ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele Prin sentința penală nr. 238 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. Î n baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 86 4 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale către partea vătămată H.A., în cuantum de 6.000 Euro, echivalentul în lei la data plății.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost revocată măsura confiscării sumei de 8.275 lei, sumă depusă în cont nr. deschis la BCR, sucursala Alba, și s-a dispus acordarea acestei sume părții civile pentru acoperirea despăgubirilor morale acordate acesteia prin prezenta hotărâre. În baza art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului până la limita sumei de 6.000 Euro și s-a dispus comunicarea unui extras din hotărâre Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru executarea sechestrului.

În fapt s-a reținut că, în cursul lunii iulie 2006 minora H.A.D. a venit în localitatea Sibiu, locuind la martorul M.L., pe o perioadă de aproximativ de 2 luni. În această perioadă partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul T.V.A., iar în toamna anului 2006 a locuit în apartamentul acestuia. În cursul lunii decembrie 2006 partea vătămată a revenit în Sibiu, inculpatul pretinzându-i acesteia suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată pe perioada cât a locuit în apartamentul său. întrucât partea vătămată nu avea suma solicitată, inculpatul, i-a propus să practice prostituția, aceasta fiind nevoită să accepte. Astfel, partea vătămată a întreținut relații sexuale la locuința inculpatului cu diverși bărbați pe care îi aducea inculpatul, sau erau recrutați de pe stradă de către partea vătămată, banii obținuți fiind încasați de inculpat.

Cu ajutorul investigatorilor sub acoperire inculpatul a fost prins în flagrant, în timp ce încasa suma de 100 lei, de la unul din investigatori, căruia îi facilitase întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată. Starea de fapt reținută a fost probată cu declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor T.N.C., R.M., G.R.F., precum și de investigatorii sub acoperire. Situația de fapt dovedită în cauză, conform căreia inculpatul a recrutat și găzduit minora-parte vătămată prin amenințare, în scopul exploatării sexuale a acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, generic și concret, al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunii, urmarea produsa, precum și persoana inculpatului. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel in termenul legal Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu și inculpatul T.A.V. , criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin apelul formulat D.I.I.C.OT a arătat că, instanța de fond a omis să dispună în baza art. 86 4 C. pen.

revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, precum și că, în mod greșit a fost revocată măsura confiscării sumei de 8.275 lei, odată ce asupra acestei sume a fost instituită măsura sechestrului asigurător, menținerea acestei măsuri se impunea în vederea reparării prejudiciului. Inculpatul, criticând hotărârea instanței de fond a solicitat, în principal, achitarea sa conform art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost condamnat nu există, iar în subsidiar inculpatul schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 și reducerea proporțională a pedepsei la care urmează a fi condamnat.

Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia nr. 12/A din 21 martie 2008 a admis apelul Ministerului Public- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, și al revocării măsura confiscării și procedând la o nouă judecare a cauzei a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu. S-a dispus repunerea pedepselor rezultante aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța și sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, în individualitatea lor.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două sentințe penale, precum și prin sentința penală nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu sunt concurente. În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

s-a dispus contopirea următoarelor pedepse: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu (astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 170 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Alba lulia) - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța (definitivă prin neapelare la data de 30 martie 2005). - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.

(fapta comisă la data de 23 martie 2000) - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada 17/18 noiembrie 2002-23 decembrie 2002), - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada 19/20 aprilie noiembrie 2003-7 iunie 2003), aplicată prin sentința penală nr. 195 din 9 februarie 2005 a Judecătoriei Sibiu (definitivă la data de 20 februarie 2005), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 4 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen., s-a dispus executarea acestei pedepse rezultante alături de pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. A fost înlăturată dispoziția privind revocarea măsurii confiscării. Î n baza art. 19 alin. (1) din Lega nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

și art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din 21 februarie 2007 asupra sumei de 8.275 lei, sumă depusă în contul nr. deschis la BCR, sucursala Alba, în vederea acoperirii despăgubirilor morale acordate părții civile. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Totodată, prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.V.A. Astfel, instanța de control judiciar a reținut că, raportat la data săvârșirii faptelor, la data rămânerii definitive a sentințelor de condamnare, infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța și nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu sunt concurente.

A rezultat că instanța de fond, în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 4 C. pen., doar în ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătorie Constanța. Totodată, instanța de control judiciar a reținut că în lumina dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 648/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. și art. 163 alin. (2) C. pen., acțiunea civilă fiind admisă, se impunea ca măsura asiguratorie instituită să fie menținută în vederea acoperirii despăgubirilor morale acordate părții civile. Apelul declarat de inculpatul T.V.A. a fost respins ca nefondat, instanța constatând că probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta recrutând și găzduind minora parte vătămată în scopul exploatării sexuale a acesteia, prin obligarea la practicarea prostituției.

În cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că partea vătămată a fost amenințată, constrânsă de către inculpat, pentru a practica prostituția, fiind astfel realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzut de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. Critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, a fost apreciată, de asemenea ca fiind nefondată, instanța constatând că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei în raport de gravitatea faptei, de persoana inculpatului și de atitudinea procesuală a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul T.V.A., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei reținute în sarcina sa, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, victima având, la momentul săvârșirii faptei, vârsta de 16 ani, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei la care inculpatul a fost condamnat. Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. a constat că recursul declarat de inculpatul T.V.A. este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele care urmează: Înalta Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată că în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind lămurite împrejurările faptice, contribuția inculpatului, stabilirea certă a vinovăției acestuia în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, stabilindu-se totodată că: - fapta inculpatului T.V.A., care a găzduit-o pe minora H.D.A., în locuința sa din Sibiu, în scopul exploatării acesteia prin practicarea prostituției, exercitând amenințări asupra acesteia, în acest scop întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Concludente la stabilirea vinovăției inculpatului sunt declarațiile părții vătămate, ale martorilor T.N.C., G.R.F., (care arată că au fost abordați pe stradă de partea vătămată, întreținând relații sexuale cu aceștia în apartamentul inculpatului, care era prezent la acel moment), R.M. (care declară că inculpatul l-a abordat pentru a-i oferi serviciile sexuale ale părții vătămate, și față de acceptul său au mers la locuința inculpatului, unde în schimbul sumei de 100 lei martorul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată). Totodată, au fost avute în vedere și declarațiile părții vătămate, ale martorului M.D.L., din cuprinsul cărora rezultă constrângerea minorei-parte vătămată de către inculpat, aceasta fiind amenințată de inculpat că „îi taie mâinile și picioarele dacă fuge", fiindu-i totodată supravegheate convorbirile telefonice.

Înalta Curte reține de asemenea, că starea de constrângere a minorei rezultă și din diferența de vârstă dintre inculpat și parte vătămată, autoritatea excesivă pe care acesta o avea asupra minorei. Prin urmare, față de cele arătate, prin coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate rezultă că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită. Critica referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei, respectiv greșita reținere a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea 678/2001, este nefondată. Astfel, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001: "dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra, sau de a-și exprima voința (...) pedeapsa este mai aspră.

Reținerea agravantei prevăzute de art. 13 în alin. (2) este pe deplin justificată, situația de constrângere a părții vătămate-minore rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză. În concluzie, instanța de apel stabilind corect existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea atacată se constată a fi legală și temeinică, sub aspectul acestei critici.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat de inculpat, referitor la individualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că, instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului, recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., atitudinea procesuală manifestată de acesta, pericolul social concret, atingerea adusă valorilor ocrotite de lege, astfel încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii pedepsei, situație în care recursul va fi respins, ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 11 februarie 2007 la 6 iunie 2008, durata reținerii de 24 de ore din 23 martie 2000 precum și perioadele executate de la 7 iunie 2003 - 1 iulie 2003 și de la 9 septembrie 2003 - 3 martie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.