ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Mehedinți, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C.A.M. și S.L.I., prin apărători. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3), teza I C. pen., cu aplic. „art. 99 și urm.”, C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.M., la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infr.

de viol. A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea celei principale. În baza art. 110 1 C. pen. cu referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani (3 ani durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță). Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredințată tatălui C.Ș.D., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități neremunerate în Primăria Drobeta Tr. Severin, cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță. Totodată, a impus minorului obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C. A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul C.A.M.

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată. A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 alin. (2) C. pen. și art. 110 1 alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3), teza I, C pen., cu aplic. „art. 99 și urm.”, C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.L.I., la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infracțiunea de viol. A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea celei principale.

În baza art. 110 1 C. pen. cu referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani (3 ani durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță). Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredințată tatălui S.C., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități neremunerate în Primăria Drobeta Tr. Severin, cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță. Totodată, a impus minorului obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C. A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul S.L.I.

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată. A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 alin. (2) C. pen. și art. 110 1 alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3), teza I C pen., cu aplic. „art. 99 și urm.”, C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul M.I.C. la 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru tentativă la infr. de viol. În baza art. 110 1 C. pen. cu referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani (1 an durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 1 an fixat de instanță).

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a încredințat tatălui M.D., căruia îi pune în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală. În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități neremunerate în școala pe care o frecventează (Colegiul Național de Transporturi Auto), cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

Totodată, a impus minorului obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C. A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul M.I.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 alin. (2) C. pen. și art. 110 1 alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., și art. 1000 alin. (2) C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră P.I.C., constituită parte civilă, prin reprezentant legal P.L. A obligat, în solidar: inculpatul C.A.M., în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.Ș.D., inculpatul S.L.I., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C.

și inculpatul M.I.C., în solidar și cu partea responsabilă civilmente M.D. să plătească părții civile suma de 9.000 RON cu titlul de daune morale. În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. a obligat în solidar cei trei inculpați, fiecare în solidar și cu părțile responsabile civilmente să achite părții civile 550 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă examinare psihologică. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul C.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.Ș.D. să achite statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON au reprezentat cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale. A obligat inculpatul S.L.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

să achite statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale (respectiv 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu R.A., conform delegației nr. 488 din 05 februarie 2010) și 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu I.P., conform delegației nr. 1818 din 27 mai 2010, onorariu avansat din fond. A obligat inculpatul M.I.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.D. să achite statului suma de 850 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON a reprezentat cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 150 RON reprezentând 50% din onorariul avocatului din oficiu M.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut în esență că, prin rechizitoriul nr. 212/P/2009 din data de 11 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților C.A.M. și S.L.I., ambii pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. „art. 99 și urm.” C. pen. și M.I.C. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol, faptă prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I, C. pen., cu aplic. „art. 99 și urm.” C. pen. În fapt s-a constatat că în data de în data de 11 iunie 2009, în jurul orelor 17.00, partea vătămată P.I.C., în vârstă de 12 ani, a mers în vizită la vecinul său de pe aceeași scară, inculpatul S.L.I., în vârstă de 15 ani din blocul E, , situat pe str. A.C.

pentru a se juca. Acolo se mai aflau inculpatul C.A.M. în vârstă de 15 ani și martorul I.C.M., în vârstă de 13 ani. La un moment dat, în timp ce cei patru minori vizionau un program la TV, inculpatul C.A.M. i-a propus părții vătămate ca aceasta să-i facă sex oral. Partea vătămată P.I.C. a relatat că a fost dus de C.A.M. într-o altă cameră, unde acesta l-a forțat să întrețină relații sexuale orale și anale, ținându-l de mâini. În camera respectivă au venit și S.L.I. și I.C.M. (acesta din urmă având 13 ani), care l-au forțat și ei pe minorul în vârstă de 12 ani să întrețină acte sexuale orale și anale, imobilizându-l de brațe. De menționat că așa cum a declarat martorul I.C.M. - înainte de întreținerea acestor acte sexuale, martorul poreclit „C.", l-a dus pe partea vătămată la WC, la băgat cu capul în toaletă și a tras apa.

Inculpatul C.A.M. a filmat cu telefonul mobil, momentul în care inculpatul S.L.I. punea pe partea vătămată să-i facă sex oral - aspect ce a rezulta atât din depozițiile inculpaților cât și din planșele foto și din conținutul cardului mini SD, transcris pe CD-ul depus la dosar. A doua zi, în data de 12 iunie 2009, partea vătămată a mers din nou la locuința inculpatului S.L.I., unde l-a găsit pe acesta, pe martorul I.C.M. și pe inculpatul M.I.C. acesta din urmă fiind văr primar cu inculpatul S.L.I. și locuind în același apartament. Întrucât inculpatul S.L.I. și martorul I.C.M. i-au relatat inculpatului M.I.C. că, în ziua anterioară partea vătămată a întreținut relații sexuale cu aceștia, M.I.C.

i-a propus minorului P.I.C. să-i facă și lui sex oral. Fiindcă partea vătămată a refuzat, inculpatul M.I.C., ajutat de I.C.M., care însă nu răspunde penal, întrucât nu împlinise 14 ani la data comiterii faptei, au imobilizat-o, ținând-o de mâini, iar inculpatul M.I.C. a încercat să-i introducă penisul în cavitatea bucală, însă nu a reușit datorită opoziției părții vătămate, care plângea și se ruga „s-o lase în pace". Această stare de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv: plângerea reprezentantei legale a părții vătămate, declarațiile părții vătămate și ale reprezentantei legale, P.L., raportul medico-legal nr. 338/2009 al SML Mehedinți, declarațiile martorilor I.C.M., R.A.

și G.C., planșe foto, CD-ul cu transcrierea cardului mini SD coroborate și cu declarațiile inculpaților prin care recunosc comiterea faptelor. Susținerile victimei s-au coroborat și cu concluziile raportului medico-legal nr. 388 din 13 iunie 2009 emis de S.M.L. Mehedinți din care rezultă că numitul P.I.C. prezintă la nivelul regiunii anale, leziuni produse prin contact sexual, ce poate data din 11 iunie 2009, ele necesitând 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. De asemenea, la nivelul antebrațului prezintă echimoze produse prin lovire de corpuri dure, posibil și prin compresiune digitală. Ele pot data din 11 iunie 2009 și au necesitat zile de îngrijiri medicale. În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților minori S.L.I.

și C.A.M. care, în data de 11 iunie 2009, prin constrângere și profitând de neputința victimei minore P.I.C., de a-și exprima voința, datorită vârstei de 12 ani, de a întreține acte sexuale - orale și anale - cu acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I-a C. pen. cu aplic. „art. 99 și urm.” C. pen. Din rapoartele medico-legale psihiatrice aflate la dosar a rezultat că cei trei inculpați minori au discernământ pentru faptele comise. Cum vinovăția celor trei inculpați, în comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, s-a reținut dovedită cu probele administrate în cauză, s-a trecut la condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al faptelor comise, dat atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse ca urmare a aplicării disp. „art. 99 și urm.”, C. pen., întrucât inculpații sunt minori, având doar 15 ani la data comiterii infracțiunilor, cât și de împrejurările în care s-au săvârșit și de urmările produse, precum și persoana inculpaților minori care nu au antecedente penale și au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite. De asemenea, la stabilirea și aplicarea pedepselor celor trei inculpați s-au mai avut în vedere și conținutul referatelor de evaluare de la dosar.

Fața de cele mai sus arătate s-a apreciat că aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (conduita bună avută de inculpați înainte de comiterea faptelor și atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite), în cuantum de câte 3 ani închisoare pentru inculpații C. și S. și de 1 an închisoare pentru inculpatul M. - prin aplic. art. 76 C. pen., referitor la efectele circumstanțelor atenuante - sunt suficiente pentru reeducarea inculpaților. Față de cele consemnate în referatele de evaluare, privind comportamentul inculpaților anterior comiterii infracțiunilor și perspectivele lor de reintegrare socială - prezentate mai sus - având în vedere și vârsta acestora de numai 15 ani la data comiterii faptelor, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.

poate fi atins și prin suspendarea executării pedepselor principale, sub supraveghere, în cond. art. 110 1 C. pen., cu referire la art. 103 C. pen. În ceea ce privește latura civilă s-a constatat că, partea vătămată minoră P.I.C., prin reprezentant legal P.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 RON cu titlul de daune morale. Din actele depuse la dosarul de fond a rezultat că partea vătămată P.I.C. este încadrat în gradul de handicap mediu, conform raportului de evaluare complexă nr. 936 din 24 noiembrie 2009 eliberat de Serviciul de Evaluare Complexă, având probleme de vedere (ambiopie). De asemenea din examinarea psihologică de la data de 6 octombrie 2010 a rezultat că P.I.C.

prezintă anxietate de relație, eveniment psihotraumatizant major, viol în grup, elemente deteriorative în plan personal al propriei identități, tendință de autoconservare, scăderea randamentului școlar, labilitate emoțională, uneori flach-backuri în raport cu trauma psihologică, deficit de relaționare și adaptare. Față de actele medicale de la dosar, de susținerile mamei P.L. și ale martorei R.A. cum că partea vătămată, după cele întâmplate este mai nervos, nu se poate discuta cu el și se trezește brusc noaptea din somn, s-a apreciat că acesta a suferit, în urma infracțiunii de viol a cărui victimă a fost, un prejudiciu moral cert, constând într-o stare de înstrăinare, de scădere a randamentului școlar, de labilitate emoțională, deficit de adaptare și relaționare.

Cum aceste consecințe, de durată, sunt cauzate în mod direct și exclusiv de faptele ilicite ale celor trei inculpați minori, instanța de fond a considerat că se justifică obligarea acestora la plata către partea civilă, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a unei sume cu titlul de daune morale, al cărei cuantum va fi stabilit în raport de vârsta victimei - de 12 ani - și de gravitatea consecințelor produse asupra psihicului său așa încât se apreciază că suma de 9.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat. Instanța de fond a apreciat că suma de 60.000 RON solicitată de partea civilă, prin reprezentant legal, cu acest titlu, de daune morale, este exorbitantă iar acordarea ei ar duce la o îmbogățire fără justă cauză.

În consecință, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., și art. 1000 alin. (2) C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră P.I.C., constituită parte civilă, prin reprezentant legal P.L. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea vătămată P.I.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat hotărârea atacată, atât sub aspectul nelegalității, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 109 alin. (3) C. pen., potrivit cărora pedepsele complementare nu se aplică minorului cu referire la inculpații C.A.M. și S.L.I., cât și sub aspectul netemeiniciei, întrucât dispozițiile art. 52, art. 72, art. 74 și art. 100 C. pen., pedepsele aplicate inculpaților fiind prea blânde, iar oportunitatea aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere, raportat la aceste criterii fiind necorespunzătoare. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare (în speță - tinerețea inculpaților, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră) nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface în cazul concret imperativul justei individualizări a pedepsei. „Conduita bună" în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce în mod exclusiv la absența antecedentelor penale, în condițiile în care celelalte date personale ale inculpatului precum vârsta sa sunt avut în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei în condițiile art. 72 C. pen.

S-a arătat și față de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpaților, pedepsele aplicate de prima instanță sunt necorespunzătoare atât sub aspectul dozării cuantumului acestora cât și sub aspectul modalității de individualizare, nefiind de natură să-și realizeze scopul. Partea vătămată prin reprezentantul său legal a criticat hotărârea primei instanțe tot cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, respectiv individualizarea pedepselor aplicate inculpaților atât în ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare. În apel s-au conceptat în cauză în calitate de reprezentant legal al inculpatului minor M.C. și mama acestuia, numita A.M., precum și mama inculpatului minor C.A.M., numita, C.E.L., căreia prin sentința nr. 100 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin i s-a încredințat spre creștere și educare minorul.

Au fost audiați inculpații care au arătat că recunosc și regretă faptele săvârșite. Prin decizia penală nr. 157 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea vătămată P.I.C. A desființat sentința cu privire la latura penală a cauzei. A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în favoarea inculpaților. A majorat pedepsele aplicate inculpaților C.A.M. și S.L.I. la câte 4 ani închisoare fiecare. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I.C. la 1 an și 6 luni închisoare. A dispus suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere cu termen de încercare de 6 ani pentru inculpații C.A.M.

și S.L.I. și 3 ani și 6 luni pentru inculpatul M.I.C. A înlăturat aplicarea pedepselor complementare inculpaților C.A.M. și S.L.I. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Cheltuielile judiciare în apel, din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpați au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în prealabil, că starea de fapt, așa cum aceasta a fost reținută de prima instanță este pe deplin dovedită, fiind recunoscută și de inculpați prin declarațiile date în fața instanței de apel și nefiind pusă în discuție nici prin apelurile formulate. A apreciat instanța de apel ca fiind întemeiat apelul formulat de Parchet cu privire aplicarea pedepselor complementare inculpaților C.A.M.

și S.L.I. în acest sens reținându-se că potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorului. A reținut că, deși prima instanță a reținut în mod temeinic că infracțiunile cercetate în cauză au fost săvârșite de inculpați în stare de minoritate, la aplicarea pedepselor inculpaților C.A.M. și S.L.I. nu a avut în vedere dispoziția legală mai sus citată și a aplicat acestor inculpați în mod nelegal pedepse complementare (pct. 1 parag. 3 și pct. 1 1 parag. 3 din dispozitivul sentinței) pedepse ce urmează a fi înlăturate.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de apel a avut în vedere în primul rând că prima instanță a reținut și apreciat în mod corespunzător gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, orientându-se spre aplicarea față de aceștia a unor pedepse, care să reflecte tocmai acest grad sporit de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați în concordanță cu dispozițiile art. 100 C. pen., care statuează caracterul excepțional al aplicării unor pedepse minorilor. De asemenea, Curtea de apel a reținut că, prima instanță în mod just a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a acestora înaintea săvârșirii infracțiunii, împrejurare care rezidă din probele administrate în cauză și mai ales din referatele de evaluare privind pe inculpați care au fost corespunzător reținute și interpretate de aceasta.

S-a mai avut în vedere că prin hotărârea atacată că vârsta pe care inculpații o aveau la dat săvârșirii faptei (15 ani) precum și dispozițiile art. 100 C. pen. nu se poate spune că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită și gradul de pericol social ridicat al acesteia ar face inoportună reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea acestora. Astfel s-a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod eronat în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe inculpații, deși au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu partea vătămată au arătat că aceste relații s-ar fî petrecut cu acordul părții vătămate, fapt ce contrazice modalitatea de săvârșire a faptei așa cum rezultă aceasta din probatoriul administrat (prin constrângere fizică și morală).

Prin urmare, s-a apreciat că, deși în apel inculpații au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost condamnați în primă instanță, nu se poate reține în favoarea acestora o „comportare sinceră în cursul procesului" în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., care presupune o atitudine constantă a inculpatului de recunoaștere și regret a faptei săvârșite pe parcursul întregului proces penal. Astfel, s-a apreciat ca neoportun a se dispune executarea pedepselor aplicate inculpaților în regim de detenție, deoarece o astfel de modalitate de executare nu ar putea duce la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei față de inculpați, accentuând în mod nejustificat însă caracterul punitiv al pedepsei.

S-a avut în vedere și faptul că suspendarea executării pedepselor principale aplicate inculpaților sub supraveghere pentru termene mai mari decât cele fixate de prima instanță sunt în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpați și să-i oblige pe aceștia să adopte și în continuare un comportament adecvat, de respectare a valorilor sociale, mai ales ale celor apărate de legea penală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând hotărârile atacate sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A susținut că în mod greșit s-a menținut de către instanța de apel circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., constând în buna conduită avută de inculpați înainte de săvârșirea infracțiunilor.

A mai susținut că, suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului minor e posibilă doar atunci când sunt îndeplinite condițiile suspendării simple potrivit art. 110 1 C. pen., odată cu suspendarea condiționată instanța poate dispune anumite obligații, reieșind deci obligațiile de la suspendarea sub supraveghere pot fi dispuse doar dacă sunt îndeplinite condițiile suspendării simple. De asemenea a susținut că pedepsele care au fost stabilite de către instanța de apel pentru inculpații C.A.M. și S.L.I., respectiv de 4 ani închisoare nu pot fi executate decât în regim de detenție. Înalta Curte, examinând recursul formulat, și din oficiu constată că acesta este fondat numai în ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare în cazul inculpaților C.A.M.

și S.L.I. a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. în loc de art. 110 1 C. pen. La alegerea sancțiunii pentru inculpații minori C.A.M. și S.L.I. instanța va ține seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorilor, de condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit. Înalta Curte, având în vedere că la data săvârșirii faptelor, inculpații C.A.M. și S.L.I. aveau vârsta fragedă de 15 ani, că nu au antecedente penale, că au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite, că perioada de timp scursă de la săvârșirea infracțiunilor precum și conținutul referatelor de evaluare întocmite și aflate la dosarul cauzei din care reiese că după săvârșirea infracțiunilor inculpații au dat dovezi certe de îndreptare, pe cale de consecință, reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților C.A.M.

și S.L.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare fiecare. În temeiul art. 110 1 C. proc. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I. În acest sens este de reținut că, potrivit art. 110 C. pen., "în caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanță", iar "dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni". Este adevărat că prin art. 110 1 C. pen., reglementându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor față de care se ia o atare măsură, așa cum s-a instituit în reglementarea generală, aplicabilă majorilor, prin art. 86 2 C. pen.

Or, această lipsă de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea generală, pe care o conține art. 86 2 alin. (1) C. pen., cât timp ea nu răspunde cerinței de diferențiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori. Sub acest aspect, nu se poate ignora că întregul sistem sancționator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele și măsurile pe care le adoptă, urmărește să asigure în primul rând reeducarea și reîncadrarea lor în societate.

De aceea, din moment ce, potrivit art. 110 1 alin. (1) C. pen., supravegherea minorului de către o persoană sau instituție, dintre cele la care se referă art. 103 C. pen., ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligații este susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului de încercare la care se referă art. 110 C. pen., este evident că și modul de calcul al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în raport cu dispozițiile generale referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. De altfel, este de observat că în legătură cu aplicarea corespunzătoare a altor dispoziții, pe care le conține art. 110 1 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri și la dispozițiile art. 86 2 alin. (1) C. pen., ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a considerat că reglementările date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile și în cazul minorilor.

Așa fiind, se impune să se constate că durata termenului de încercare, în cazul minorului față de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată decât în conformitate cu prevederile art. 110 C. pen., iar nu potrivit reglementării cu aplicare generală prevăzute la art. 86 2 alin. (1) C. pen., prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depășește în mod vădit intervalul de timp necesar reeducării unui minor în privința căruia s-a apreciat că i se poate asigura reeducarea și în condițiile unei astfel de măsuri. În acest sens fiind și decizia nr. LXXV nr. 75/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii.

De asemenea înlătură dispozițiile privind obligațiile instituite în sarcina inculpaților C.A.M., S.L.I. și M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani, având în vedere având în vedere vârsta acestora în prezent. În ceea ce privește celelalte critici ale Parchetului, Înalta Curte, le apreciază ca fiind nefondate, în mod corect s-a reținut, în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., avându-se în vedere toate circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de care aceștia sunt cecetați, de persoanele inculpaților, astfel că aplicarea unor pedepse în condițiile mai sus inserate, fiecăruia dintre inculpați, într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege sunt de natură să realizeze scopul pedepsei în sensul prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, Înalta Curte, urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților C.A.M. și S.L.I. la câte 3 ani închisoare fiecare. În temeiul art. 110 1 C. proc. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I. Înlătură dispozițiile privind obligațiile instituite în sarcina inculpaților C.A.M., S.L.I. și M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații C.A.M., S.L.I. și M.I.C. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 239 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, secția penală și rejudecând în fond: Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților C.A.M. și S.L.l. la câte 3 ani închisoare fiecare. În temeiul art. 110 1 C. proc. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I. Înlătură dispozițiile privind obligațiile instituite în sarcina inculpaților C.A.M., S.L.l.

și M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorarile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.