ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2314/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2314/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 574 din 29 octombrie 2008, pronunțată de
Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76
lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul
C.V.A.
la
o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și
2 (doi) ani
interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă
complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării
pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a
ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81-82, art. 110 C. pen. s-a
suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de
3 (trei) ani și 10 (zece) luni termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata
suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea
pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 17 C. proc. pen., art. 346 C.
proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea
responsabilă civilmente C.M.(tatăl), să plătească părții vătămate O.D.M.(minor)
al cărui reprezentat legal este B.M.(mama) suma de 2000 lei despăgubiri civile
pentru daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost
obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea responsabilă
civilmente C.M.(tatăl), suma de 450 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut că, la sfârșitul lunii iunie 2006, în timp ce se aflau pe
malul unui lac de pe raza comunei Gogoșari, județul Giurgiu, inculpatul C.V.A.,
i-a legat mâinile părții vătămate O.D.M., după care a obligat-o să întrețină cu
el relații sexuale orale. A doua zi același inculpat a constrâns-o din nou pe
partea vătămată să întrețină cu el raporturi sexuale orale în timp ce se aflau
în Curtea Școlii Generale din Gogoșari, județul Giurgiu.
În drept, fapta inculpatului C.V.A. de a
întreține relații sexuale orale cu partea vătămată minoră O.D.M., contra
voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,
prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.
Prin Decizia penală nr. 117/A
din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, recursurile inculpatului și a
părții responsabile civilmente au fost respinse.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs inculpatul C.V.A. și partea responsabilă civilmente C.M.,
invocând dispozițiile art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,
solicitând casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului în conformitate
cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.
pen., cu motivarea că s-a pronunțat o hotărâre greșită de condamnare a
inculpatului și că deci există temeiul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
Analizând motivele
recursurilor și hotărârea atacată, dar și din oficiu, sub toate aspectele
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte constată că au
fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (4) C. proc. pen.,
privind garantarea dreptului la apărare a intimatei părți vătămate minore O.D.M.
Potrivit art. 6 alin. (1) C.
proc. pen. dreptul la apărare este garantat intimatului, inculpatului și
celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar art. 6 alin. (4) din
același cod prevede că orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în
tot cursul procesului penal.
Or, din cuprinsul încheierii
de ședință din 16 aprilie 2009 (Dosar nr. 2007/122/2007) a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, când
cauza a rămas în pronunțare, iar pronunțarea s-a amânat la 23 aprilie 2009 și
apoi la 30 aprilie 2009, instanța de apel a respins cererea reprezentantului
parchetului privind asigurarea asistenței juridice din oficiu pentru partea
vătămată, considerând că nu este necesară numirea unui avocat din oficiu pentru
partea vătămată, întrucât aceasta nu este prezentă, iar la dosar a fost
reprezentată de mama sa (cu toate că nici reprezentantul legal al părții vătămate,
respectiv mama sa O.M. nu a fost prezentă la dezbateri când cauza a rămas în
pronunțare).
Procedând în acest mod,
instanța a nesocotit că inculpatul și partea vătămată sunt minori și că deci
trebuia respectată procedura prevăzută de lege în cauzele cu infractori minori.
Sub acest aspect
dispozițiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că asistența juridică a învinuitului
sau inculpatului minor este obligatorie pe toată durata procesului penal.
Pe de altă parte, instanța
de apel nu a observat că la datele de 12 noiembrie 2007 și 3 decembrie 2007 când
partea vătămată în faza cercetării judecătorești a fost ascultată ea nu a fost
asistată de apărător ci numai de reprezentantul legal, respectiv mama sa și
reprezentantul din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Giurgiu.
Or, dispozițiile art. 77 C.
proc. pen. prevăd că ascultarea părții vătămate, părții civile, părții
responsabile civilmente se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea
învinuitului sau inculpatului, iar în prezenta cauză inculpatul fiind minor și
beneficiind de asistența juridică obligatorie pe toată durata procesului penal
apare evident că partea vătămată fiind, de asemenea, minoră, trebuia să
beneficieze de asistență juridică obligatorie.
În realitate însă pe tot
parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond precum și în faza de
judecată a apelului partea vătămată nu a beneficiat de asistență juridică
obligatorie.
Totodată, instanța de apel greșit
a respins cererea apărătorului inculpatului și a reprezentantului parchetului
la data de 16 aprilie 2004 cu privire la audierea părții vătămate, motivând că
nu mai este necesară reaudierea acesteia, având în vedere că aceasta a fost
audiată și având în vedere și vârsta fragedă a părții vătămate, pentru a nu se
ajunge la o traumatizare a acesteia. Or, reaudierea acesteia se impunea
deoarece ea și-a schimbat declarațiile pe care le-a dat în fața instanței de fond
prin declarații contrare celor inițial date în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanța
trebuia să procedeze la reaudierea martorilor pentru a stabili motivele pentru
care în fața instanței de fond aceștia au revenit asupra declarațiilor date în
faza de urmărire penală.
Pentru aceste considerente
Înalta Curte constată că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 4 C.
proc. pen., privind obligația de a avea rol activ în desfășurarea procesului
penal.
Pentru aceste motive,
urmează ca recursurile să fie admise, casate hotărârile și trimisă cauza spre
rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va proceda
la reaudierea inculpatului, părții vătămate și părții responsabile civilmente,
precum și a tuturor martorilor conform dispozițiilor art. 323, 326, 327 C.
proc. pen., în vederea aflării adevărului.
Totodată, va dispune asigurarea
asistenței judiciare gratuite și față de partea vătămată O.D.M. pe tot
parcursul cercetărilor judecătorești.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
recurentul inculpat C.V.A. și de recurentul parte responsabilă civilmente C.M. împotriva
Deciziei penale nr. 117/A/ din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția
a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia atacată și trimite
cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpat și partea responsabilă
civilmente la instanța de apel – Curtea de Apel București.
Onorariul apărător oficiu în sumă de
50 lei se va suporta din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
18 iunie 2009.