05 mai 2012 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și act sexual cu minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a arătat, în esență, că inculpatul deține și administrează Pensiunea T. din Alba Iulia care are 10 camere pentru cazare și un club privat și începând cu anul 2010 când le-a cunoscut pe minorele D.C., K.A.D. și S.I., a început să întrețină relații sexuale, contra cost, cu acestea și totodată le-a propus acestora să întrețină relații sexuale și cu diverși clienți cazați la Pensiunea T., de cele mai multe ori cetățeni străini.

De asemenea, din anul 2011 când le-a cunoscut pe numitele U.D.A. și P.M., persoane majore, inculpatul le-a propus și apoi le-a facilitat întreținerea de raporturi sexuale cu diverși clienți ai Pensiunii T.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul P.T. deține Pensiunea T. din Alba Iulia. În cursul anului 2010 le-a cunoscut întâmplător la petreceri diferite pe minorele D.C., K.A.D., și S.I. Atât datorită experienței sale de viață cât și atitudinii frivole a celor trei minore susmenționate,

inculpatului i-a fost ușor să le abordeze pe acestea și să le propună să întrețină

relații sexuale cu el.

Fiind vorba de relații contra cost, minorele au acceptat să aibă raporturi sexuale cu inculpatul în repetate rânduri iar la propunerea acestuia și cu diverși

clienți ai pensiunii, de cele mai multe ori cetățeni străini, care, de asemenea, plăteau minorelor diverse sume de bani.

În cursul anului 2011 inculpatul le-a cunoscut pe numitele U.D.A., acostată într-un local public și P.M., prin intermediul numitului S.D.

Inculpatul s-a oferit să le dea de lucru celor două femei, propunându-le inițial să danseze în clubul de la subsolul pensiunii, apoi, după ce au început să lucreze le-a sugerat că între clienții pensiunii sunt persoane dornice să întrețină

raporturi sexuale contra cost. în acest sens inculpatul P.T. le-a găsit clienți în repetate rânduri celor două femei, numita U. fiind contactată

direct de către inculpat, iar numita P. prin intermediul primei.

Starea de fapt expusă rezultă din următoarele probe:

-

declarațiile părților vătămate D.C., K.A.D. și

S.I.;

- declarațiile martorilor S.D., R.E.M.O.,

C.C., P.M. și U.D., ultimele două fiind inițial puse sub învinuire pentru prostituție și ulterior scoase de sub urmărire penală și audiate ca martor;

- procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice

avute de inculpat cu părțile vătămate și cu numita U.D.;

- declarațiile inculpatului P.T. care recunoaște săvârșirea infracțiunii de act sexual cu minori raportat la cele trei părți vătămate, recunoaște că le-a cunoscut pe numitele U. și P., cărora însă nu le-a

facilitat întâlniri cu diferiți clienți pentru raporturi sexuale contra cost.

Prin rechizitoriu, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

P.T. au fost încadrate ca fiind: infracțiunea de trafic de minori în

forma continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., infracțiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de act sexual cu

minor în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

La ultimul termen de judecată procurorul a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de act sexual cu minor în formă continuată în 3

infracțiuni de act sexual cu minor în formă continuată și din infracțiunea de

proxenetism în formă continuată în 2 infracțiuni de proxenetism în formă continuată.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, textul legal încriminează recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

La art. 2 pct. 2 lit. a) din aceeași Lege nr. 678/2001 se prevede că prin exploatarea unei persoane se înțelege:

- executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare și securitate;

- ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

- obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

- prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;

- efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

În rechizitoriu se menționează că infracțiunea de trafic de minori săvârșită de inculpatul P.T. ar consta în recrutarea celor trei minore: D.C., K.A.D. și S.I. pentru a întreține relații sexuale contra cost cu clienții Pensiunii T., însă potrivit Legii nr. 678/2001 recrutarea minorului trebuie să fie în scopul exploatării acestuia, exploatare care să îmbrace una din formele prevăzute la art. 2 pct. 2 lit. a) din aceeași lege, iar în cauză nu există în concret niciuna dintre formele de exploatare susmenționate.

În consecință, pentru infracțiunea de trafic de minori, nefiind realizată latura obiectivă instanța a reținut că s-ar impune adoptarea unei soluții de achitare raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu minori prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. Tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a întreține cu cele trei minore, în mai multe rânduri raporturi sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în formă continuată dar fiind vorba de trei părți vătămate a reținut în sarcina inculpatului trei infracțiuni prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de către reprezentantul Ministerului Public.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, art. 329 alin. (l) C. pen., încriminează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

Inculpatul P.T. s-a apărat susținând că nu a tras nici un folos de pe urma numitelor P.M. și U.D.A. dar din probele aflate la dosar rezultă fără dubiu că le-a înlesnit acestora practicarea prostituției deoarece le-a facilitat contactul cu diverși clienți ai Pensiunii T. în scopul întreținerii de raporturi sexuale contra cost.

Fiind vorba de două persoane cărora inculpatul le-a înlesnit în mai multe rânduri întâlniri cu clienți amatori de sex contra cost instanța a reținut două

infracțiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public în acest sens.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales,

pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale Tribunalul a constatat că aceasta nu a fost motivată. Potrivit art. 332 alin. (l)

C. proc. pen., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului dacă se constată

înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supusă judecății s-a

efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent.

Pe parcursul audierii martorei U.D., în instanță, apărătorul

inculpatului a încercat să acrediteze ideea că, audierea acesteia ca învinuită

precum și a altor persoane care au avut legătură cu cauza și ancheta în general,

s-a făcut de către polițiști din cadrul D.I.I.C.O.T. și nu de către procuror dar această susținere este contrazisă de actele dosarului de urmărire penală care poartă semnătura procurorului.

Întrucât în cauză nu există niciunul dintre motivele prevăzute de art. 332

alin. (1) și (2) C. proc. pen., cererea de restituire la procuror în vederea refacerii urmăririi

penale este neîntemeiată și a fost respinsă.

În raport de prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul a pronunțat o

soluție de condamnare a inculpatului P.T. pentru infracțiunile prevăzută de

art. 198 alin. (3) C. pen. și 329 alin. (l) C. pen., urmare a schimbării încadrării juridice, astfel:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în

formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în

formă continuată, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

;

- 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., Tribunalul a contopit pedepsele susmenționate în cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului P.T. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală dar în ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la infracțiunile săvârșite, nu se justifică suspendarea executării pedepsei nici conform art. 81 C. pen., nici conform art. 86

1

C. pen.

În baza art. 88 alin. (l) C. pen., instanța a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul, durata reținerii și arestării preventive începând din data de 24 aprilie 2012, la zi iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Tribunalul reține că dintre cele 3 părți vătămate minore, doar S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON daune morale.

Potrivit art. 17 alin. (l) și (3) C. proc. pen., acțiunea civilă se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă iar instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cazul celor două părți vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă K.A.D. și D.C. care nu s-au constituit părți civile.

A apreciat instanța de fond că celor trei părți vătămate minore nu le-a fost cauzat un prejudiciu material prin săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., de către inculpatul P.T.

În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta există. Chiar dacă cele trei părți vătămate porniseră deja pe un drum greșit în viață la momentul când l-au cunoscut pe inculpat, întâlnirea cu acesta și legătura ulterioară a fost de natură să le împingă și mai mult pe calea greșită. Chiar dacă părțile vătămate au declarat că n-au avut nimic de suferit și au perceput relația cu inculpatul ca pe un ajutor, în plan psihologic și la nivelul subconștientului caracterul nociv al faptei Inculpatului și-a pus amprenta, accentuând dezordinea morală și dezechilibrul din viața celor 3 minore. Prin urmare, în baza art. 348 raportat la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a obligat pe inculpatul P.T. la câte 5.000 lei daune morale în favoarea părților vătămate K.A.D. și D.C. și în baza art. 346 alin. (l) raportat la art. 14 C. proc. pen., la plata tot a 5.000 lei, cu același titlu, în favoarea părții civile S.I. iar restul pretențiilor acesteia au fost respinse.

În baza art. 7 alin. (l) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice aducându-i acestuia la cunoștință conform art. 5 alin. (5) din aceeași lege, că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea profilului său genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5.050 lei în care au fost incluse cele din faza de urmărire penală, din faza de judecată și onorariul avocatului desemnat celor 3 părți vătămate minore.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul P.T.

Prin apelul formulat, Parchetul a criticat sentința penală atacată sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a susținut că în raport de materialul probator administrat care dovedește că inculpatul a avut inițiativa plasării minorelor K.A.D., S.I. și D.C. pe piața prostituției făcând demersuri concrete în vederea identificării clienților, contactării victimelor și convingerii acestora, dar și a punerii la dispoziție contra cost a camerelor pensiunii.

S-a mia susținut că nu se poate reține că activitatea sa nu se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001. Este astfel de observat că inculpatul a cunoscut și profitat de situația materială precară a minorelor, de faptul că sunt vulnerabile și tentate prin prisma imaturității și lipsei unor raporturi familiale adecvate, de obținerea grabnică a unor sume de bani.

Conform doctrinei și practicii în materie, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, găzduire, primire exercitate în raport de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani în scopul exploatării, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se de către legiuitor că astfel de persoane nu pot exprima un astfel de consimțământ valabil.

Pentru argumentele expuse, s-a considerat că instanța de fond trebuia să rețină săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și să dispună condamnarea acestuia.

Prin apelul formulat, inculpatul P.T. a solicitat desființarea hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate precum și a modalității de executare și în rejudecare, reducerea acestora până la limita care să permită punerea sa în libertate.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpatul a avut o bună conduită anterioară, a fost bine integrat social, iar menținerea în stare de arest preventiv a avut efectul unei veritabile pedepse, înțelegând importanța evitării pe viitor a unor situații și persoane cu influențe nefaste.

Au fost invocate totodată argumente de ordine medical privind starea de sănătate a apelantului și influența detenției asupra acesteia, precum și de ordin familial.

Analizând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

Traficul de minori, așa cum este reglementat în art. 13 din Legea nr. 678/2001 poate fi comis printr-o modalitate simplă (forma tip sau de bază) prevăzută la art. 13 alin. (l) din aceeași lege, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia și prin mai multe modalități agravante prevăzute la art. 13 alin. (2) – (4) din aceeași lege.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, Curtea realizând propriul examen al probelor administrate în cauză a reținut următoarele:

În ceea ce o privește pe minora S.I., din declarațiile acesteia, declarațiile martorilor C.C. și S.V.D. coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și declarațiile inculpatului, rezultă că la începutul anului 2012, cunoscând vârsta minorei dar și greutățile materiale pe care le avea, inculpatul, după ce a întreținut raporturi sexuale contra cost cu aceasta, a intermediat întreținerea de raporturi sexuale contra cost de către minoră și, cu diferite alte persoane, raporturi derulate în incinta pensiunii „T.” la subsol, sau în alte locații. Conform declarației minorei a întreținut la pensiunea T. relații sexuale cu bărbați prezentați de inculpat de 3- 4 ori, însă a întreținut relații sexuale cu alți clienți prezentați de inculpat și în afara pensiunii. Intermedierea de către inculpat a unor atari relații și insistența cu care a căutat-o pe minoră în acest scop în cursul lunii martie 2012, rezultă cu prisosință din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Urmează așadar că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2011, activitățile inculpatului de recrutare și găzduire a minorei în incinta pensiunii pe care în fapt o administra sunt dovedite în cauză.

S-a reținut că instanța de fond a concluzionat în mod greșit că existența scopului special al exploatării victimei astfel cum este definit prin art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 nu a fost probată în cauză.

Astfel, este de observat sub un prim aspect că serviciile sexuale pe care inculpatul le intermedia erau menite să sporească beneficiile acestuia prin creșterea clientelei pensiunii pe care în fapt o administra, împrejurare demonstrată și de probele administrate cu referire la activitățile de proxenetism privind pe părțile vătămate majore U.D.A. și P.M.

Obligarea la practicarea prostituției în înțelesul art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea

nr. 168/2001 nu impune cu necesitate utilizarea constrângerii, în cazul traficului

de minori această formă de acțiune atrăgând incidența formei agravate a infracțiunii, pentru forma simplă fiind suficient ca inculpatul, să determine minora, prin diferite mijloace să practice prostituția. Or, probele dosarului au relevat cu suficiență că știind situația materială deficitară a minorei, prin

insistență și persuasiune inculpatul a urmărit exploatarea sexuală a acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea de apel a apreciat că acțiunile inculpatului care cunoscând vârsta de 16 ani a minorei a profitat de starea de nevoie a acesteia și prin activități de recrutare și găzduire a urmărit exploatarea sexuală a acesteia, realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, criticile parchetului sub acest aspect fiind întemeiate.

Din probele administrate în cauză rezultă că o activitate similară a

desfășurat inculpatul și în privința victimelor minore D.C. și K.

A.D.

Astfel, din declarațiile părții vătămate D.A.C.  coroborate cu procesul

verbal de redare a discuției purtate de aceasta la 19 aprilie 2012 cu organele de cercetare penală, procesul verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice declarația părții vătămate K.A.D. și declarațiile inculpatului

rezultă că, inculpatul cunoscând starea de minoritate a victimei a recrutat-o și a intermediat în cursul anului 2011, întreținerea de raporturi sexuale contra

cost de către minoră cu două persoane în incinta pensiunii T. și cu o altă

persoană la domiciliul acesteia, în scopul exploatării sexuale a minorei. Un nou

demers în acest sens a fost inițiat de inculpat la 02 martie 2012.

În ceea ce privește pe minora K.A.D., din declarațiile acesteia, declarațiile

martorei K.I., coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate și declarațiile inculpatului

rezultă că după ce în vara anului 2010 a întreținut cu acesta relații sexuale

contra cost, cunoscând faptul că este minoră, inculpatul a recrutat-o pentru a presta astfel de servicii și altor persoane în incinta pensiunii la solicitarea sa, fapt care s-a întâmplat în mai multe rânduri, atât în a doua jumătate a anului 2010 cât și la începutul anului 2011.

Sub aspect probator se impune a se face următoarea precizare:

Deși cu ocazia audierii în fața instanței de fond, victimele minore au revenit parțial asupra depozițiilor anterioare, Curtea constată că aceste modificări ale declarațiilor date nu au fost justificate pertinent, situație în care nu pot fi valorificate din punct de vedere probator decât în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.

Referitor la apelul declarat de inculpatul P.T. care vizează individualizarea judiciară a pedepselor și modalitatea de executare, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a dat o legală încadrare juridică faptelor de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunând în mod corect în baza ansamblului probator administrat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile menționate.

Astfel, s-a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul a întreținut în repetate rânduri relații sexuale contra cost cu minorele D.C., K.A.D. și S.I. cunoscând vârsta acestora. Totodată, este dovedit faptul că inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către numitele U.D.A. și P.M. cărora le-a găsit clienți, raporturile sexuale realizându-se cu cetățeni străini în camerele pensiunii. În acest sens sunt declarațiile date de martorele U.D.A. și P.M., în cursul urmăririi penale asupra cărora parțial acestea au revenit nejustificat în cursul judecății care se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat și care nu au fost contestate de către acesta.

De altfel, prin apelul formulat, inculpatul nu și-a mai susținut nevinovăția, criticile sale vizând doar cuantumul pedepselor aplicate.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunilor aplicate de prima instanță, Curtea de Apel a apreciat că s-a dat eficiență în mod just criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate inculpatului fiind corespunzător dozate.

Faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procedurilor, iar susținerile sale privind situația medicală și familială nu au fost de natură să determine convingerea instanței că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus ar fi de natură să asigure realizarea scopului prevăzută de art. 52 C. pen.

În raport de dispozițiile art. 81 alin. (l) lit. a) și art. 86

1

alin. (l) lit. a) C. pen., solicitarea de acordare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei sau a executării pedepsei sub supraveghe nu poate fi primită.

Prin decizia penală nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 315 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală și în consecință:

A desființat sentința penală, atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracțiunea de trafic de minori și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., în elementele

componente.

În baza dispozițiilor art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa

aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin

sentința penală atacată în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate,

în baza dispozițiilor art. 383 alin. (1

1

), raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.T.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 alin. (l) C. pen., a

dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul durata reținerii și arestării

preventive începând din data de 24 aprilie 2012 până la data de 08 martie 2013.

A respins, ca nefundat, apelul formulat de inculpatul P.T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe

inculpatul P.T. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat în apel.

Onorariul parțial în sumă de 50 lei, al apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., onorariile

apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate în sumă de câte 150 lei,

s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs

inculpatul P.T., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr.

4272/107/2012*.

Apărătorul ales al recurentului inculpat a arătat că înțelege să invoce cazul

de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu toate că într-adevăr

dispozițiile codului de procedură penală au fost modificate în ceea ce privește

motivul de casare prevăzut. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar personal,

apreciază că înțelege să conteste în recurs, hotărârea pronunțată de instanța de apel, în ceea ce privește legalitatea, respectiv împrejurarea în care limitele de

pedepse sunt în afara textelor de lege.

Apărătorul inculpatului a arătat că instanțele trebuiau să-i rețină inculpatului circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., fiind obligatorie aplicarea prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., situație în care limita de pedeapsă prevăzută de lege era obligatorie a fi coborâtă.

Referitor la critica apărării inculpatului privind greșita aplicare a legii din

perspectiva neaplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și respectiv, art. 76 lit. b) C. pen., care ar fi avut drept consecință reducerea pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., caz de casare

care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Se constată că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecință cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului P.T.

Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (l) lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.

T. împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2012 la 10 octombrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T.

împotriva deciziei penale nr. 48/A/2013 din 8 martie 2013 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la

24 aprilie 2012 la 10 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă S.I., K.A.D. și D.C.A. în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.