ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1415/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1415/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 288 din 26 mai 2009
a Tribunalului Galați a
fost condamnat
inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de 5
(cinci) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu
aplicarea art. 99 C. pen. și art. 109 alin. (1)
C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte vătămată L.D.).
A
fost condamnat inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de
5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art.
99 C. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte
vătămată L.L.).
În baza disp. art. 33
lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor
două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului S.M.V. prin
prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani
închisoare, sporită la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Potrivit
disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.M.
V. pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza II-a b) și e) C. pen.
S-a
constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008
emis în baza încheierii
de ședință din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr
3807/121/2008 nu a fost pus în executare.
în baza disp. art. 14 C. proc. pen.
combinat cu art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2)
C. civ. a fost obligat
inculpatul S.M.V. în solidar cu părțile
responsabile civilmente S.V. și S.C. la plata sumei de 25.000. lei către
partea vătămată / civilă L.D. și la plata
sumei
de 25.000. lei către partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de
daune
morale.
Potrivit
art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărător din oficiu în sumă de
200 lei să fie avansat BA Galați din fondul M.J.
urmând a fi inclus în cuantumul
cheltuielilor judiciare către stat.
Conf. disp. art.
193 alin. (1) și (4) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu
părțile responsabile civilmente S.V. și S.C. la plata sumei de 400 lei către
partea vătămată / civilă L.D. și la plata sumei de 400 lei către
partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de
cheltuieli judiciare.
În baza disp.
art. 191 alin. (1) și (3) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar
cu părțile responsabile civilmente
S.V. și
S.C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 401/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Galați s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului S.M.
V., pentru
săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C.penal cu
aplicarea art. 99 C. pen. parte vătămată L.D.) și
art. 197 alin. (1) și (3)
C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (parte
vătămată L.L.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt,
s-au reținut următoarele:
Inculpatul
S.M.V. și martora T.T. - bunica
părților vătămate L.D. și L.L., locuiesc în comuna
Movileni,
jud. Galați, fiind
vecini.
Cele două părți vătămate – L.L. și L.D., frați gemeni,
în vârstă de 8 ani .locuiesc împreună cu
bunicii, părinții acestora fiind plecați la muncă în străinătate.
În seara de 02
noiembrie 2007, în timp ce se aflau în fața locuinței, cele
două părți vătămate au fost abordate de
inculpatul S.M.V.,
care Ie-a invitat acasă la el sub pretextul că vrea
să le arate un telefon
mobil. Fără a bănui
ce intenții are inculpatul, părțile vătămate l-au urmat și,
în momentul
în care au intrat într-una din camerele locuinței, aceasta a închis ușa de
acces asigurându-o cu un cui.
În continuare,
inculpatul a dezbrăcat-o de pantaloni pe partea vătămata L.D., a trântit-o la
pământ cu fața în jos, a imobilizat-o
așezându-se
cu genunchii deasupra ei și, după ce s-a dezbrăcat și el de
pantaloni a întreținut relații exuale anale cu
acesta.îîn tot acest timp, partea vătămată L.D. a țipat și s-a zbătut încercând
să scape de inculpat.
Activitatea
infracțională a inculpatului s-a desfășurat în prezența părții vătămate L.L. care,
văzând ce i se întâmplă fratelui său a încercat să-l salveze lovindu-l pe
inculpat.
După consumarea
raportului sexual cu partea vătămată L.D., procedând în același mod, inculpatul
a întreținut relații sexuale anale și cu partea vătămată L.L.
După ce a întreținut
relații cu părțile vătămate, inculpatul Ie-a cerut
să nu spună nimănui ce făcuse amenințându-le cu bătaia.
La un moment dat,
sesizând lipsa de la domiciliu a nepoților săi, martora T.T. a pornit în
căutarea lor.
Potrivit
declarației martorei,în timp ce aceasta trecea pe lângă locuința
lui S.M.V. a auzit țipete de copil iar la
scurt timp cele două părți vătămate au ieșit din casa inculpatului.
Ajungând la domiciliu, cei doi minori le-au spus bunicilor că au fost
violați de inculpatul S.M.V.
La
aceiași dată au fost sesizați lucrătorii de poliție.
Cu ocazia examinării
medico-legale s-a constat că partea vătămată
L.D. prezenta leziuni de violență (plăgi plesnite și
echimoze la
nivelul regiunii anale) ce au
putut fi produse în condițiile unui raport sexual anal. În secreția anală nu
s-au pus în evidență spermatozoizi. Necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale
pentru vindecare de la data producerii leziunilor.
Cu ocazia examinării s-a mai contatat o leziune de violență pe fața
posterioară a toracelui, posibil produsă prin lovire cu corp dur alungit care
nu a necesitat îngrijiri medicale.
Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s-a
constat că prezenta leziuni de violentă
(plagă plesnită la nivelul regiunii anale ) ce a putut fi produsă în condițiile
unui raport sexual anal. În
secreția anală
nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Necesită 4-5 zile de
îngrijiri
medicale pentru vindecare de la data producerii leziunii dacă nu survin
complicații.
Cu ocazia examinării s-au mai constatat leziuni pe fața posterioară a
toracelui părții
vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat
îngrijiri medicale.
Părțile vătămate L.D. și L.L. - prin apărător ales s-au
constituit părți civile
în cauză, cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune
morale (încheiere de ședință
din 10 noiembrie 2008 - f. 43 dosar instanță).
Inculpatul S.M.V.
a fost audiat o singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a
recunoscut comiterea faptei (declarație - f.35,36 dos.u.p.)
După
începerea urmăririi penale inculpatul nu a mai fost audiat
întrucât s-a sustras de la urmărirea penală
(acte de căutare - f 50,56, 69
dosar u.p.),
situație în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de
urmărire
penală.
Audierea inculpatului
nu a fost posibilă nici în faza de
cercetare
judecătorească, inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în
instanță iar părinții acestuia, fiind audiați, au
susținut că inculpatul a plecat
inițial la o rudă a mamei sale în jud.
Vrancea, pentru a munci la o stână,
însă,
fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără a se
cunoaște
unde se află în prezent (acte de căutare - f 89, 91-97, 102 dosar instanță,
declarații păți responsabile civilmente f. 110, 111 dosar instanță).
Inculpatul
prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat achitarea
sa, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză, având în
vedere declarațiile părților
responsabile
civilmente cum că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea
faptelor pentru
care este cercetat - și faptul că din celelalte probe nu rezultă că el este
autorul acestor fapte.
Inculpatul,
fiind audiat imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor. În prezența
tatălui său, a recunoscut comiterea faptelor, arătând
cum a procedat, în ce împrejurări
a săvârșit aceste fapte (declarație f. 35 -
36 dosar u.p.).
S-a arătat că, fată de susținerile părții responsabile civilmente S.V. referitoare
la faptul că inculpatul a fost supus la violențe
fizice din partea organelor de cercetare penală -
aspect pe care nu l-a precizat în mod direct, ci i l-a relatat inculpatul,
acesta nefiind prezent la
audiere, ci doar
semnând la sfârșit declarația - nu au fost primite, având în
vedere
declarația olografă a inculpatului, declarație în care a precizat
că dă acea declarație în prezența tatălui său S.V.
și care este semnată atât de inculpat cât și de partea responsabilă civilmente.
Totodată, s-a
constatat că declarația inculpatului (singura dată în cauză întrucât ulterior
s-a sustras atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești) se
coroborează cu celelalte probe administrate în cauză,
respectiv declarațiile celor două părți vătămate, declarațiile martorei
T.T. - bunica părților vătămate,
declarațiile martorei S.
M. - sora inculpatului - declarațiile date atât
în cursul urmăririi penale
cât și a
cercetării judecătorești și cu concluziile rapoartelor de constatare
medico-legală
efectuate în cauză.
Inculpatul,
prin apărător din oficiu, a solicitat probe în circumstanțiere
- acte și martori - respectiv
pe martora D.C. - probe încuviințate
de instanță(încheiere - 10 noiembrie 2008 - f. 43
dosar instanță).
Legal
citată și prezentă în instanță, martora D.C. nu a dorit
să dea declarație (f. 58 dosar
instanță). S-au depus acte în circumstanțiere
(f. 38- 42, 78 dosar instanță).
În raport de
considerentele expuse, s-a constatat că vinovăția
inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză: proces
verbal
de consemnare a plângerii (f.
5 dosar u.p.), declarațiile părților vătămate(f.
20-27 dosar u.p., f
35,37 dosar instanță), declarație inculpat (f. 35, 36 dosar u.p.), proces -
verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 6-19 dosar u.p.) .raport
de constatare medico legală (f. 37, 38 dosar u.p.) declarații martori (f, 39
dosar u.p., f. 36, 57, 58, 81 dosar instanță), declarații părți responsabile rilmente
(f.110,111 dosar instanță).
S-a arătat că în drept, fapta inculpatului S.M.V., care
la data 02 noiembrie 2007,
prin constrângere, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.L. în
vârstă de 8 ani constituie infracțiunea de
viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat care la data de 02 noiembrie 2007, prin
constrângere a (reținut relații sexuale anale cu partea vătămată L.D., în
vârstă de
8
ani, constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3)
C.penal.
La
alegerea sancțiunilor aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre,
au fost avute în vedere
criteriile de individualizare prev. de art. 100 alin. (1) C. pen., ținându-se
seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de
starea fizică de dezvoltarea intelectuală și morală,
de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și trăit și de orice
alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Întrucât
la data comiterii faptelor inculpatul S.M.V.
avea vârsta de 17 ani și 10 luni, în cauză au fost incidente
dispozițiile art. 99 C. pen.
În cauză s-a întocmit
referatul de evaluare de către Serviciul de
Probațiune
de pe lângă Tribunalul Galați (f. 46, 47, 52, 53 dosar u.p.) din concluziile
căruia a rezultat că parcursul social al minorului poate cunoaște
îmbunătățiri
în urma absolvirii unui curs de calificare și angajării în muncă cu forme
legale.
Din fișa de cazier
judiciar a inculpatului (f. 67 dosar instanță) a rezultat că acesta nu are
antecedente penale.
Având
în vedere gravitatea faptelor comise și atitudinea procesuală a
inculpatului (acesta
sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și cercetării
judecătorești), s-a apreciat că luarea unei măsuri
educative nu este
suficientă pentru
îndreptarea acestuia, aplicându-i-se o pedeapsă pentru
fiecare faptă reținută
în sarcina sa, în limitele prev. de art. 109 alin. (1) C. pen.
La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, a fost avută în vedere
limita minimă prevăzută de lege, având în
vedere că inculpatul anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător
în familie și
societate (caracterizări f.
38, 42, 78 dosar instanță), referat evaluare – f. 45,
47 dosar u.p.) și că se afla la primul impact cu
legea penală.
Cererea inculpatului
prin apărătorul desemnat din oficiu, de a se
reține
în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare și de a se aplica
pedepse sub limita minimă prev. de lege, s-a reținut că nu poate fi
primită, având în vedere gradul de pericol social
ridicat al faptelor reținute în
sarcina sa, natura și importanța
valorilor sociale lezate, împrejurările
concrete
în care au fost săvârșite și urmarea produsă (în cauză fiind vorba
de două părți vătămate - frați gemeni, în vârstă
de 8 ani).
În ce
privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului în temeiul
art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura
faptelor săvârșite și
ansamblul
circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la
concluzia unei nedemnități în exercitarea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza II-a, b) și e) C.
pen.
S-a reținut că, având în vedere că inculpatul a săvârșit cele două
fapte deduse judecății
înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna
dintre ele, în cauză au fost incidente dispozițiile art.
33 lit. a) C. pen. în ref.
la art. 34 lit. b)
C. pen. referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul va
executa pedeapsa cea mai grea sporită
corespunzător perseverenței
infracționale
și gravității faptelor comise, fiind respinsă cererea formulată în
cauză,
de a nu se aplica un spor de pedeapsă.
Din perspectiva
sporului, modalității de executare a pedepsei
rezultante
aplicată inculpatului prin prezenta hotărârii, având în vedere
gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete
de săvârșire a acestora,
urmarea
produsă dar și atitudinea procesuală a inculpatului (acesta sustrăgându-se atât
urmăririi penale cât și cercetării judecătorești), s-a apreciat că scopul
pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a
acesteia,
respingând pe cale de consecință cererea apărătorului
inculpatului de a se aplica în cauză disp. art. 86 C. pen.
Prin
încheierea de ședință din 13 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr.
3807/121/2008 al
Tribunalului Galați s-a dispus arestarea preventivă, în
lipsă, a inculpatului S.M.V. -
pe o perioadă de 20 de zile cu
începere
de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008 (f.
30-
34 dosar u.p.).
S-a reținut
că mandatul de arestare preventiv emis pe numele
inculpatului S.M.V. nu a fost pus în executare.
În ce privește latura
civilă a cauzei, s-a arătat că cele două părți vătămate s-au constituit părți
civile cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
S-a
arătat că întrucât părțile vătămate sunt minore (având la data
săvârșirii infracțiunii
vârsta de 8 ani), în conformitate cu disp. art. 7 și 8 din
Legea nr. 211/2004
privind protecția victimelor infracțiunilor s-a emis adresă
Serviciului de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați pentru ca acestea
să beneficieze de
consiliere psihologică gratuită (f. 43,45 dosar instanță ).
S-a reținut că Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați a
comunicat instanței că
s-a întocmit programul de consiliere psihologică, cei
doi minori prezentându-se în acest
sens însoțiți de bunică (adresă - f. 56
dosar instanță).
Urmare agresiunilor suferite prin infracțiune, cele două părți vătămate
au fost internate cu
diagnosticul „sindrom anxios" la Spitalul de Psihiatrie
E.D. Galați, copie bilet de ieșire din spital
-(f. 108 - 109 dosar instanță).
Având
în vedere trauma psihică suferită de cele două părți vătămate minore - frați
gemeni în vârstă de 8 ani, precum și influența pe care această
traumă o va avea asupra
dezvoltării psihice ulterioare a acestora (cei doi
minori fiind agresați sexual unul în prezența
celuilalt), instanța a apreciat ca fiind întemeiate pretențiile civile
solicitate în cauză.
Constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile
delictuale, precum și
ale răspunderii părinților pentru fapta copilului minor (
faptă, vinovăție, prejudiciu,
legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu,
culpă în supraveghere a părinților inculpatului), în
baza disp .art. 14
C. proc. pen. combinat cu
art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ. s-a arătat că inculpatul a fost
obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata
a câte
25.000 lei, cu titlu de laune morale, către fiecare parte vătămată constituită parte
civilă în cauză.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M.
V., criticăd-o pe motive de
nelegalitate și netemeinicie.
În principal, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond a
respins cererea sa de
achitare conform art. 1 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c)
C. proc. pen.,
neobservând că la dosarul cauzei nu există nici o probă din
care să rezulte că se facevinovat de
infracțiunile deduse judecății. A mai arătat că în mod greșit instanța de fond
nu a reținut în favoarea sa
circumstanțele
atenuante. De asemenea, inculpatul a arătat că sporul de
pedeapsă de 6
luni, stabilit cu ocazia contopirii celor două pedepse este prea mare.
Inculpatul a
criticat hotărârea sub aspectul laturii civile a cauzei,
susținând că despăgubirile civile acordate
părților vătămate sunt prea mari.
În concluzie, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor sub limita
minimului special,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și
reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
A mai susținut
inculpatul că în mod greșit a fost obligat la plata
onorariului din oficiu, întrucât la instanța de fond a avut avocat
ales.
Apelul
a fost considerat nefondat și respins ca atare, și s-a menținut
măsura arestării în lipsă, luată față de
inculpat.
S-a considerat că
prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a
faptelor și vinovăția inculpatului, pe baza analizei complete a materialului
probator.
Contrar susținerilor
inculpatului, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză au confirmat
împrejurarea că acesta a comis cu
vinovăție
cele două infracțiuni de viol asupra părților vătămate minore L.
D. și L.L.
Astfel,din
declarațiile părților vătămate, declarațiile martorei T.
T. - bunica pârtilor vătămate,
declarațiile martorei S.M., procesul-verbal de cercetare la fața locului,
rapoartele de constatare medico-legală, coroborate cu declarația inculpatului
dată în faza urmăririi
penale a
rezultat pe deplin vinovăția inculpatului.
Susținerile
părții responsabile civilmente S.V., în sensul că inculpatul a fost agresat de
organele de poliție și fiul său a
fost audiat în lipsa părinților, nu au putut fi primite,
neavând la bază nici
un mijloc
de probă.
Mai
mult, din declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale
(filele 35, 36) a rezultat că acesta a
recunoscut fapta adusă ca învinuire și a dat declarație in prezența tatălui.
Nu au fost primite
nici motivele de apel ale inculpatului vizând netemeinicia, hotărârii instanței
de fond.
S-a considerat că prima instanță a procedat la o corectă
individualizare a răspunderii penale a
inculpatului, respectând
dispozițiile art. 72
C. pen., iar pedepsele aplicate au fost considerate
legale și temeinice.
S-a apreciat
că în mod corect instanța de fond a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare
către stat și suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu,
întrucât inculpatul a
beneficiat de
asistența juridică a avocatului ales începând cu data de 02 decembrie 2008, așa
cum a rezultat din împuternicirea avocațială aflată la
fila 54 dosar
fond.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul S.
M.V., criticăd-o pe
motive de nelegalitate și netemeinicie,
prin
prisma
cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 3, 5 și 6 C. proc. pen.
, apărătorul desemnat din oficiu susținând
recursul, astfel cum a fost depus în scris la dosarul cauzei de către
apărătorul ales al inculpatului. Prin motivele depuse în scris recurentul
inculpat a
criticat lipsa încheierii
prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii - caz
de casare prevăzut in
art. 385
9
alin (1) pct. 3 C. proc. pen.,menționând că lipsa
încheierii prin care s-a amânat de 5 ori
pronunțarea
sentinței 288 din 26 mai 2009 de câtre Tribunalul Galați, atrage
casarea
hotărârii in temeiul art. 385
9
alin (1) pct. 3 C. proc.
pen., întrucât, în lipsa acestor încheieri, nu se
poate verifica daca au fost respectate prevederile legale privind compunerea completului
de
judecata, daca același judecător care a participat la dezbateri a
pronunțat hotărârea sau daca judecătorul este incompatibil; 2. Urmărirea penala
a avut loc în lipsa apărătorului, deși conform art. 171 alin. (2) asistența
juridica era obligatorie întrucât inculpatul era minor la momentul săvârșirii
faptelor reținute în sarcina sa - caz de
casare
prevăzut în art 385
9
alin (1) pct. 6 C. proc. pen.
întreaga urmărire penala s-a desfășurat în lipsa
unui apărător
ales sau din oficiu,
toate actele de urmărire penala au fost întocmite în
lipsa unui apărător, aspect sancționat cu nulitate
absoluta, conform art.
197 alin. (2)
C. proc. pen; 3. Instanța nu a fost compusă potrivit legii - caz
de
casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.
Conform art 483 alin. (1) si (2) C. proc. pen.,
cauzele în care
inculpatul este minor și judeca de către judecători
anume desemnați prin lege și se face aplicarea dispozițiilor procedurale
speciale
privitoare la minori, chiar dacă
între timp inculpatul a implinit vârsta de
18 ani. Judecătorul ce a
soluționat fondul nu a fost desmnat potrivit legii să judece cauzele privind
inculpați minori, aspect sancționat cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin.
(2) C. proc. pen. In susținerea
acestui
motiv de recurs a arătat că I.C.C.J. s-a pronunțat prin Decizia nr. 3068 din 15
decembrie 1995; Judecata a avut loc fără participarea
inculpatului, când
aceasta era obligatorie, potrivit legii, fiind incident cazul de casare prev.
de art. 385
9
alin (1) pct. 5 C. proc. pen,
menționând că prezenta inculpatului minor la judecată este obligatorie
conform art 484 C. proc. pen.; Instanța de apel a
judecat cauza cu
procedura de citare legal îndeplinita, însă fără a face
dovada că inculpatul se sustrage de le judecata, conform disp. art. 484 C. proc
pen, teza a doua.; Judecata a fost nelegală, dispoziție prevăzută, conform art
191 alin. (2) si (3) C. proc. pen, sub sancțiunea nulității
absolute întrucât instanța de apel nu a făcut
dovada sustragerii de la
judecata iar dispozițiile imperative prev. de art.
484 C. proc. pen se refera la toate fazele pe care le parcurge procesul penal,
inclusiv la
judecata in apel, mențioând că
în același sens s-a pronunțat C.S.J., Dec.
516 din 20 martie 1991, I.C.C.J.,
Dec. 3113 din 08 iunie 2004, C.S.J., Decizia 1039 din 14 martie 2000.
Examinând decizia
recurată prin prisma cazurilor de casare
prev.
de art. 385
9
pct. 3, 5 și 6 C. proc. pen., astfel cum s-a
susținut
și oral la termenul de astăzi 14 aprilie 2010 de către apărătorul desemnat din
oficiu, cât și din oficiu, Înalta Curte constată
că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Din analiza
coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanța
de fond în mod judicios și motivat a
stabilit
vinovăția inculpatului S.M.V., în săvârșirea
infracțiunilor pentru care
a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt rețnută, fapta
acestuia constând în aceea că la data 02 noiembrie 2007, prin constrângere, a
întreținut relații sexuale anale cu
partea
vătămată L.L. în vârstă de 8 ani constituie infracțiunea
de viol, prev.
de art. 197 pct. 9 și 3 C. pen. precum și fapta aceluiași inculpat care la data
de 02 noiembrie 2007, prin constrângere a întreținut relații sexuale anale cu
partea vătămată L.D., în vârstă de 8
ani,
constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Astfel,
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.
(2) C. proc. pen. referitoare ia
aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care
acesta a fost trimis în judecată și condamnat au fost corect încadrate juridic.
Înalta
Curte consideră că nu poate avea în vedere critica
inculpatului S.M.V., cu privire la nevinovăția sa în
raport de faptele pentru care a fost condamnat,
aceasta fiind infirmată
de probele administrate în cauză, respectiv
declarația inculpatului
(singura dată în
cauză întrucât ulterior s-a sustras atât urmăririi penale
cât și
cercetării judecătorești) s-a coroborat cu celelalte probe
administrate în cauză, respectiv declarațiile
constante ale celor două părți vătămate, declarațiile martorei T.T. - bunica
părților
vătămate, declarațiile
martorei S.M. - sora inculpatului -
declarațiile date atât în cursul
urmăririi penale cât și a cercetării
judecătorești
și cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală
efectuate în
cauză.
Din raportul
de constatare medico - legală s-a constat că partea vătămată L.D. prezenta
leziuni de violență (plăgi
plesnite și
echimoze la nivelul regiunii anale) ce au putut fi produse în
condițiile
unui raport sexual anal .în secreția anală nu s-au pus în
evidență spermatozoizi, a necesitat 8-9 zile de
îngrijiri medicale pentru
vindecare de la data producerii leziunilor.
Cu ocazia examinării
s-a mai contatat o leziune de violență pe fața posterioară a toracelui, posibil
produsă prin lovire cu corp dur alungit care nu a necesitat îngrijiri medicale.
Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s-
a constat că prezenta leziuni de violentă
(plagă plesnită la nivelul regiunii anale) ce a putut fi produsă în condițiile
unui raport sexual anal. în secreția anală nu s-au pus în evidență
spermatozoizi, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de
la data producerii leziunii dacă nu survin complicații.
Cu ocazia
examinării s-au mai constatat leziuni pe fața posterioară a toracelui părții
vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat îngrijiri
medicale.
Față de situația de fapt reținută corect de către instanța de fond
și însușită și de prima instanță de control
judiciar, Înalta Curte, a
constatat că
încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este
corespunzătoare.
De asemenea, în ceea
ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M.V., Înalta Curte
apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale
prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de
pericol social în concret al faptelor săvârșite
de inculpat dar și de
circumstanțele personale ale acestuia.
Față
de gradul extrem de ridicat de pericol social al infracțiunilor
comise de inculpat
(viol asupra a două părți vătămate în vârstă de 8
ani), față de modalitățile și
împrejurările săvârșirii - așa cum s-a arătat
mai sus - față de urmarea produsă, de persoana
inculpatului și
atitudinea acestuia manifestată
pe parcursul procesului, s-a considerat că nu se impune reținerea în favoarea
sa a circumstanțelor atenuante,
cu
consecința reducerii pedepselor sub limita minimului special.
S-a
considerat că sporul de pedeapsă de 6 luni aplicat cu ocazia
efectuării contopirii celor două pedepse este
legal și temeinic, fiind stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C.
pen. Având în
vedere cele mai sus arătate,
față de dispozițiile art. 52 C. pen. s-a
apreciat că îndreptarea și
reeducarea inculpatului se poate realiza
doar
prin executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenție.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a considerat că instanța de
fond a apreciat corect
cuantumul despăgubirilor
civile
la plata cărora a
fost obligat inculpatul, către cele două părți vătămate minore. Astfel,
fața de traumele psihice suferite de părțile
vătămate, care aveau vârsta de 8 ani la data faptei, față de împrejurarea că
acestea au fost internate
în spital cu diagnosticul de sindrom anxios și
în prezent urmează tratament de consiliere psihologică, s-a apreciat că nu se
impune
reducerea despăgubirilor civile
acordate cu titlu de daune morale.
Pedepsele
aplicate în cauză reflectă o justă și completă
valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C.
pen.
, cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea
scopului pedepsei, astfel cum acesta este
reglementat prin dispozițiile
art. 52 C. pen.
Cu privire la critica vizând lipsa încheierii amânării pronunțării,
instanța a apreciat-o ca nefondată, întrucât din verificări a
rezultat că aceasta este atașată la dosarul
cauzei și face parte
integrantă din decizia
recurată. Cu privire la lipsa de apărare invocată, s-
a apreciat că și această critică este nefondată,
la momentul audierii în
calitate de
făptuitor, inculpatul fiind minor a fost audiat în prezența tatălui
său
S.V., fapt ce a rezultat din înscrisul aflat la dosarul cauzei fila (declarație
f. 35 - 36 dosar u.p.), inculpatul, fiind audiat
imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor, a recunoscut
comiterea faptelor, arătând cum a procedat, în ce
împrejurări a săvârșit
aceste fapte.
După începerea
urmăririi penale, inculpatul nu a mai putut
fi
audiat întrucât s-a sustras de la urmărirea penală (acte de căutare – f.
50,
56, 69 dosar u.p.), situație în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de
urmărire penală.
Cu
privire la nelegala compunere a instanței de judecată, înalta Curte, a apreciat
că și această critică este nefondată întrucât, cauza a
fost soluționată de către secția specializată în
acest sens, respectiv secția pentru cauze cu minori și de familie.
Cu privire la
soluționarea cauzei în fond și apel, în lipsa
inculpatului,
Înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată
având în vedere că, inculpatul S.M.V. a fost
audiat o
singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a
recunoscut comiterea faptei (declarație - f. 35, 36 dos.u.p.)
Audierea inculpatului
nu a fost posibilă nici în faza de
cercetare
judecătorească, inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat
în instanță iar părinții acestuia, fiind audiați,
au susținut că inculpatul a
plecat
inițial la o rudă a mamei sale în jud. Vrancea, pentru a munci la
o
stână, însă, fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără
a se cunoaște unde se află în prezent (acte de căutare —
f. 89, 91-97, 102 dosar instanță, declarații păți
responsabile civilmente
f. 110, 111 dosar instanță).
După această audiere,
inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecării, fiind prins de
autoritățile portugheze și încarcerat în
vederea
extrădării la momentul la care cauza se afla pe rolul instanței
de
recurs, respectiv data de 7 ianuarie 2010. După predarea
autorităților române, inculpatul a fost
încarcerat în baza M.A.P. emis de
către Tribunalul Galați în lipsă.
Asfel,
față de considerentele care au precedat:
În baza art. 385
15
pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va
respinge ca nefondat recursul declarat de
inculpatul S.
M.V.
împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11
decembrie 2009
a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și
de familie.
Se va deduce
din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării de către
autoritățile portugheze în vederea extrădării de la 07 ianuarie 2010 la 15
ianuarie 2010 și a reținerii și arestării
preventive
de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010.
Va fi
obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei,
reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., și la suma
de
3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reprezentantul legal
al părților vătămate L.L. și L.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul
S.M.V.
împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11
decembrie
2009 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata
arestării de către
autoritățile portugheze în vederea extrădării de la 07
ianuarie 2010 la 15 ianuarie
2010 și a reținerii și arestării preventive
de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., și la suma de 3200 lei
cu titlu de cheltuieli
judiciare către reprezentantul legal al părților
vătămate L.L. și L.D.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.