ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza actelor din dosar constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 239 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Mehedinți, a respins cererile
de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C.A.M. și S.L.I., prin
apărători.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a) și alin. (3), teza
I
C. pen., cu aplic. „art. 99
și urm.”, C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1)
lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.M., la 3 ani închisoare cu interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă
accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de
18 ani, pentru infr. de viol.
A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară
drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe timp
de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea celei principale.
În baza art. 110
1
C. pen. cu
referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale,
sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani (3 ani durata pedepsei la care
se adaugă intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță).
Pe durata termenului de încercare, dar
până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredințată
tatălui C.Ș.D., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape
asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța
de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui
sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până
la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități
neremunerate în Primăria Drobeta Tr. Severin, cu o durată de 200 ore, de maxim 3
ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.
Totodată, a impus minorului obligația de
a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.
A dispus ca după împlinirea vârstei de
18 ani, inculpatul C.A.M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații
prev. de art. 86
3
C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima
săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;
să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată.
A atras atenția inculpatului asupra disp.
art. 86
4
alin. (2) C. pen. și art. 110
1
alin. (3) C. pen.,
privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei
accesorii.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a) și alin. (3), teza
I,
C pen., cu aplic. „art. 99
și urm.”, C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1)
lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.L.I., la 3 ani închisoare cu interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă
accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de
18 ani, pentru infracțiunea de viol.
A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară
drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe timp
de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea celei principale.
În baza art. 110
1
C. pen. cu
referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale,
sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani (3 ani durata pedepsei la care
se adaugă intervalul de timp de 2 ani fixat de instanță).
Pe durata termenului de încercare, dar
până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredințată
tatălui S.C., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape
asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța
de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui
sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până
la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități
neremunerate în Primăria Drobeta Tr. Severin, cu o durată de 200 ore, de maxim 3
ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.
Totodată, a impus minorului obligația
de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.
A dispus ca după împlinirea vârstei de
18 ani, inculpatul S.L.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații
prev. de art. 86
3
C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima
săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;
să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată.
A atras atenția inculpatului asupra
disp. art. 86
4
alin. (2) C. pen. și art. 110
1
alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei
accesorii.
În baza art. 20 C. pen., rap. la art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3), teza
I
C pen., cu aplic. „art. 99 și urm.”, C. pen. și art. 74
alin. (1) lit. a) și c) C. pen, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul
M.I.C. la 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în
cond. art. 71 C. pen. și după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru tentativă la
infr. de viol.
În baza art. 110
1
C. pen. cu
referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale,
sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani (1 an durata pedepsei la care
se adaugă intervalul de timp de 1 an fixat de instanță).
Pe durata termenului de încercare, dar
până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a încredințat
tatălui M.D., căruia îi pune în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape
asupra minorului, în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța
de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui
sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până
la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activități
neremunerate în școala pe care o frecventează (Colegiul Național de Transporturi
Auto), cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele
nelucrătoare și în vacanță.
Totodată, a impus minorului obligația de
a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.
A dispus ca după împlinirea vârstei de
18 ani, inculpatul M.I.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații
prev. de art. 86
3
C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima
săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;
să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu partea vătămată.
A atras atenția inculpatului asupra
disp. art. 86
4
alin. (2) C. pen. și art. 110
1
alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei
accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346
C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., și art. 1000 alin. (2) C. civ.,
a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră P.I.C., constituită
parte civilă, prin reprezentant legal P.L.
A obligat, în solidar: inculpatul C.A.M.,
în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.Ș.D., inculpatul S.L.I., în solidar
și cu partea responsabilă civilmente S.C. și inculpatul M.I.C., în solidar și cu
partea responsabilă civilmente M.D. să plătească părții civile suma de 9.000 RON
cu titlul de daune morale.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen.
a obligat în solidar cei trei inculpați, fiecare în solidar și cu părțile responsabile
civilmente să achite părții civile 550 RON cheltuieli de judecată, reprezentând
onorariu avocat și taxă examinare psihologică.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat
inculpatul C.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.Ș.D. să achite
statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON au reprezentat
cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
A obligat inculpatul S.L.I., în solidar
cu partea responsabilă civilmente S.C. să achite statului suma de 1.000 RON cheltuieli
judiciare din care suma de 500 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în
cursul urmăririi penale (respectiv 300 RON reprezentând onorariul avocatului din
oficiu R.A., conform delegației nr. 488 din 05 februarie 2010) și 300 RON reprezentând
onorariul avocatului din oficiu I.P., conform delegației nr. 1818 din 27 mai 2010,
onorariu avansat din fond.
A obligat inculpatul M.I.C., în solidar
cu partea responsabilă civilmente M.D. să achite statului suma de 850 RON cheltuieli
judiciare din care suma de 500 RON a reprezentat cheltuielile judiciare efectuate
în cursul urmăririi penale și 150 RON reprezentând 50% din onorariul avocatului
din oficiu M.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond,
a reținut în esență că, prin rechizitoriul nr. 212/P/2009 din data de 11 mai 2010
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus punerea în mișcare a
acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților
C.A.M. și S.L.I., ambii pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza
I
C. pen. cu aplic. „art. 99 și urm.” C. pen. și M.I.C. pentru
comiterea tentativei la infracțiunea de viol, faptă prev. de art. 20 C. pen. rap
la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza
I,
C. pen., cu aplic. „art. 99 și urm.”
C. pen.
În fapt s-a constatat că în data de în
data de 11 iunie 2009, în jurul orelor 17.00, partea vătămată P.I.C., în vârstă
de 12 ani, a mers în vizită la vecinul său de pe aceeași scară, inculpatul S.L.I.,
în vârstă de 15 ani din blocul E, , situat pe str. A.C. pentru a se juca.
Acolo se mai aflau inculpatul C.A.M. în
vârstă de 15 ani și martorul I.C.M., în vârstă de 13 ani.
La un moment dat, în timp ce cei patru
minori vizionau un program la TV, inculpatul C.A.M. i-a propus părții vătămate ca
aceasta să-i facă sex oral. Partea vătămată P.I.C. a relatat că a fost dus de C.A.M.
într-o altă cameră, unde acesta l-a forțat să întrețină relații sexuale orale și
anale, ținându-l de mâini. În camera respectivă au venit și S.L.I. și I.C.M. (acesta
din urmă având 13 ani), care l-au forțat și ei pe minorul în vârstă de 12 ani să
întrețină acte sexuale orale și anale, imobilizându-l de brațe. De menționat că
așa cum a declarat martorul I.C.M. - înainte de întreținerea acestor acte sexuale,
martorul poreclit „C.", l-a dus pe partea vătămată la WC, la băgat cu capul
în toaletă și a tras apa.
Inculpatul C.A.M. a filmat cu telefonul
mobil, momentul în care inculpatul S.L.I. punea pe partea vătămată să-i facă sex
oral - aspect ce a rezulta atât din depozițiile inculpaților cât și din planșele
foto și din conținutul cardului mini SD, transcris pe CD-ul depus la dosar.
A doua zi, în data de 12 iunie 2009, partea
vătămată a mers din nou la locuința inculpatului S.L.I., unde l-a găsit pe acesta,
pe martorul I.C.M. și pe inculpatul M.I.C. acesta din urmă fiind văr primar cu inculpatul
S.L.I. și locuind în același apartament.
Întrucât inculpatul S.L.I. și martorul
I.C.M. i-au relatat inculpatului M.I.C. că, în ziua anterioară partea vătămată a
întreținut relații sexuale cu aceștia, M.I.C. i-a propus minorului P.I.C. să-i facă
și lui sex oral.
Fiindcă partea vătămată a refuzat, inculpatul
M.I.C., ajutat de I.C.M., care însă nu răspunde penal, întrucât nu împlinise 14
ani la data comiterii faptei, au imobilizat-o, ținând-o de mâini, iar inculpatul
M.I.C. a încercat să-i introducă penisul în cavitatea bucală, însă nu a reușit datorită
opoziției părții vătămate, care plângea și se ruga „s-o lase în pace".
Această stare de fapt rezultă din ansamblul
probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare
judecătorească, respectiv: plângerea reprezentantei legale a părții vătămate, declarațiile
părții vătămate și ale reprezentantei legale, P.L., raportul medico-legal nr. 338/2009
al SML Mehedinți, declarațiile martorilor I.C.M., R.A. și G.C., planșe foto, CD-ul
cu transcrierea cardului mini SD coroborate și cu declarațiile inculpaților prin
care recunosc comiterea faptelor.
Susținerile victimei s-au coroborat și
cu concluziile raportului medico-legal nr. 388 din 13 iunie 2009 emis de S.M.L.
Mehedinți din care rezultă că numitul P.I.C. prezintă la nivelul regiunii anale,
leziuni produse prin contact sexual, ce poate data din 11 iunie 2009, ele necesitând
4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. De asemenea, la nivelul antebrațului
prezintă echimoze produse prin lovire de corpuri dure, posibil și prin compresiune
digitală. Ele pot data din 11 iunie 2009 și au necesitat zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților
minori S.L.I. și C.A.M. care, în data de 11 iunie 2009, prin constrângere și profitând
de neputința victimei minore P.I.C., de a-și exprima voința, datorită vârstei de
12 ani, de a întreține acte sexuale - orale și anale - cu acesta, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a) și alin. (3) teza I-a C. pen. cu aplic. „art. 99 și urm.” C. pen.
Din rapoartele medico-legale psihiatrice
aflate la dosar a rezultat că cei trei inculpați minori au discernământ pentru faptele
comise.
Cum vinovăția celor trei inculpați, în
comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, s-a reținut
dovedită cu probele administrate în cauză, s-a trecut la condamnarea acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor
s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,
respectiv: gradul de pericol social al faptelor comise, dat atât de limitele de
pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse ca urmare a aplicării
disp. „art. 99 și urm.”, C. pen., întrucât inculpații sunt minori, având doar 15
ani la data comiterii infracțiunilor, cât și de împrejurările în care s-au săvârșit
și de urmările produse, precum și persoana inculpaților minori care nu au antecedente
penale și au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite.
De asemenea, la stabilirea și aplicarea
pedepselor celor trei inculpați s-au mai avut în vedere și conținutul referatelor
de evaluare de la dosar.
Fața de cele mai sus arătate s-a apreciat
că aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută prin reținerea circumstanțelor
atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (conduita bună
avută de inculpați înainte de comiterea faptelor și atitudinea procesuală sinceră,
de recunoaștere a faptelor săvârșite), în cuantum de câte 3 ani închisoare pentru
inculpații C. și S. și de 1 an închisoare pentru inculpatul M. - prin aplic.
art. 76 C. pen., referitor la efectele circumstanțelor atenuante - sunt suficiente
pentru reeducarea inculpaților.
Față de cele consemnate în referatele de
evaluare, privind comportamentul inculpaților anterior comiterii infracțiunilor
și perspectivele lor de reintegrare socială - prezentate mai sus - având în vedere
și vârsta acestora de numai 15 ani la data comiterii faptelor, s-a apreciat că scopul
preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și prin
suspendarea executării pedepselor principale, sub supraveghere, în cond. art. 110
1
C. pen., cu referire la art. 103 C. pen.
În ceea ce privește latura civilă s-a constatat
că, partea vătămată minoră P.I.C., prin reprezentant legal P.L., s-a constituit
parte civilă cu suma de 60.000 RON cu titlul de daune morale.
Din actele depuse la dosarul de fond a
rezultat că partea vătămată P.I.C. este încadrat în gradul de handicap mediu, conform
raportului de evaluare complexă nr. 936 din 24 noiembrie 2009 eliberat de Serviciul
de Evaluare Complexă, având probleme de vedere (ambiopie).
De asemenea din examinarea psihologică
de la data de 6 octombrie 2010 a rezultat că P.I.C. prezintă anxietate de relație,
eveniment psihotraumatizant major, viol în grup, elemente deteriorative în plan
personal al propriei identități, tendință de autoconservare, scăderea randamentului
școlar, labilitate emoțională, uneori flach-backuri în raport cu trauma psihologică,
deficit de relaționare și adaptare.
Față de actele medicale de la dosar, de
susținerile mamei P.L. și ale martorei R.A. cum că partea vătămată, după cele întâmplate
este mai nervos, nu se poate discuta cu el și se trezește brusc noaptea din somn,
s-a apreciat că acesta a suferit, în urma infracțiunii de viol a cărui victimă a
fost, un prejudiciu moral cert, constând într-o stare de înstrăinare, de scădere
a randamentului școlar, de labilitate emoțională, deficit de adaptare și relaționare.
Cum aceste consecințe, de durată, sunt
cauzate în mod direct și exclusiv de faptele ilicite ale celor trei inculpați minori,
instanța de fond a considerat că se justifică obligarea acestora la plata către
partea civilă, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a unei sume cu titlul
de daune morale, al cărei cuantum va fi stabilit în raport de vârsta victimei -
de 12 ani - și de gravitatea consecințelor produse asupra psihicului său așa încât
se apreciază că suma de 9.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului
moral încercat.
Instanța de fond a apreciat că suma de
60.000 RON solicitată de partea civilă, prin reprezentant legal, cu acest titlu,
de daune morale, este exorbitantă iar acordarea ei ar duce la o îmbogățire fără
justă cauză.
În consecință, în baza art. 14 C. proc.
pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., și art. 1000
alin. (2) C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată
minoră P.I.C., constituită parte civilă, prin reprezentant legal P.L.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea vătămată P.I.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți
a criticat hotărârea atacată, atât sub aspectul nelegalității, întrucât au fost
încălcate dispozițiile art. 109 alin. (3) C. pen., potrivit cărora pedepsele complementare
nu se aplică minorului cu referire la inculpații C.A.M. și S.L.I., cât și sub aspectul
netemeiniciei, întrucât dispozițiile art. 52, art. 72, art. 74 și art. 100 C.
pen., pedepsele aplicate inculpaților fiind prea blânde, iar oportunitatea aplicării
circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și suspendarea
executării pedepselor principale sub supraveghere, raportat la aceste criterii fiind
necorespunzătoare.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe
atenuante judiciare (în speță - tinerețea inculpaților, lipsa antecedentelor penale
și atitudinea procesuală sinceră) nu este posibilă decât dacă împrejurările luate
în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează
favorabil de asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei
pedepse sub minimul special satisface în cazul concret imperativul justei individualizări
a pedepsei.
„Conduita bună" în sensul art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce în mod exclusiv la absența antecedentelor
penale, în condițiile în care celelalte date personale ale inculpatului precum vârsta
sa sunt avut în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei în condițiile
art. 72 C. pen.
S-a arătat și față de limitele de pedeapsă
pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpaților,
pedepsele aplicate de prima instanță sunt necorespunzătoare atât sub aspectul dozării
cuantumului acestora cât și sub aspectul modalității de individualizare, nefiind
de natură să-și realizeze scopul.
Partea vătămată prin reprezentantul său
legal a criticat hotărârea primei instanțe tot cu privire la soluționarea laturii
penale a cauzei, respectiv individualizarea pedepselor aplicate inculpaților atât
în ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare.
În apel s-au conceptat în cauză în calitate
de reprezentant legal al inculpatului minor M.C. și mama acestuia, numita A.M.,
precum și mama inculpatului minor C.A.M., numita, C.E.L., căreia prin sentința
nr. 100 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin i s-a încredințat
spre creștere și educare minorul.
Au fost audiați inculpații care au arătat
că recunosc și regretă faptele săvârșite.
Prin decizia penală nr. 157 din 30 iunie
2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea vătămată P.I.C.
A desființat sentința cu privire la latura
penală a cauzei. A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în favoarea
inculpaților.
A majorat pedepsele aplicate inculpaților
C.A.M. și S.L.I. la câte 4 ani închisoare fiecare.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului
M.I.C. la 1 an și 6 luni închisoare.
A dispus suspendarea executării pedepselor
principale sub supraveghere cu termen de încercare de 6 ani pentru inculpații C.A.M.
și S.L.I. și 3 ani și 6 luni pentru inculpatul M.I.C.
A înlăturat aplicarea pedepselor complementare
inculpaților C.A.M. și S.L.I.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel, din care
câte 300 RON onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpați au rămas în
sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de apel a reținut în prealabil, că starea de fapt, așa cum aceasta a fost reținută
de prima instanță este pe deplin dovedită, fiind recunoscută și de inculpați prin
declarațiile date în fața instanței de apel și nefiind pusă în discuție nici prin
apelurile formulate.
A apreciat instanța de apel ca fiind întemeiat
apelul formulat de Parchet cu privire aplicarea pedepselor complementare inculpaților
C.A.M. și S.L.I. în acest sens reținându-se că potrivit art. 109 alin. (3) C.
pen., pedepsele complementare nu se aplică minorului.
A reținut că, deși prima instanță a reținut
în mod temeinic că infracțiunile cercetate în cauză au fost săvârșite de inculpați
în stare de minoritate, la aplicarea pedepselor inculpaților C.A.M. și S.L.I. nu
a avut în vedere dispoziția legală mai sus citată și a aplicat acestor inculpați
în mod nelegal pedepse complementare (pct. 1
parag.
3 și pct. 1
1
parag. 3 din dispozitivul sentinței) pedepse
ce urmează a fi înlăturate.
Referitor la individualizarea pedepselor
aplicate inculpaților instanța de apel a avut în vedere în primul rând că prima
instanță a reținut și apreciat în mod corespunzător gradul de pericol social al
faptelor săvârșite de inculpați, orientându-se spre aplicarea față de aceștia a
unor pedepse, care să reflecte tocmai acest grad sporit de pericol social al faptelor
săvârșite de inculpați în concordanță cu dispozițiile art. 100 C. pen., care statuează
caracterul excepțional al aplicării unor pedepse minorilor.
De asemenea, Curtea de apel a reținut că,
prima instanță în mod just a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă
judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună
a acestora înaintea săvârșirii infracțiunii, împrejurare care rezidă din probele
administrate în cauză și mai ales din referatele de evaluare privind pe inculpați
care au fost corespunzător reținute și interpretate de aceasta.
S-a mai avut în vedere că prin hotărârea
atacată că vârsta pe care inculpații o aveau la dat săvârșirii faptei (15 ani) precum
și dispozițiile art. 100 C. pen. nu se poate spune că limitele de pedeapsă pentru
infracțiunea săvârșită și gradul de pericol social ridicat al acesteia ar face inoportună
reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen. în favoarea acestora.
Astfel s-a apreciat că instanța de fond
a reținut, în mod eronat în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară
prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece atât pe parcursul urmăririi
penale cât și în fața primei instanțe inculpații, deși au recunoscut că au întreținut
relații sexuale cu partea vătămată au arătat că aceste relații s-ar fî petrecut
cu acordul părții vătămate, fapt ce contrazice modalitatea de săvârșire a faptei
așa cum rezultă aceasta din probatoriul administrat (prin constrângere fizică și
morală).
Prin urmare, s-a apreciat că, deși în apel
inculpații au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost condamnați în
primă instanță, nu se poate reține în favoarea acestora o „comportare sinceră în
cursul procesului" în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., care presupune
o atitudine constantă a inculpatului de recunoaștere și regret a faptei săvârșite
pe parcursul întregului proces penal.
Astfel, s-a apreciat ca neoportun a se
dispune executarea pedepselor aplicate inculpaților în regim de detenție, deoarece
o astfel de modalitate de executare nu ar putea duce la realizarea scopului preventiv
și educativ al pedepsei față de inculpați, accentuând în mod nejustificat însă caracterul
punitiv al pedepsei.
S-a avut în vedere și faptul că suspendarea
executării pedepselor principale aplicate inculpaților sub supraveghere pentru termene
mai mari decât cele fixate de prima instanță sunt în măsură să constituie un avertisment
suficient pentru inculpați și să-i oblige pe aceștia să adopte și în continuare
un comportament adecvat, de respectare a valorilor sociale, mai ales ale celor apărate
de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând hotărârile atacate sub aspectul
nelegalității și netemeiniciei, critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
A susținut că în mod greșit s-a menținut
de către instanța de apel circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a)
C. pen., constând în buna conduită avută de inculpați înainte de săvârșirea infracțiunilor.
A mai susținut că, suspendarea sub supraveghere
a pedepsei aplicate inculpatului minor e posibilă doar atunci când sunt îndeplinite
condițiile suspendării simple potrivit art. 110
1
C. pen., odată cu suspendarea
condiționată instanța poate dispune anumite obligații, reieșind deci obligațiile
de la suspendarea sub supraveghere pot fi dispuse doar dacă sunt îndeplinite condițiile
suspendării simple.
De asemenea a susținut că pedepsele care
au fost stabilite de către instanța de apel pentru inculpații C.A.M. și S.L.I.,
respectiv de 4 ani închisoare nu pot fi executate decât în regim de detenție.
Înalta Curte, examinând recursul formulat,
și din oficiu constată că acesta este fondat numai în ceea ce privește critica referitoare
la greșita aplicare în cazul inculpaților C.A.M. și S.L.I. a dispozițiilor art.
86
1
C. pen. în loc de art. 110
1
C. pen.
La alegerea sancțiunii pentru inculpații
minori C.A.M. și S.L.I. instanța va ține seama, conform prevederilor art. 100
C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de starea fizică, de
dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorilor, de condițiile în care
au fost crescuți și în care au trăit.
Înalta Curte, având în vedere că la data
săvârșirii faptelor, inculpații C.A.M. și S.L.I. aveau vârsta fragedă de 15 ani,
că nu au antecedente penale, că au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere
a faptelor săvârșite, că perioada de timp scursă de la săvârșirea infracțiunilor
precum și conținutul referatelor de evaluare întocmite și aflate la dosarul cauzei
din care reiese că după săvârșirea infracțiunilor inculpații au dat dovezi certe
de îndreptare, pe cale de consecință, reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților
C.A.M. și S.L.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare fiecare.
În temeiul art. 110
1
C. proc.
pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare
de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I.
În acest sens este de reținut că, potrivit
art. 110 C. pen., "în caz de suspendare condiționată a executării pedepsei
aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii,
la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanță",
iar "dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni".
Este adevărat că prin art. 110
1
C. pen., reglementându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub
control pentru minori, nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor
față de care se ia o atare măsură, așa cum s-a instituit în reglementarea generală,
aplicabilă majorilor, prin art. 86
2
C. pen.
Or, această lipsă de reglementare a termenului
de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere
sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea
generală, pe care o conține art. 86
2
alin. (1) C. pen., cât timp ea nu
răspunde cerinței de diferențiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru
minori.
Sub acest aspect, nu se poate ignora că
întregul sistem sancționator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant
mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele și
măsurile pe care le adoptă, urmărește să asigure în primul rând reeducarea și reîncadrarea
lor în societate.
De aceea, din moment ce, potrivit art.
110
1
alin. (1) C. pen., supravegherea minorului de către o persoană sau
instituție, dintre cele la care se referă art. 103 C. pen., ori stabilirea pentru
el a uneia sau mai multor obligații este susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului
de încercare la care se referă art. 110 C. pen., este evident că și modul de calcul
al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil
minorilor în raport cu dispozițiile generale referitoare la suspendarea condiționată
a executării pedepsei.
De altfel, este de observat că în legătură
cu aplicarea corespunzătoare a altor dispoziții, pe care le conține art. 110
1
C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control,
acestea nu includ referiri și la dispozițiile art. 86
2
alin. (1) C.
pen., ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a considerat că reglementările date prin
acest ultim text de lege ar fi aplicabile și în cazul minorilor.
Așa fiind, se impune să se constate că
durata termenului de încercare, în cazul minorului față de care se dispune suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată decât
în conformitate cu prevederile art. 110 C. pen., iar nu potrivit reglementării cu
aplicare generală prevăzute la art. 86
2
alin. (1) C. pen., prin care
este stabilit un termen excesiv de lung, ce depășește în mod vădit intervalul de
timp necesar reeducării unui minor în privința căruia s-a apreciat că i se poate
asigura reeducarea și în condițiile unei astfel de măsuri.
În acest sens fiind și decizia nr. LXXV
nr. 75/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul
legii. De asemenea înlătură dispozițiile privind obligațiile instituite în sarcina
inculpaților C.A.M., S.L.I. și M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani, având
în vedere având în vedere vârsta acestora în prezent.
În ceea ce privește celelalte critici ale
Parchetului, Înalta Curte, le apreciază ca fiind nefondate, în mod corect s-a reținut,
în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen., avându-se în vedere toate circumstanțele reale ale săvârșirii
faptelor de care aceștia sunt cecetați, de persoanele inculpaților, astfel că aplicarea
unor pedepse în condițiile mai sus inserate, fiecăruia dintre inculpați, într-un
cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege sunt de natură să realizeze
scopul pedepsei în sensul prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecință, Înalta Curte, urmează să
admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva
deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților
C.A.M. și S.L.I. la câte 3 ani închisoare fiecare.
În temeiul art. 110
1
C. proc.
pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare
de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I.
Înlătură dispozițiile privind obligațiile
instituite în sarcina inculpaților C.A.M., S.L.I. și M.I.C. până la împlinirea vârstei
de 18 ani.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina
statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu
pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011
a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații
C.A.M., S.L.I. și M.I.C.
Casează, în parte, decizia atacată și sentința
penală nr. 239 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, secția penală și
rejudecând în fond:
Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților
C.A.M. și S.L.l. la câte 3 ani închisoare fiecare.
În
temeiul art. 110
1
C. proc. pen. dispune suspendarea
condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare
inculpat, respectiv pentru inculpații C.A.M. și S.L.I.
Înlătură dispozițiile privind obligațiile
instituite în sarcina inculpaților C.A.M., S.L.l. și M.I.C. până la împlinirea vârstei
de 18 ani.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina
statului.
Onorarile apărătorilor desemnați din oficiu
pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie
2012.