ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2012

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 5 mai 2011 a Tribunalului Dolj s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza disp. art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F.A., fără antecedente penale, la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza disp art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pentru o perioadă de 5 ani.

S-a încredințat supravegherea minorului pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, căruia i s-a pus în vedere de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui.

S-au indicat măsurile de supraveghere cărora inculpatul urmează să se supună în timpul termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a atras atenția minorului asupra disp. art. 110

1

alin. (3) C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza disp. art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente a fost obligat la 500 RON daune morale către partea vătămată C.A.M. și la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data de 19 iunie 2010 minorul C.A.M., în vârstă de 9 ani, a fost ademenit de inculpatul minor R.F. într-un parc situat lângă C.C. să întrețină un raport sexual oral, în schimbul sumei de 20 RON și un telefon mobil.

Schimbând încadrarea juridică, instanța a reținut că victima a înțeles și acceptat în cunoștință de cauză, solicitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 263 din 7 decembrie 2011 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și a respins recursul inculpatului.

În cadrul apelului admis, instanța de control judiciar a desființat sentința și, rejudecând cauza, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.F.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen., art. 110 din același cod a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din pedeapsa aplicată, la care se mai adaugă 2 ani, interval fixat de instanță.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 110

1

C. pen. a încredințat minorul, pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani, părinților R.F.S. și R.C.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 110

1

alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni.

A obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă C.A.M.

A obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la cheltuielile judiciare către stat în fond și apel.

Pentru a da această soluție, instanța de apel a reținut că, în speța de față, încadrarea juridică corectă a faptei este în aceea a infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și nu în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (3) C. pen., întrucât actul sexual a avut loc cu o parte vătămată care, datorită vârstei era în imposibilitate de a exprima un consimțământ valabil.

Instanța a reținut că și critica parchetului privind rezolvarea laturii civile a cauzei este întemeiată

Indiscutabil, partea vătămată a suferit un prejudiciu de natură psihică, prejudiciu pe care, conștientizându-l trebuia acoperit, în condițiile legii.

Referitor la apelul inculpatului, s-a arătat că este nefondat fapta infracțională fiind dovedită cu probele aflate la dosarul cauzei.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul R.A.F.

În recursul său, parchetul a criticat decizia pentru reținerea unei greșite încadrări juridice a faptei, pentru aplicarea greșită a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatului minor și pentru greșita individualizare a pedepsei principale.

Inculpatul, prin recursul său, a criticat soluția prin reținerea greșită, de către instanța de apel, a infracțiunii de viol, deși inculpatul n-a comis fapta cu violență, încât se impunea încadrarea faptei în infracțiunea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 C. pen., motiv pentru care se impune reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

Examinând cele două recursuri, în ce privesc criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, se constată că, acestea sunt nefondate. Instanța de apel a reținut corect încadrarea faptei inculpatului în infracțiunea de viol, la vârsta pe care o avea de numai 9 ani, partea vătămată neavând liber arbitru, pentru a consimți, în mod valabil, la comiterea faptei. Cât privește criticile parchetului că nu s-a reținut în încadrarea juridică și teza I a alin. (3) al art. 197 C. pen., Înalta Curte consideră că această chestiune ține de raportarea corectă la limitele de pedeapsă prevăzute de alin. (3) al art. 197 C. pen., în funcție de variantele alternative de comitere a infracțiunii de viol în formă calificată reglementată de legiuitor, al alin. (3) al articolului menționat.

În acest context, instanța reținând în încadrarea juridică dată faptei și alin. (3) al art. 197 C. pen., se apreciază că nu poate fi vorba de o greșită încadrare juridică lipsa mențiunii la care s-a referit procurorul.

Cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., este întemeiat, potrivit art. 109 alin. (2) C. pen., pedepsele complementare, neputându-se aplica minorilor. Aceasta va face ca instanța să privească recursul parchetului, sub acest aspect ca întemeiat și să-l admită, ca atare, împotriva Deciziei penale nr. 263 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori casându-se, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând cauza, să înlăture, aplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Temeinicia motivului de recurs, la care ne-am referit, invocat de parchet, va face ca instanța să admită pe baza acestui motiv și recursul declarat împotriva aceleeași decizii, de către inculpatul R.A.F.

Cel de-al treilea motiv de recurs, formulat de parchet, referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat, individualizarea pedepsei, corespunzând, în speță, criteriilor de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., privite conjugat în raport de consecințele faptei, constând în urmările asupra dezvoltării psiho-fizice a părții vătămate, vârsta acesteia, dar și etatea inculpatului, minor la săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în fața autorităților în cursul procesului.

Referitor la critica privind cuantumul daunelor morale, la plata cărora inculpatul a fost obligat de către instanța de apel, Înalta Curte precizează că la stabilirea acestora stă criteriul aprecierii instanței de apel, iar critica nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare, astfel încât nici aceasta nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate în sensul celor mai sus-arătate, celelalte mențiuni ale deciziei, urmând a fi menținute.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariului de avocat, pentru apărarea acordată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul R.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 263 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând:

Înlătură aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA