ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177 din 03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, a fost condamnat inculpatul P.M. - fiul lui G. si L.:

- la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din 01 noiembrie 2009);

- la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din 01 noiembrie 2009);

- conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada 12 iulie - 01 noiembrie 2009).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani.

Conform art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Liești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, astfel că - în total - inculpatul va executa pedeapsa de 13 (treisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii - 24 ore -aferentă zilei de 24 noiembrie 2009 și a arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 443,45 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 1019/P/2009 din 16 decembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului P.M., că în ziua de 01 noiembrie 2009 a aplicat lovituri cu pumnii și cu palmele părții vătămate S.N.L., cauzându-i o contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil și o contuzie de piramidă nazală, ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În aceeași zi, inculpatul P.M. a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, prin constrângerea acesteia și profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra. În fine, s-a reținut prin rechizitoriu că, în perioada 12 iulie 2009 - 01 noiembrie 2009, inculpatul P.M. a întreținut relații sexuale cu partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 02 noiembrie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Galați au fost sesizați de către S.N.L., care a formulat plângere împotriva concubinului său, P.M., pentru lovire, aducând totodată la cunoștința lucrătorilor de poliție că, de circa 5 luni de zile, întreține relații sexuale cu acesta, cunoscând faptul că este minoră cu vârsta sub 15 ani. Ulterior, aceasta a declarat lucrătorilor de poliție și faptul că a fost violată de către P.M.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, iar datorită neînțelegerilor cu tatăl său, care era consumator de băuturi alcoolice, a plecat de la locuința acestuia din urmă, în urmă cu peste un an de zile, stabilindu-se în comuna Fundeni, județul Galați la o persoană rămasă neidentificată, cunoscută sub numele D.

Ulterior, partea vătămată S.N.L. s-a mutat cu persoana respectivă în comuna Nămoloasa, jud. Galați, la o altă familie, pe nume B., în comună cunoscându-l pe inculpatul P.M. cu care s-a împrietenit.

La data de 12 iulie 2009, partea vătămată S.N.L. s-a mutat la locuința inculpatului (și a mamei acestuia - martora P.L.), acesta intenționând să se căsătorească cu ea.

Partea vătămată a declarat că, la momentul la care s-a mutat efectiv la locuința inculpatului, acesta a cunoscut vârsta acesteia, respectiv de 14 ani, deoarece i-a arătat o copie a certificatului de naștere, care se află atașată dosarului.

La rându-i, inculpatul P.M. a declarat că, întrucât intenționa să schimbe domiciliul părții vătămate la locuința mamei sale, i-a cerut acesteia o copie a certificatului de naștere, cu care s-a prezentat la instituțiile abilitate din comună pentru a se interesa ce documente sunt necesare pentru schimbarea domiciliului. Cu această ocazie, inculpatul a aflat care este vârsta părții vătămate.

Din momentul la care partea vătămată s-a mutat la domiciliul inculpatului, a început să întrețină relații sexuale cu acesta, aspect recunoscut în mod constant de către inculpat. Mai mult, inculpatul a declarat că, de la diferiți tineri din comună, a aflat faptul că legea interzice întreținerea de raporturi sexuale persoane ce nu au împlinit vârsta de 15 ani și, cu toate acestea, timp de aproximativ patru luni, a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Faptul că inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate este confirmat și de către martora P.L. - mama inculpatului, care a declarat că, în cursul lunii septembrie, în timp ce făcea curățenie în locuință, a găsit copia certificatului de naștere al părții vătămate, ocazie cu care a aflat că aceasta are vârsta de 14 ani. Martora P.L. nu i-a întrebat niciodată pe partea vătămată și pe inculpat dacă au întreținut relații sexuale pe parcursul relației de concubinaj, dar aceasta a declarat că bănuia acest lucru.

Partea vătămată a declarat că, pe perioada în care a locuit cu inculpat, au mai existat certuri între ei, generate de existența unor mesaje de pe telefonul inculpatului, care proveneau de la o fostă prietenă a inculpatului și de care partea vătămată a luat cunoștință.

La data de 01 noiembrie 2009, partea vătămată S.N.L. și inculpatul P.M. au participat la o petrecere organizată de sora inculpatului, ocazie cu care acesta din urmă a consumat o mare cantitate de alcool. La momentul la care aceștia s-au reîntors la locuința inculpatului, acesta i-a reproșat părții vătămate faptul că i-a verificat mesajele telefonice și că partea vătămată i-a cerut explicații, aspecte care l-au determinat pe inculpat să o lovească pe partea vătămată.

Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu palmele și cu pumnii peste corp, în special în zona feței, aceasta din urmă începând să sângereze. Datorită acestui fapt, partea vătămată a părăsit încăperea pentru a se spăla, deoarece sângera abundent din nas. La întoarcerea în cameră, inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord.

Datorită faptului că a fost refuzat, inculpatul a început să adreseze părții vătămate amenințări cu moartea și cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, martora P.L. Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, susținând că de fapt a amenințat-o doar cu bătaia, cu precizarea că la acel moment a și lovit-o, aplicându-i două palme.

În momentul următor, inculpatul a început să tragă de hainele părții vătămate și, pentru a nu fi bătută, aceasta s-a dezbrăcat singură. Inculpatul a avut cu partea vătămată un raport sexual normal, complet, ejaculând. După consumarea raportului sexual, partea vătămată a început să plângă, aspect confirmat și de către inculpat.

A doua zi, partea vătămată a început să se simtă rău, aspect sesizat de către martora P.L., spunându-i acesteia că, de fapt, a fost lovită de fiul său, inculpatul P.M. Întrucât partea vătămată acuza dureri, martora P.L. a anunțat serviciul de ambulanță, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. Galați, unde a și fost internată în perioada 02 noiembrie - 03 noiembrie 2009.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată S.N.L. a prezentat semnele unei deflorări complete vechi, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată nu se poate preciza; în secreția vaginală nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Partea vătămată a prezentat contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil și o contuzie de piramidă nazală (tumefacția piramidei nazale consemnată la motivele internării, epistaxisul anterior stâng oprit spontan afirmat la examinarea medico-legală) - leziuni traumatice ce au putut fi produse prin contuzia toracică prin lovire cu sau de corp dur, contuzia piramidei nazale prin lovire cu corp dur. Leziunile constatate pot data din 01 noiembrie 2009 și au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața. S-a mai precizat că a prezentat vegetații veneriene al căror debut nu se poate preciza, care au fost cauterizate în secția dermato-venerice.

Din raportul privind evaluarea consecințelor psihologice a abuzului sexual a rezultat că se recomandă menținerea măsurii de protecție specială, sprijin pentru reintegrare școlară, în vederea stimulării intelectuale necesare dezvoltării personalității și participarea la activități de consiliere psihologică regulate care să urmărească dezvoltarea sentimentului de securitate, de identitate, a stimei de sine și creșterea încrederii în potențialul propriu.

Reține instanța de fond că, audiat cu respectarea garanțiilor procesual în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor aduse ca învinuire. Astfel, a declarat că în luna iulie 2009 a cunoscut-o pe partea vătămată S.N.L. care s-a mutat la locuința lui, întreținând o relație de concubinaj; a precizat că, întrucât intenționa să schimbe domiciliul părții vătămate la locuința mamei sale, i-a cerut acesteia o copie a certificatului de naștere, cu care s-a prezentat la instituțiile abilitate din comună pentru a se interesa ce documente sunt necesare pentru schimbarea domiciliului, ocazie cu care a aflat că aceasta are vârsta de 14 ani.

Cu privire la cele petrecute în seara zile de 01 noiembrie 2009, inculpatul a declarat că, la întoarcerea de la petrecerea organizată de sora sa, petrecere la care a consumat băuturi ajcoolice, s-a certat cu partea vătămată căreia i-a reproșat că i-a verificat mesajele. întrucât discuția a degenerat, s-a enervat și a lovit-o pe partea vătămată cu palmele și cu pumnii peste corp, în special în zona feței, aceasta din urmă începând să sângereze. Datorită acestui fapt, partea vătămată a părăsit încăperea pentru a se spăla, deoarece sângera abundent din nas. La întoarcerea în cameră, inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord.

Datorită faptului că a fost refuzat, i-a adresat părții vătămate amenințări cu moartea și cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, martora P.L.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, susținând că de fapt a amenințat-o doar cu bătaia, cu precizarea că la acel moment a și lovit-o, aplicându-i două palme.

În momentul următor, inculpatul a început să tragă de hainele părții vătămate și, pentru a nu fi bătută, aceasta s-a dezbrăcat singură. Inculpatul a avut cu partea vătămată un raport sexual normal, complet, ejaculând. După consumarea raportului sexual, partea vătămată a început să plângă, aspect confirmat de către inculpat (declarații filele 45-55 dosar urm. pen.).

În faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de „dreptul de a nu face declarații", prevăzut de art. 70 C. proc. pen., precizând doar că dorește să se căsătorească cu partea vătămată (fila 27 dosar instanță).

În final, prima instanță a apreciat că situația de fapt mai sus reținută, și vinovăția inculpatului, au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză respectiv:

- procesul verbal de consemnare a plângerii (filele 3-4 dosar urm. pen.);

- declarațiile părții vătămate care a arătat că datorită neînțelegerilor cu tatăl său care era consumator de băuturi alcoolice, a plecat de la locuința acestuia din urmă, stabilindu-se în comuna Fundeni, județul Galați la o persoană cunoscută sub numele D., iar ulterior, s-a mutat cu persoana respectivă în comuna N., jud. G., la o altă familie pe nume B., în comună cunoscându-l pe inculpatul P.M. cu care s-a împrietenit. Partea vătămată a precizat că din momentul în care s-a mutat la domiciliul inculpatului, a început să întrețină relații sexuale cu acesta și că inculpatul cunoștea că are vârsta de 14 ani. De asemenea a arătat că în seara zilei de 01 noiembrie 2009, inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, i-a reproșat faptul că i-a verificat mesajele și a lovit-o cu palmele și cu pumnii peste corp, în special în zona feței, începând să sângereze; că inculpatul i-a cerut să întrețină relații sexuale, lucru cu care nu a fost de acord. în aceste împrejurări, inculpatul a început să-i adreseze amenințări cu moartea și cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, a început să tragă de hainele astfel că, pentru a nu fi bătută, aceasta s-a dezbrăcat singură. Inculpatul a avut cu partea vătămată un raport sexual normal, complet, ejaculând. în fine, partea vătămată a relatat că a doua zi a început să se simtă rău, aspect sesizat de către martora P.L., spunându-i acesteia că, de fapt, a fost lovită de fiul său, inculpatul P.M. (declarații filele 6-14 dosar urm. pen., 54 dosar instanță).

- raportul de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată S.N.L. a prezentat semnele unei deflorări complete vechi, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată nu se poate preciza; în secreția vaginala nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Partea vătămată a prezentat contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil și o contuzie de piramidă nazală (tumefacția piramidei nazale consemnată la motivele internării, epistaxisul anterior stâng oprit spontan afirmat la examinarea medico-legală) - leziuni traumatice ce au putut fi produse prin contuzia toracică prin lovire cu sau de corp dur, contuzia piramidei nazale prin lovire cu corp dur. Leziunile constatate pot data din 01 noiembrie 2009 și au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața. S-a mai precizat că a prezentat vegetații veneriene al căror debut nu se poate preciza, care au fost cauterizate în secția dermato-venerice (fila 23-24 dosar urm. pen.);

- declarația martorei P.L. - mama inculpatului - care a arătat că fiul ei și partea vătămată trăiau în concubinaj, că avea cunoștință de faptul că partea vătămată are vârsta de 14 ani (aspect cunoscut și de către inculpat) și că, deși nu i-a întrebat niciodată, bănuia că fiul ei și partea vătămată întrețineau relații sexuale. A declarat martora că în dimineața zilei de 02 noiembrie 2009 a observat că partea vătămată se simte rău și că are buza crăpată, aceasta povestindu-i că a fost lovită de către P.M. (filele 27-30 dosar urm. pen., 55 dosar instanță);

- declarațiile martorilor N.I. și C.G. care au confirmat existența relației de concubinaj dintre inculpat și partea vătămată, cel din urmă martor precizând că cei doi întrețineau relații sexuale. De asemenea martorul C.G. a arătat că în prezența sa inculpatul a recunoscut, cu prilejul audierii sale de către organele de poliție, că în seara zilei de 01 noiembrie 2009 a lovit-o pe S.N.L. și a forțat-o să întrețină raport sexual (filele 31-33, 34-36 dosar urm. pen., 56, 76 dosar instanță);

- declarația martorului P.I. - tatăl părții vătămate care a luat cunoștință de săvârșirea faptelor cu prilejul audierii sale de către organul de urmărire penală (filele 20-21 dosar urm. pen., dosar instanță) toate coroborate cu

- declarația de recunoaștere dată de inculpat în faza de urmărire penală (filele 45-55 dosar urm. pen.).

În faza cercetării judecătorești, a reținut instanța de fond că partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, susținând că inculpatul a lovit-o doar cu palma peste față, că nu a lovit-o cu pumnii și nici nu i-a aplicat lovituri într-o altă zonă a corpului. De asemenea, partea vătămată a susținut că la data de 01 noiembrie 2009 a întreținut de două ori relații sexuale cu inculpatul, în ambele situații a fost de acord, iar inculpatul nu a constrâns-o în nicio modalitate, respectiv nu a lovit-o și nici nu a amenințat-o pentru a o determina să întrețină raport sexual. Partea vătămată a justificat revenirea asupra declarației de recunoaștere făcută în faza de urmărire penală prin aceea că a fost influențată de către lucrătorul de poliție care a audiat-o și care a țipat la ea.

În opinia instanței de fond, declarația dată de partea vătămată în faza cercetării judecătorești nu poate fi reținută ca fiind corespunzătoare situației de fapt reale întrucât susținerile acesteia nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză ci, dimpotrivă, sunt combătute de celelalte probe, respectiv de declarațiile date în faza de urmărire penală, de declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea mai sus reținută precum și de concluziile raportului de constatare medico - legală. Partea vătămată nu a justificat în mod temeinic revenirea asupra declarației anterioare, susținerea în sensul că a fost intimidată de lucrătorul de poliție nefiind probată și nici credibilă, în condițiile în care partea vătămată a fost audiată în prezența unui psiholog. Martora A.V., audiată în faza cercetării judecătorești, a confirmat că partea vătămată a fost audiată în condiții de legalitate de către organul de urmărire penală.

Cu privire la înfrângerea voinței părții vătămate, reține instanța de fond că acest aspect rezultă, direct, din declarațiile inculpatului însuși. Astfel, în declarația din data de 23 noiembrie 2009, inculpatul a arătat că „a amenințat-o că o va bate până o va omorî". Ulterior, audiat în prezența avocatului ales, inculpatul a declarat că doar a amenințat-o cu bătaia, și nu cu moartea, arătând în plus că a și lovit-o la momentul în la care i-a cerut să întrețină relații sexuale, aplicându-i două lovituri cu palmele (file 45 dosar urm. pen.).

A mai reținut instanța de fond că partea vătămată minoră a precizat, în faza cercetării judecătorești, că-și retrage plângerea formulată pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., manifestare de voință care însă nu a fost încuviințată de reprezentantul legal, respectiv președintele Consiliului Județului Galați.

Potrivit fișei de cazier, s-a reținut că inculpatul P.M. nu este la prima abatere de la legea penală. Prin sentința penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Liești rămasă definitivă la data de 20 octombrie 2008, prin Decizia penala nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată conform art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei mai sus menționate, astfel încât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamntorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite (prin exercitarea de violențe și amenințări, împotriva unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta fragedă). S-a mai ținut seama, totodată, de urmările produse (respectiv de consecințele faptelor asupra dezvoltării psiho - fizice a minorei, astfel cum au fost relevate în raportul privind evaluarea consecințelor psihologice a abuzului sexual) precum și de persoana inculpatului care este recidivist (anterior fiind condamnat pentru fapte de violență) și de conduita procesuală a acestuia.

Ținând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, de datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate de martorii A.I. și R.A., dar și de natura relațiilor sociale încălcate, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prev. în art. 52 C. pen. și reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse după cum urmează: în cuantum de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., respectiv de 5 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere natura infracțiunilor, împrejurările în care a fost săvârșită, persoana inculpatului și cuantumul pedepselor principale stabilite, s-a apreciat că se impune a-i fi aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Față de natura relațiilor sociale încălcate, de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, de persoana acestuia care este recidivist și de împrejurările comiterii faptelor, potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a mai reținut că inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore, prin ordonanța din 24 noiembrie 2009 (fila 39 dosar urm. pen.), iar prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile. Măsura arestării preventive a fost ulterior menținută de instanța de judecată în temeiul art. 300

1

C. proc. pen., respectiv, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen.

Reținând gravitatea ridicată a infracțiunilor săvârșite, natura și importanța relațiilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele (prin exercitarea de violențe și amenințări, împotriva unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta fragedă), urmarea produsă și impactul negativ asupra psihicului minorei, starea de insecuritate socială, precum și rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a arătat că va fi menținută starea de arest a inculpatului P.M.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 24 noiembrie 2009 și a arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la zi.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată minoră, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă. Având în vedere natura relațiilor anterioare dintre inculpat și partea vătămată, circumstanțele în care au fost săvârșite faptele precum și conduita procesuală a părții vătămate s-a apreciat că nu se justifică obligarea inculpatului la plata de daune morale către aceasta.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 C. civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, respectiv există faptă ilicită, prejudiciu cert, există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul produs părții vătămate și a fost stabilită vinovăția inculpatului, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 443,45 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare conform decontului fila 26 dosar urm. pen.) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați.

Având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că se va dispune prelevarea de probe biologice de la acesta, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Cu privire la infracțiunea de viol, inculpatul a solicitat să se constate că această faptă nu există și să se dispună achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, inculpatul a solicitat să se analizeze declarațiile sale care se coroborează cu declarația părții vătămate dată în fața instanței de fond, probe ce contrazic mențiunile din rechizitoriu.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire, inculpatul a solicitat să se constate că probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că partea vătămată a fost lovită de o altă persoană înainte de data de la care a început să locuiască în domiciliul său. Pentru această infracțiune de lovire, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b) în ref. la art. 10 lit. h) C. proc. pen., întrucât partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă.

Cu privire la infracțiunea de raport sexual cu un minor, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa conform art. 2 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. In susținerea acestui motiv de apel, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că a întreținut o relație de concubinaj cu partea vătămată, cu acordul acesteia, relație cunoscută de toată comunitatea în care trăiau.

În subsidiar, apelanul-inculpat a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special.

Prin Decizia penală nr. 44/ A din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul P.M. (fiul lui G. si L.) împotriva sentinței penale nr. 177 din 03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8612/121/2009.

A desființat în parte sentința penală nr. 177 din 03 mai 2010 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

- a redus de la 5 luni închisoare la 1 (una) lună închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) teza I și art. 80 C. pen.

- a redus de la 12 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa principală și de la 4 ani la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.

- a redus de la 5 ani închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen. și înlătură pedeapsa complementară aplicată pentru această infracțiune.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. a contopit pedepsele principale de 1 (una) lună închisoare, 4 (patru) ani închisoare, 1 (un) an închisoare și a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza disp. art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Liești definitivă prin Decizia penală nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, astfel că, în total, inculpatul P.M. va executa pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza disp.art. 383 alin. (1) și art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza disp.art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 24 noiembrie 2009 la zi, respectiv la 15 octombrie 2010.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

S-a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului - sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa - pe baza unei analize complete a materialului probator.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a constatat că infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. (cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) există în materialitatea ei și a fost comisă cu vinovăție de inculpat. Deși inculpatul solicită să se aibă în vedere declarațiile sale „coroborate" cu declarația părții vătămate - dată în fața instanței de fond - în susținerea cererii de achitare (pentru infracțiunea de viol) s-a apreciat că tocmai aceste declarații ale sale, coroborate cu restul materialului probator, confirmă fără nici un dubiu existența infracțiunii de viol.

Astfel, în mod constant, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul P.M. a declarat că raportul sexual din data de 01 noiembrie 2009 întreținut cu partea vătămată S.N.L. - în vârstă de 14 ani - a avut loc după ce în prealabil a exercitat acțiuni de amenințare și violență asupra acesteia.

În declarația dată (aflată la fila 51 verso dosar urmărire penală), inculpatul a susținut că „i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, însă aceasta a refuzat, iar el a început să tragă hainele cu care era îmbrăcată, iar aceasta s-a opus". A mai susținut inculpatul că „a amenințat-o pe partea vătămată că o va bate, o va omorî dacă se va opune, dacă va țipa", iar în urma acestor amenințări partea vătămată s-a dezbrăcat și au întreținut un raport sexual normal.

Partea vătămată S.N.L. a declarat în faza urmăririi penale că în seara de 01 noiembrie 2009 inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale cu el, însă l-a refuzat, motiv pentru care a început să o amenințe că dacă va plânge și va țipa, o va omorî în bătaie. A mai arătat partea vătămată că inculpatul „a început să tragă hainele cu care era îmbrăcată și pentru a nu fi bătută s-a dezbrăcat și a întreținut cu el un raport sexual normal" (declarație fila 9 dosar urmărire penală).

Astfel, s-a reținut că declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile părții vătămate date în faza urmăririi penale, dar și cu declarația martorului C.G., care a susținut că, în prezența sa, inculpatul a recunoscut - cu prilejul audierii în fața organelor de poliție - că în seara de 01 noiembrie 2009 a lovit-o pe S.N.L. și a forțat-o să întrețină raport sexual.

Este adevărat, a reținut instanța de apel, că partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale și cu ocazia audierii la instanța de fond a susținut că în seara de 01 noiembrie 2009 a întreținut relații sexuale cu inculpatul și în ambele situații a fost de acord, iar inculpatul nu a constrâns-o în nici o modalitate. încercând să justifice revenirea asupra acestor susțineri, partea vătămată a arătat că a fost influențată de organele de poliție.

Precizează însă instanța de apel, că - așa cum a arătat și instanța de fond - nu pot fi primite drept favorabile susținerile părții vătămate din faza cercetării judecătorești. S-a avut în vedere, în acest sens, împrejurarea că susținerile părții vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, nici măcar cu declarațiile inculpatului. De asemenea, aceste reveniri nu au fost argumentate și motivate temeinic, neexistând nici o probă care să confirme împrejurarea că organele de poliție ar fi putut influența declarațiile sale. S-a reținut și împrejurarea că partea vătămată a fost audiată în faza urmăririi penale în prezența unui psiholog care a confirmat că acea audiere s-a desfășurat în condiții de legalitate.

Instanța de apel a reținut și că, în faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declarație - conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - atitudine adoptată și cu ocazia soluționării apelului.

Cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că și aceasta există în materialitatea ei și a fost comisă cu vinovăție de inculpat. Au fost avute în vedere, în acest sens, declarațiile inculpatului - date în faza urmăririi penale; declarațiile părții vătămate S.N.L.; declarațiile martorilor C.G. și P.L.; raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2009. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat semne de violență (contuzie de piramidă nazală, contuzie toracică), posibil datând din data de 01 noiembrie 2009 și a necesitat pentru vindecarea lor un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Întrucât manifestarea de voință a părții vătămate - în sensul retragerii plângerii prealabile pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - nu a fost încuviințată de reprezentantul legal, s-a apreciat că soluția de condamnare a inculpatului este legală, neimpunându-se reformarea acesteia (nici în sensul achitării și nici în sensul încetării procesului penal).

De asemenea, s-a apreciat că este legală și soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de raport sexual cu un minor, în formă continuată.

Contrar susținerilor inculpatului, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 181 C. pen.

Față de gravitatea infracțiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., față de modalitățile săvârșirii (în formă continuată, respectiv în perioada 12 iulie 2009 - 01 noiembrie 2009), față de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, s-a considerat că nu se impune achitarea acestuia pe motiv că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În final, instanța de apel, având în vedere actele și lucrările dosarului, situația de fapt, atitudinea inculpatului, manifestată în cursul procesului penal, a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, impunându-se reducerea acestora.

Astfel, în opinia instanței de apel, din analiza întregului material probator rezultă fără nici un dubiu faptul că partea vătămată în vârstă de 14 ani (provenind dintr-o familie dezorganizată), a părăsit locuința în care domicilia cu tatăl său și s-a mutat inițial în comuna F., la o persoană cunoscută sub numele D., apoi la o familie pe nume B. din comuna N. și, în final, începând cu data de 12 iulie 2009, în locuința inculpatului P.M. După ce partea vătămată s-a mutat în locuința inculpatului, cei doi au început să întrețină relații sexuale, iar relația de „concubinaj" era de notorietate în comunitate.

S-a mai reținut că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea celor trei infracțiuni, cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că partea vătămată a declarat în mod constant că a fost de acord să locuiască cu inculpatul, să întrețină cu acesta relații sexuale, că dorește să păstreze relația cu acesta și că îl iubește foarte mult. Afirmațiile părții vătămate sunt confirmate și de scrisorile trimise inculpatului, care au fost depuse la dosarul instanței de fond.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate pentru cele trei infracțiuni sub limita minimului special prevăzută de lege.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte reține următoarele cu privire la judecarea cauzei până în prezent:

- atât în fața instanței de fond (fii. 27), cât și în cursul apelului (fii. 40), inculpatul a înțeles să invoce „dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea declarații în care să-și prezinte propria versiune cu privire la faptele pentru care a fost acuzat;

- nici în recurs inculpatul nu făcut declarații, rezumându-se ca - în ultimul cuvânt acordat - să precizeze că este de acord cu cele susținute de avocatul său și că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

- nici în apel, și nici în recurs, nu au fost solicitate probe noi (de către avocat, ori de către inculpat personal, și nici nu au fost formulate cereri prealabile.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt identice cu motivele de apel, toate aceste motive fiind invocate și ca „apărări"în fața instanței de fond.

Or, în condițiile în care - în recurs - pe de o parte, nu au fost solicitate și nici administrate probe noi, iar pe de altă parte, au fost susținute ca motive de recurs aceleași motive care au fost prezentate și în fața instanței de apel și, nu în ultimul rând, acestea au fost prezentate ca apărări de fond în fața primei instanțe, Înalta Curte apreciază că nu se impune, în principiu, suplimentarea argumentelor de natură probatorie ori a celor juridice, argumente prezentate în motivarea amplă a celor două hotărâri judecătorești atacate.

Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că se impun câteva completări referitoare la „unele apărări" invocate constant, inclusiv în fața instanței de recurs, apărări care ar justifica, în opinia avocatului, după caz, fie înlăturarea totală a răspunderii penale, fie atenuarea acesteia până la „aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ" (prin achitare în temeiul art. 18

1

C. pen.).

Împrejurarea că, în accepțiunea inculpatului, el și partea vătămată minoră ar fi trăit „ca soț și soție" („în concubinaj", situație pe care „o cunoștea toată lumea", „era de notorietate în comunitate") nu justifică, în nici-un mod, comportamentul violent al acestuia (lovirea părții vătămate motivată prin aceea că i-ar fi citit mesajele primite pe telefon), și nici obținerea întreținerii relațiilor sexuale prin amenințarea părții vătămate (amenințări de o gravitate extremă, mai ales raportate la vârsta fragedă a acesteia și, nu în ultimul rând, raportate la situația familială anterioară, dar și cea prezentă la data faptelor care formează obiectul judecății - astfel cum a fost corect reținută de către ambele instanțe - situația părții vătămate fiind una de vulnerabilitate deosebită, emoțional și social, dar și economic).

De asemenea, în contrast cu vârsta părții vătămate, vârsta inculpatului la data faptelor - persoană majoră - la care se adaugă experiența socială inerentă acestei vârste, cunoașterea cu exactitate a vârstei părții vătămate, și cunoașterea - cel puțin generică, din afirmațiile prietenilor săi - a prevederilor legale penale referitoare la întreținerea relațiilor sexuale cu o minoră (astfel cu rezultă chiar din propriile sale declarații), nu pot constitui argumente ale apărării în sensul că faptele sale „nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii".

Înalta Curte, în acord cu cele două instanțe, apreciază ca nerezonabil motivată revenirea părții vătămate asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale. Nici o probă din dosar nu sugerează, chiar la minimul de rezonabilitate, că declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale ar fi fost afectate de aspecte de nelegalitate ci, dimpotrivă, că toate aceste declarații au fost date organelor judiciare în deplină libertate de voință și conștiință (cele mai elocvente declarații din cursul urmăririi penale fiind date în prezența fie a unui instructor de educație de la căminul de primire minori, fie a unui psiholog de specialitate în domeniul ocrotirii minorilor, ori chiar în prezența tatălui minorei și a uneia dintre persoanele arătate, de fiecare dată acestea contrasemnând declarațiile scrise - fii. 8-10, fii. 10-11, fii. 12-13, fii. 13 verso - 14 din d.u.p.).

În condițiile neinvocării unor motive temeinice, rezonabile, atât revenirea asupra declarațiilor inițiale, cât și expedierea unor scrisori către inculpat (aspect la care avocatul a făcut referire) - ulterior trimiterii în judecată a acestuia și, mai ales, ulterior condamnării sale - sugerează, cu o probabilitate rezonabilă - încercarea părții vătămate pentru atenuarea ori chiar înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

Nici invocarea „acordului părții vătămate minore pentru întreținerea relațiilor sexuale" - acord sau consimțământ la care a făcut referire avocatul - nu prezintă relevanță juridică deoarece, prin incriminarea faptei în art. 198 C. pen., rezultă voința legiuitorului de a nu-l considera valabil, fiind dat de o persoană apreciată ca insuficient dezvoltată fizic, psihic, moral și social pentru a înțelege, pe deplin, toate sensurile, semnificațiile și, mai ales, toate implicațiile și consecințele unui astfel de consimțământ.

Neîntemeiată este și critica referitoare la individualizarea pedepsei, astfel cum a fost realizată de instanța de apel, care - așa cum s-a arătat - a redus pedeapsa rezultantă de la 13 ani închisoare la 4 ani și 2 luni închisoare.

În condițiile soluționării recursului inculpatului, Înalta Curte face trimitere la argumentele instanței de apel care au justificat această reducere semnificativă a pedepsei rezultante („rezultă fără nici un dubiu faptul că partea vătămată în vârstă de 14 ani, provenind dintr-o familie dezorganizată), a părăsit locuința în care domicilia cu tatăl său și s-a mutat inițial în comuna Fundeni, la o persoană cunoscută sub numele D. apoi la o familie pe nume B. din comuna N. și, în final, începând cu data de 12 iulie 2009, în locuința inculpatului P.M. După ce partea vătămată s-a mutat în locuința inculpatului, cei doi au început să întrețină relații sexuale, iar relația de „concubinaj" era de notorietate în comunitate. S-a mai reținut că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea celor trei infracțiuni, cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că partea vătămată a declarat în mod constant că a fost de acord să locuiască cu inculpatul, să întrețină cu acesta relații sexuale, că dorește să păstreze relația cu acesta și că îl iubește foarte mult. Afirmațiile părții vătămate sunt confirmate și de scrisorile trimise inculpatului, care au fost depuse la dosarul instanței de fond"). Așa cum s-a arătat, față de cele de mai sus, s-a apreciat de către instanța de apel că pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate pentru cele trei infracțiuni sub limita minimului special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că pedepsele, astfel cum au fost reduse de instanța de apel, sunt de natură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând argumente suplimentare, aduse în fața instanței de recurs de către apărare, care să justifice concluzia necesității unei noi reduceri a acestora.

Un contraargument pentru admiterea cererii de reducere a pedepselor îl constituie și mențiunile din fișa de cazier judiciar al inculpatului (fil.65 verso-„condamnat 6 luni pentru art. 180

2

C. pen., 6 luni pentru art. 1

1

pct. 1 Legea nr. 61/1991. Conform art. 33 - 34 va executa, cu un spor, 8 luni cu suspendare conf.art. 81 - 82 C. pen." – sentinta penala nr. 231/2007 jud. Liești).

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 24 noiembrie 2009, la 23 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată S.N.L., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2011.