ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1415/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 288 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte vătămată L.D.). A fost condamnat inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte vătămată L.L.). În baza disp.

art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului S.M.V. prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare. Potrivit disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.M. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a b) și e) C. pen. S-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008 emis în baza încheierii de ședință din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr 3807/121/2008 nu a fost pus în executare. în baza disp.

art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.V. și S.C. la plata sumei de 25.000. lei către partea vătămată / civilă L.D. și la plata sumei de 25.000. lei către partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de daune morale. Potrivit art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat BA Galați din fondul M.J. urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat. Conf. disp. art. 193 alin. (1) și (4) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.V. și S.C. la plata sumei de 400 lei către partea vătămată / civilă L.D.

și la plata sumei de 400 lei către partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza disp. art. 191 alin. (1) și (3) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.V. și S.C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 401/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M. V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C.penal cu aplicarea art. 99 C. pen. parte vătămată L.D.) și art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

(parte vătămată L.L.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-au reținut următoarele: Inculpatul S.M.V. și martora T.T. - bunica părților vătămate L.D. și L.L., locuiesc în comuna Movileni, jud. Galați, fiind vecini. Cele două părți vătămate – L.L. și L.D., frați gemeni, în vârstă de 8 ani .locuiesc împreună cu bunicii, părinții acestora fiind plecați la muncă în străinătate. În seara de 02 noiembrie 2007, în timp ce se aflau în fața locuinței, cele două părți vătămate au fost abordate de inculpatul S.M.V., care Ie-a invitat acasă la el sub pretextul că vrea să le arate un telefon mobil. Fără a bănui ce intenții are inculpatul, părțile vătămate l-au urmat și, în momentul în care au intrat într-una din camerele locuinței, aceasta a închis ușa de acces asigurându-o cu un cui.

În continuare, inculpatul a dezbrăcat-o de pantaloni pe partea vătămata L.D., a trântit-o la pământ cu fața în jos, a imobilizat-o așezându-se cu genunchii deasupra ei și, după ce s-a dezbrăcat și el de pantaloni a întreținut relații exuale anale cu acesta.îîn tot acest timp, partea vătămată L.D. a țipat și s-a zbătut încercând să scape de inculpat. Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în prezența părții vătămate L.L. care, văzând ce i se întâmplă fratelui său a încercat să-l salveze lovindu-l pe inculpat. După consumarea raportului sexual cu partea vătămată L.D., procedând în același mod, inculpatul a întreținut relații sexuale anale și cu partea vătămată L.L. După ce a întreținut relații cu părțile vătămate, inculpatul Ie-a cerut să nu spună nimănui ce făcuse amenințându-le cu bătaia.

La un moment dat, sesizând lipsa de la domiciliu a nepoților săi, martora T.T. a pornit în căutarea lor. Potrivit declarației martorei,în timp ce aceasta trecea pe lângă locuința lui S.M.V. a auzit țipete de copil iar la scurt timp cele două părți vătămate au ieșit din casa inculpatului. Ajungând la domiciliu, cei doi minori le-au spus bunicilor că au fost violați de inculpatul S.M.V. La aceiași dată au fost sesizați lucrătorii de poliție. Cu ocazia examinării medico-legale s-a constat că partea vătămată L.D. prezenta leziuni de violență (plăgi plesnite și echimoze la nivelul regiunii anale) ce au putut fi produse în condițiile unui raport sexual anal. În secreția anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi.

Necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor. Cu ocazia examinării s-a mai contatat o leziune de violență pe fața posterioară a toracelui, posibil produsă prin lovire cu corp dur alungit care nu a necesitat îngrijiri medicale. Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s-a constat că prezenta leziuni de violentă (plagă plesnită la nivelul regiunii anale ) ce a putut fi produsă în condițiile unui raport sexual anal. În secreția anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunii dacă nu survin complicații. Cu ocazia examinării s-au mai constatat leziuni pe fața posterioară a toracelui părții vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat îngrijiri medicale.

Părțile vătămate L.D. și L.L. - prin apărător ales s-au constituit părți civile în cauză, cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale (încheiere de ședință din 10 noiembrie 2008 - f. 43 dosar instanță). Inculpatul S.M.V. a fost audiat o singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a recunoscut comiterea faptei (declarație - f.35,36 dos.u.p.) După începerea urmăririi penale inculpatul nu a mai fost audiat întrucât s-a sustras de la urmărirea penală (acte de căutare - f 50,56, 69 dosar u.p.), situație în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de urmărire penală.

Audierea inculpatului nu a fost posibilă nici în faza de cercetare judecătorească, inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță iar părinții acestuia, fiind audiați, au susținut că inculpatul a plecat inițial la o rudă a mamei sale în jud. Vrancea, pentru a munci la o stână, însă, fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără a se cunoaște unde se află în prezent (acte de căutare - f 89, 91-97, 102 dosar instanță, declarații păți responsabile civilmente f. 110, 111 dosar instanță). Inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat achitarea sa, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză, având în vedere declarațiile părților responsabile civilmente cum că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat - și faptul că din celelalte probe nu rezultă că el este autorul acestor fapte.

Inculpatul, fiind audiat imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor. În prezența tatălui său, a recunoscut comiterea faptelor, arătând cum a procedat, în ce împrejurări a săvârșit aceste fapte (declarație f. 35 - 36 dosar u.p.). S-a arătat că, fată de susținerile părții responsabile civilmente S.V. referitoare la faptul că inculpatul a fost supus la violențe fizice din partea organelor de cercetare penală - aspect pe care nu l-a precizat în mod direct, ci i l-a relatat inculpatul, acesta nefiind prezent la audiere, ci doar semnând la sfârșit declarația - nu au fost primite, având în vedere declarația olografă a inculpatului, declarație în care a precizat că dă acea declarație în prezența tatălui său S.V.

și care este semnată atât de inculpat cât și de partea responsabilă civilmente. Totodată, s-a constatat că declarația inculpatului (singura dată în cauză întrucât ulterior s-a sustras atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești) se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile celor două părți vătămate, declarațiile martorei T.T. - bunica părților vătămate, declarațiile martorei S. M. - sora inculpatului - declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești și cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală efectuate în cauză. Inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat probe în circumstanțiere - acte și martori - respectiv pe martora D.C.

- probe încuviințate de instanță(încheiere - 10 noiembrie 2008 - f. 43 dosar instanță). Legal citată și prezentă în instanță, martora D.C. nu a dorit să dea declarație (f. 58 dosar instanță). S-au depus acte în circumstanțiere (f. 38- 42, 78 dosar instanță). În raport de considerentele expuse, s-a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză: proces verbal de consemnare a plângerii (f. 5 dosar u.p.), declarațiile părților vătămate(f. 20-27 dosar u.p., f 35,37 dosar instanță), declarație inculpat (f. 35, 36 dosar u.p.), proces - verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 6-19 dosar u.p.) .raport de constatare medico legală (f. 37, 38 dosar u.p.) declarații martori (f, 39 dosar u.p., f. 36, 57, 58, 81 dosar instanță), declarații părți responsabile rilmente (f.110,111 dosar instanță).

S-a arătat că în drept, fapta inculpatului S.M.V., care la data 02 noiembrie 2007, prin constrângere, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.L. în vârstă de 8 ani constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care la data de 02 noiembrie 2007, prin constrângere a (reținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.D., în vârstă de 8 ani, constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C.penal. La alegerea sancțiunilor aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 100 alin. (1) C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.

Întrucât la data comiterii faptelor inculpatul S.M.V. avea vârsta de 17 ani și 10 luni, în cauză au fost incidente dispozițiile art. 99 C. pen. În cauză s-a întocmit referatul de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați (f. 46, 47, 52, 53 dosar u.p.) din concluziile căruia a rezultat că parcursul social al minorului poate cunoaște îmbunătățiri în urma absolvirii unui curs de calificare și angajării în muncă cu forme legale. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 67 dosar instanță) a rezultat că acesta nu are antecedente penale. Având în vedere gravitatea faptelor comise și atitudinea procesuală a inculpatului (acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești), s-a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia, aplicându-i-se o pedeapsă pentru fiecare faptă reținută în sarcina sa, în limitele prev. de art. 109 alin. (1) C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, a fost avută în vedere limita minimă prevăzută de lege, având în vedere că inculpatul anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător în familie și societate (caracterizări f. 38, 42, 78 dosar instanță), referat evaluare – f. 45, 47 dosar u.p.) și că se afla la primul impact cu legea penală. Cererea inculpatului prin apărătorul desemnat din oficiu, de a se reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare și de a se aplica pedepse sub limita minimă prev. de lege, s-a reținut că nu poate fi primită, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina sa, natura și importanța valorilor sociale lezate, împrejurările concrete în care au fost săvârșite și urmarea produsă (în cauză fiind vorba de două părți vătămate - frați gemeni, în vârstă de 8 ani).

În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului în temeiul art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) și e) C. pen. S-a reținut că, având în vedere că inculpatul a săvârșit cele două fapte deduse judecății înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză au fost incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea sporită corespunzător perseverenței infracționale și gravității faptelor comise, fiind respinsă cererea formulată în cauză, de a nu se aplica un spor de pedeapsă.

Din perspectiva sporului, modalității de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului prin prezenta hotărârii, având în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete de săvârșire a acestora, urmarea produsă dar și atitudinea procesuală a inculpatului (acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești), s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, respingând pe cale de consecință cererea apărătorului inculpatului de a se aplica în cauză disp. art. 86 C. pen. Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3807/121/2008 al Tribunalului Galați s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului S.M.V.

- pe o perioadă de 20 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008 (f. 30- 34 dosar u.p.). S-a reținut că mandatul de arestare preventiv emis pe numele inculpatului S.M.V. nu a fost pus în executare. În ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că cele două părți vătămate s-au constituit părți civile cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. S-a arătat că întrucât părțile vătămate sunt minore (având la data săvârșirii infracțiunii vârsta de 8 ani), în conformitate cu disp.

art. 7 și 8 din Legea nr. 211/2004 privind protecția victimelor infracțiunilor s-a emis adresă Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați pentru ca acestea să beneficieze de consiliere psihologică gratuită (f. 43,45 dosar instanță ). S-a reținut că Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați a comunicat instanței că s-a întocmit programul de consiliere psihologică, cei doi minori prezentându-se în acest sens însoțiți de bunică (adresă - f. 56 dosar instanță). Urmare agresiunilor suferite prin infracțiune, cele două părți vătămate au fost internate cu diagnosticul „sindrom anxios" la Spitalul de Psihiatrie E.D. Galați, copie bilet de ieșire din spital -(f. 108 - 109 dosar instanță).

Având în vedere trauma psihică suferită de cele două părți vătămate minore - frați gemeni în vârstă de 8 ani, precum și influența pe care această traumă o va avea asupra dezvoltării psihice ulterioare a acestora (cei doi minori fiind agresați sexual unul în prezența celuilalt), instanța a apreciat ca fiind întemeiate pretențiile civile solicitate în cauză. Constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, precum și ale răspunderii părinților pentru fapta copilului minor ( faptă, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, culpă în supraveghere a părinților inculpatului), în baza disp .art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ.

și art. 1000 alin. (2) C. civ. s-a arătat că inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata a câte 25.000 lei, cu titlu de laune morale, către fiecare parte vătămată constituită parte civilă în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M. V., criticăd-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În principal, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de achitare conform art. 1 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., neobservând că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că se facevinovat de infracțiunile deduse judecății. A mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante.

De asemenea, inculpatul a arătat că sporul de pedeapsă de 6 luni, stabilit cu ocazia contopirii celor două pedepse este prea mare. Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând că despăgubirile civile acordate părților vătămate sunt prea mari. În concluzie, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor sub limita minimului special, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și reducerea cuantumului despăgubirilor civile. A mai susținut inculpatul că în mod greșit a fost obligat la plata onorariului din oficiu, întrucât la instanța de fond a avut avocat ales. Apelul a fost considerat nefondat și respins ca atare, și s-a menținut măsura arestării în lipsă, luată față de inculpat.

S-a considerat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator. Contrar susținerilor inculpatului, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză au confirmat împrejurarea că acesta a comis cu vinovăție cele două infracțiuni de viol asupra părților vătămate minore L. D. și L.L. Astfel,din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorei T. T. - bunica pârtilor vătămate, declarațiile martorei S.M., procesul-verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare medico-legală, coroborate cu declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale a rezultat pe deplin vinovăția inculpatului.

Susținerile părții responsabile civilmente S.V., în sensul că inculpatul a fost agresat de organele de poliție și fiul său a fost audiat în lipsa părinților, nu au putut fi primite, neavând la bază nici un mijloc de probă. Mai mult, din declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale (filele 35, 36) a rezultat că acesta a recunoscut fapta adusă ca învinuire și a dat declarație in prezența tatălui. Nu au fost primite nici motivele de apel ale inculpatului vizând netemeinicia, hotărârii instanței de fond. S-a considerat că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate au fost considerate legale și temeinice.

S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat și suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, întrucât inculpatul a beneficiat de asistența juridică a avocatului ales începând cu data de 02 decembrie 2008, așa cum a rezultat din împuternicirea avocațială aflată la fila 54 dosar fond. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul S. M.V., criticăd-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 3, 5 și 6 C. proc. pen. , apărătorul desemnat din oficiu susținând recursul, astfel cum a fost depus în scris la dosarul cauzei de către apărătorul ales al inculpatului.

Prin motivele depuse în scris recurentul inculpat a criticat lipsa încheierii prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii - caz de casare prevăzut in art. 385 9 alin (1) pct. 3 C. proc. pen.,menționând că lipsa încheierii prin care s-a amânat de 5 ori pronunțarea sentinței 288 din 26 mai 2009 de câtre Tribunalul Galați, atrage casarea hotărârii in temeiul art. 385 9 alin (1) pct. 3 C. proc. pen., întrucât, în lipsa acestor încheieri, nu se poate verifica daca au fost respectate prevederile legale privind compunerea completului de judecata, daca același judecător care a participat la dezbateri a pronunțat hotărârea sau daca judecătorul este incompatibil; 2. Urmărirea penala a avut loc în lipsa apărătorului, deși conform art. 171 alin. (2) asistența juridica era obligatorie întrucât inculpatul era minor la momentul săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa - caz de casare prevăzut în art 385 9 alin (1) pct. 6 C. proc.

pen. întreaga urmărire penala s-a desfășurat în lipsa unui apărător ales sau din oficiu, toate actele de urmărire penala au fost întocmite în lipsa unui apărător, aspect sancționat cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen; 3. Instanța nu a fost compusă potrivit legii - caz de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. Conform art 483 alin. (1) si (2) C. proc. pen., cauzele în care inculpatul este minor și judeca de către judecători anume desemnați prin lege și se face aplicarea dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a implinit vârsta de 18 ani. Judecătorul ce a soluționat fondul nu a fost desmnat potrivit legii să judece cauzele privind inculpați minori, aspect sancționat cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. In susținerea acestui motiv de recurs a arătat că I.C.C.J. s-a pronunțat prin Decizia nr. 3068 din 15 decembrie 1995; Judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin (1) pct. 5 C. proc. pen, menționând că prezenta inculpatului minor la judecată este obligatorie conform art 484 C. proc. pen.; Instanța de apel a judecat cauza cu procedura de citare legal îndeplinita, însă fără a face dovada că inculpatul se sustrage de le judecata, conform disp. art. 484 C. proc pen, teza a doua.; Judecata a fost nelegală, dispoziție prevăzută, conform art 191 alin. (2) si (3) C. proc. pen, sub sancțiunea nulității absolute întrucât instanța de apel nu a făcut dovada sustragerii de la judecata iar dispozițiile imperative prev. de art. 484 C. proc.

pen se refera la toate fazele pe care le parcurge procesul penal, inclusiv la judecata in apel, mențioând că în același sens s-a pronunțat C.S.J., Dec. 516 din 20 martie 1991, I.C.C.J., Dec. 3113 din 08 iunie 2004, C.S.J., Decizia 1039 din 14 martie 2000. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 3, 5 și 6 C. proc. pen., astfel cum s-a susținut și oral la termenul de astăzi 14 aprilie 2010 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanța de fond în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului S.M.V., în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt rețnută, fapta acestuia constând în aceea că la data 02 noiembrie 2007, prin constrângere, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.L. în vârstă de 8 ani constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 pct. 9 și 3 C. pen. precum și fapta aceluiași inculpat care la data de 02 noiembrie 2007, prin constrângere a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.D., în vârstă de 8 ani, constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare ia aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat au fost corect încadrate juridic. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului S.M.V., cu privire la nevinovăția sa în raport de faptele pentru care a fost condamnat, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului (singura dată în cauză întrucât ulterior s-a sustras atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești) s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile constante ale celor două părți vătămate, declarațiile martorei T.T.

- bunica părților vătămate, declarațiile martorei S.M. - sora inculpatului - declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești și cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală efectuate în cauză. Din raportul de constatare medico - legală s-a constat că partea vătămată L.D. prezenta leziuni de violență (plăgi plesnite și echimoze la nivelul regiunii anale) ce au putut fi produse în condițiile unui raport sexual anal .în secreția anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi, a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor. Cu ocazia examinării s-a mai contatat o leziune de violență pe fața posterioară a toracelui, posibil produsă prin lovire cu corp dur alungit care nu a necesitat îngrijiri medicale.

Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s- a constat că prezenta leziuni de violentă (plagă plesnită la nivelul regiunii anale) ce a putut fi produsă în condițiile unui raport sexual anal. în secreția anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunii dacă nu survin complicații. Cu ocazia examinării s-au mai constatat leziuni pe fața posterioară a toracelui părții vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat îngrijiri medicale. Față de situația de fapt reținută corect de către instanța de fond și însușită și de prima instanță de control judiciar, Înalta Curte, a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este corespunzătoare.

De asemenea, în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M.V., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia. Față de gradul extrem de ridicat de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat (viol asupra a două părți vătămate în vârstă de 8 ani), față de modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum s-a arătat mai sus - față de urmarea produsă, de persoana inculpatului și atitudinea acestuia manifestată pe parcursul procesului, s-a considerat că nu se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimului special.

S-a considerat că sporul de pedeapsă de 6 luni aplicat cu ocazia efectuării contopirii celor două pedepse este legal și temeinic, fiind stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. Având în vedere cele mai sus arătate, față de dispozițiile art. 52 C. pen. s-a apreciat că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenție. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a considerat că instanța de fond a apreciat corect cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul, către cele două părți vătămate minore. Astfel, fața de traumele psihice suferite de părțile vătămate, care aveau vârsta de 8 ani la data faptei, față de împrejurarea că acestea au fost internate în spital cu diagnosticul de sindrom anxios și în prezent urmează tratament de consiliere psihologică, s-a apreciat că nu se impune reducerea despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. , cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. Cu privire la critica vizând lipsa încheierii amânării pronunțării, instanța a apreciat-o ca nefondată, întrucât din verificări a rezultat că aceasta este atașată la dosarul cauzei și face parte integrantă din decizia recurată.

Cu privire la lipsa de apărare invocată, s- a apreciat că și această critică este nefondată, la momentul audierii în calitate de făptuitor, inculpatul fiind minor a fost audiat în prezența tatălui său S.V., fapt ce a rezultat din înscrisul aflat la dosarul cauzei fila (declarație f. 35 - 36 dosar u.p.), inculpatul, fiind audiat imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor, a recunoscut comiterea faptelor, arătând cum a procedat, în ce împrejurări a săvârșit aceste fapte. După începerea urmăririi penale, inculpatul nu a mai putut fi audiat întrucât s-a sustras de la urmărirea penală (acte de căutare – f. 50, 56, 69 dosar u.p.), situație în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de urmărire penală.

Cu privire la nelegala compunere a instanței de judecată, înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată întrucât, cauza a fost soluționată de către secția specializată în acest sens, respectiv secția pentru cauze cu minori și de familie. Cu privire la soluționarea cauzei în fond și apel, în lipsa inculpatului, Înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată având în vedere că, inculpatul S.M.V.

a fost audiat o singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a recunoscut comiterea faptei (declarație - f. 35, 36 dos.u.p.) Audierea inculpatului nu a fost posibilă nici în faza de cercetare judecătorească, inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță iar părinții acestuia, fiind audiați, au susținut că inculpatul a plecat inițial la o rudă a mamei sale în jud. Vrancea, pentru a munci la o stână, însă, fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără a se cunoaște unde se află în prezent (acte de căutare — f. 89, 91-97, 102 dosar instanță, declarații păți responsabile civilmente f. 110, 111 dosar instanță).

După această audiere, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecării, fiind prins de autoritățile portugheze și încarcerat în vederea extrădării la momentul la care cauza se afla pe rolul instanței de recurs, respectiv data de 7 ianuarie 2010. După predarea autorităților române, inculpatul a fost încarcerat în baza M.A.P. emis de către Tribunalul Galați în lipsă. Asfel, față de considerentele care au precedat: În baza art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M.V. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării de către autoritățile portugheze în vederea extrădării de la 07 ianuarie 2010 la 15 ianuarie 2010 și a reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010. Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., și la suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reprezentantul legal al părților vătămate L.L. și L.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării de către autoritățile portugheze în vederea extrădării de la 07 ianuarie 2010 la 15 ianuarie 2010 și a reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., și la suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reprezentantul legal al părților vătămate L.L.

și L.D. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.