ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1347/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 375/ D din 28 octombrie 2009, Tribunalul Bacău a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecată in infracțiunile de act sexual cu un minor prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. A fost condamnat inculpatul C.B.T. (fiul lui T. si Z.) pentru comiterea infracțiunilor: - tentativă la viol prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. - fapta din august 2008 - la pedeapsa de 2 ani si 6 luni Închisoare; - viol prevăzută de art. 197 alin. ( 1), (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 99 C. pen. - fapta din octombrie 2008 - la pedeapsa de 5 ani închisoare; - viol prevăzuta de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. - fapta din 17 octombrie 2008 - la pedeapsa de 5 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. ( 2) C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 1000 alin. (2) C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente C.T.

și C.Z. să plătească părții vătămate suma de 10.000 lei RON daune morale. S-a respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor materiale formulată personal de tatăl părții vătămate A.M. Potrivit art. 191 alin. ( 1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare. Conform art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții vătămate suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, într-o zi din luna august 2008, în jurul orelor 14,00, inculpatul C.B.T. a încercat să întrețină relații sexuale cu minorul de 8 ani A.V.

Minorul s-a apărat, și numai opoziția sa l-a împiedicat pe inculpat să consume infracțiunea, care a rămas în forma tentativei. Instanța fondului mai reține că, în a doua decadă a lunii octombrie 2008, inculpatul, prin amenințarea părții vătămate, minorul A.V. a întreținut cu acesta un raport sexual anal într-o pădure din apropierea localității Hăghiac. Inculpatul l-a mai constrâns pe minor la acte sexuale în seara de 17 octombrie 2008 când fapta lui a fost observată de martori. Starea de fapt a fost reținută în baza declarațiilor părții vătămate, a certificatului medico-legal nr. 641/A1 din 20 octombrie 2008 emis de CML Onești, a declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiilor martorilor C.T., C.V., C.A., P.E., M.N., ce se coroborează cu declarațiile inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 3 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.B.T. împotriva sentinței penale nr. 375/ D din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Bacău. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu a motivat în scris recursul așa cum prevăd disp. art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În concluziile orale din ședința din 26 martie 2010 inculpatul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc.

pen. referitoare la individualizarea pedepsei și greșita încadrare juridică. S-a susținut că în cauză nu s-a comis infracțiunea de viol, ci infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen. Pe de altă parte, s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde prin reținerea unor circumstanțe atenuante, constând în faptul că inculpatul este elev în clasa a X-a, recunoaște și regretă faptele comise și provine dintr-o familie bine organizată care ar putea să-i asigure în continuare educație. În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., ce se ia în considerare de instanță și din oficiu, Curtea observă că acesta nu este întemeiat. Ceea ce diferențiază în mod esențial infracțiunea de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

de aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen. este împrejurarea că în cazul primei infracțiuni făptuitorul înfrânge voința victimei, minore sub vârsta de 15 ani, prin constrângerea violentă a acesteia sau profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința, pe când în situația infracțiunii prev. de art. 198 C. pen. există acordul victimei, consimțământul la actul sexual, pentru existența infracțiunii fiind necesară și suficientă doar condiția ca victima să nu fi împlinit vârsta de 15 ani. Or, în prezenta cauză s-a reținut în mod temeinic nu numai împrejurarea că partea vătămată era minoră, sub 15 ani, dar și faptul că actele sexuale comise asupra ei de către inculpat s-au produs prin violență și amenințare, respectiv prin constrângere.

Cât privește motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, Curtea observă că acesta este fondat. Este adevărat că faptele comise de inculpat asupra minorului au un pericol social ridicat, ele sunt de natură să-l afecteze grav pe acesta. Pe de altă parte, Curtea observă că pedeapsa este nu numai o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare a condamnatului. Potrivit art. 52 C. pen. scopul esențial al pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la acest scop, văzând și împrejurările că inculpatul este minor, elev în clasa a X-a, că recunoaște și regretă faptele, dar și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, Curtea apreciază că scopul pedepsei aplicate inculpatului ar putea fi atins și fără executarea efectivă cu privațiune de libertate.

Astfel, potrivit concluziilor referitoare la perspectivele de reintegrare socială din referatul de evaluare rezultă că acesta este bine integrat în familie, nu are de obicei un comportament infracțional, iar fapta pentru care a fost tras la răspundere penală ar fi rodul unei manifestări nechibzuite a curiozității. Același referat concluzionează că părinții inculpatului prezintă suficiente garanții morale, materiale și afective care cresc perspectivele de integrare în societate a inculpatului și prevenirea comportamentului infracțional al acestuia. Așa fiind, Curtea, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și dispozițiile referitoare la scopul pedepsei, văzând și limitele de pedeapsă referitoare la minori, prevăzute de art. 109 C. pen., dar și dispozițiile art. 110 1 C. pen., va casa hotărârile pronunțate în limitele motivului prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. și, rejudecând, va decontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente pe care, prin aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., le va reduce după cum urmează: - pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Va face aplicarea art. 71, art. 64 teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. Conform art. 110 1 C. pen., va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de 5 ani. Pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul minor va fi încredințat pentru supraveghere deosebită părinților săi C.T. și C.Z. stabilindu-se obligația prev. de art. 103 alin. (2) lit. b) C. pen. de a nu intra în legătură cu minorul parte vătămată A.V.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să nu intre în legătură cu minorul parte vătămată A.V.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.B.T. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 375/ D din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Bacău, secția penală, cu privire la pedeapsă și, rejudecând, decontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente pe care, prin aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., le reduce după cum urmează: - pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 99 C. pen. (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71, art. 64 teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. Conform art. 110 1 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de 5 ani. Pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul minor va fi încredințat pentru supraveghere deosebită părinților săi C.T.

și C.Z. stabilindu-se obligația prev. de art. 103 alin. (2) lit. b) C. pen. de a nu intra în legătură cu minorul parte vătămată A.V. După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să nu intre în legătură cu minorul parte vătămată A.V. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2010.