ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 381/P/2008 din 4 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie - februarie 2008, profitând de imposibilitatea victimei N.A.M.G., în vârstă de 14 ani, persoană cu handicap I grav, de a se apăra, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.

Prin sentința penală nr. 384 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată N.A.M.G. prin reprezentant legal N.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 33 din 8 martie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, criticând lipsa cercetării judecătorești, lipsa rolului activ, nepronunțarea asupra cererii inculpatului de a i se aplica dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nemotivarea hotărârii și greșita schimbare de încadrare juridică.

S-a arătat că, întrucât, imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, presupune, lipsa aptitudinilor de a înțelege și de a voi, fapta nu constituie infracțiunea de viol, în cazul în care victima suferă de debilitate mintală, dar are totuși semnificația faptelor pe care le împlinește. În speță, partea vătămată este diagnosticată cu tulburare psihotică acută polimorfă cu simptom de schizofrenie, a fost de acord să întrețină raport sexual cu inculpatul și nu s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima voința, având în vedere că a declarat că are semnificația faptelor pe care le îndeplinește.

Așa fiind, instanța a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011, Tribunalul Bacău a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat și de partea vătămată, din art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în art. 198 C. pen. și, respectiv, din art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), (3) teza I în art. 197 alin. (1), (2) lit. c), alin. (3) teza I cu art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă N.A.M.G. prin reprezentantul său legal N.M. și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească suma de 2.033,99 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău și la suma de 4.480,505 lei către Spitalul Clinic de Psihiatrie „S.” Iași reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate N.A.M.G.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.I., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.500 lei, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Instanța de fond a stabilit că inculpatul și victima, veri primari, au întreținut raporturi sexuale în luna ianuarie 2008, în urma cărora minora a rămas însărcinată.

La data de 28 septembrie 2008, partea vătămată N.A.M.G. a născut o fetiță, paternitatea acesteia fiind stabilită prin raportul de expertiză din 20 august 2010 întocmit de Serviciul de Biocriminalistică al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.

În trimestrul II de sarcină (mai 2008), partea vătămată a prezentat, potrivit actelor medicale și medico-legale depuse la dosarul cauzei, o tulburare psihotică acută poliformă cu simptome de schizofrenie.

Instanța a apreciat că între activitatea inculpatului și debutul bolii există un raport de cauzalitate, întrucât „un organism de 13-14 ani cum a fost cazul părții vătămate, nu a fost pregătit și nu a putut duce o sarcină, consecința fiind debutul bolii psihice” (motivarea sentinței - fila 137 Dosar nr. 7483/110/2010).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul A.I..

Parchetul a solicitat aplicarea pedepsei accesorii precum și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Inculpatul a criticat hotărârea dispusă împotriva sa sub aspectul încadrării juridice dată faptei comise și al cuantumului pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 62 din 8 mai 2012, a admis apelul inculpatului și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa inculpatului de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Totodată, cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. a fost redus de la 6 ani la 2 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă, că inculpatul prin constrângere psihică a întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu victima, persoană minoră (14 ani la data faptelor) și cu afecțiuni psihice dovedite inclusiv prin acte medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. Actele intime cu victima au fost realizate prin constrângere psihică, inculpatul care se află în gradul IV de rudenie cu victima cunoștea atât vârsta acesteia, starea de tulburare psihică, cât și afecțiunile medicale de care suferea minora, afecțiuni vizibile și printr-o examinare liminară, aspect datorat relațiilor apropiate în care se aflau părțile, cât și a raporturilor de rudenie și de comunicare ale inculpatului cu celelalte persoane în grija cărora se afla victima.

Curtea a constatat că recursul declarat este întemeiat însă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.

Având în vedere pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, conduita inculpatului care contribuie financiar la creșterea minorului, dar și la întreținerea victimei, regretul manifestat pentru săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, au determinat instanța să concluzioneze că pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre limita maximă prevăzută de textul sancționator este netemeinică, impunându-se reducerea cuantumului ei.

Cât privește critica privind neaplicarea pedepsei accesorii și complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., s-a considerat că această sancțiune ar fi disproporționată în raport de datele cauzei, l-ar împiedica pe inculpat să-și exercite drepturile părintești și față de celălalt minor pe care acesta îl are în întreținere din relația cu o altă persoană și practic, l-ar împiedica să-și îndeplinească o obligație conferită de dispozițiile legale. Inculpatul nu a fost decăzut din drepturile părintești, nu a exercitat abuz fizic sau moral asupra minorilor aflați în întreținere și nicio probă nu dovedește că ar exista vreun indiciu că inculpatul s-ar face nedemn pentru exercitarea drepturilor părintești, cu atât mai mult de tutore sau curator.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul A.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor având în vedere că partea vătămată, având reprezentarea faptelor sale, a consimțit la întreținerea actelor sexuale și că în cauză nu există dovezi cu privire la momentul și cauza instalării bolii psihice.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o greșită încadrare juridică faptei comise de inculpatul A.I., considerând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat acte de constrângere fizică sau morală asupra victimei; dimpotrivă, potrivit propriilor sale declarații, partea vătămată a consimțit la întreținerea unui raport sexual (a se vedea declarațiile părții vătămate - filele 8-9 dosar urmărire penală, declarațiile inculpatului și reprezentantului legal al părții vătămate N.G., filele 35, 37, Dosar nr. 7483/110/2010, declarația părții vătămate N.A.M.G. - fila 20, declarația inculpatului - fila 22, declarația reprezentantului legal al părții vătămate N.M. - fila 21 - toate din Dosarul nr. 7483/110/2010).

Totodată, urmărirea penală și cercetarea judecătorească nu au stabilit că partea vătămată s-ar fi aflat vreun moment în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Niciun act medical, nicio investigație de specialitate, nicio probă testimonială nu dovedesc că partea vătămată ar fi fost bolnavă psihic, afectată/tulburată psihotic anterior sau la momentul întreținerii raportului sexual cu vărul său.

În consecință, constatarea că inculpatul ar fi întreținut un act sexual cu o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința este nefondată și eronată.

În egală măsură, în cauză nu există nicio dovadă că întreținerea actului sexual cu consecința stării de graviditate ar fi cauzat victimei o vătămare gravă a sănătății.

Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză arată în mod neechivoc că partea vătămată nu prezintă nicio internare înainte de sarcină și că debutul bolii psihice s-a constatat în timpul sarcinii.

Toate alegațiile instanței legate de faptul că nu există îndoială că boala psihică a debutat și s-a constatat în timpul sarcinii și că ar avea legătură cu această stare fizică nu au fundamentat științific și probator.

Susținerea că un organism de 13-14 ani nu a fost pregătit și nu a putut duce sarcina este contrazisă nu numai de realitatea faptică, multiplicată în zeci de alte cazuri cotidiene, dar, mai ales, nu se fundamentează pe nicio probă științifică.

În consecință, stabilirea unei legături de cauzalitate între fapta inculpatului și boala psihică a părții vătămate (despre al cărei trecut medical, manifestări, istoric familial nu se cunoaște absolut nimic) este neîntemeiată, o asemenea legătură neexistând și făcând imposibilă reținerea încadrării juridice în baza căreia a fost condamnat inculpatul.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.I., va casa în întregime Decizia penală nr. 62 din 8 mai 2012 a Curții de Apel Bacău și în parte sentința penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău și, rejudecând, va dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare va fi suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 4 ani.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. consideră că pedeapsa aplicată, prin cuantumul și modalitatea ei de executare este în măsură să asigure scopul pedepsei, reeducarea socială și prevenirea săvârșirii în viitor de fapte penale de către inculpat, scop care poate fi atins fără recluziunea acestuia.

Pe durata suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Se atrage atenția inculpatului asupra încălcării condițiilor prevăzute de lege cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3), art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpatului și a părții vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 08 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează, în totalitate, decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, numai sub aspectul laturii penale și, în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul A.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei părți civile

N.A.M.G.

, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 09 octombrie 2012.