ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată
următoarele
Prin sentința penală nr. 238 din 5 decembrie 2007 a
Tribunalului Sibiu, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea
formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea
prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de
complicitate la infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.
Î
n baza art. 13 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen. a
fost condamnat inculpatul T.A.V. la
pedeapsa
de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) – c) și e) C. pen., pe o durată de 5
ani după executarea pedepsei.
În baza art. 86
4
C. pen., cu aplicarea art. 83 C.
pen. a fost
revocată suspendarea sub
supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare
aplicată inculpatului prin
sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța, și s-a
dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre,
urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului
exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art.
998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale către
partea vătămată H.A., în cuantum de 6.000 Euro, echivalentul în lei la data
plății.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 163 alin.
(2) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost revocată
măsura confiscării sumei de 8.275 lei, sumă depusă în cont nr. deschis la BCR,
sucursala Alba, și s-a dispus acordarea acestei sume părții civile pentru
acoperirea despăgubirilor morale acordate acesteia prin prezenta hotărâre.
În baza art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută
măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile sau imobile
ale inculpatului până la limita sumei de 6.000 Euro și s-a dispus
comunicarea unui extras din hotărâre Camerei
Executorilor Judecătorești
de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru
executarea sechestrului.
În fapt s-a reținut că, în cursul lunii iulie 2006 minora H.A.D.
a venit în localitatea Sibiu, locuind la martorul M.L., pe o perioadă de
aproximativ de 2 luni. În această perioadă partea vătămată l-a cunoscut pe
inculpatul T.V.A., iar în toamna anului 2006 a locuit în apartamentul acestuia.
În cursul lunii decembrie 2006 partea vătămată a revenit în
Sibiu, inculpatul pretinzându-i acesteia suma de 700 lei, reprezentând
contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată pe perioada
cât a locuit în apartamentul său. întrucât partea vătămată nu avea suma
solicitată, inculpatul, i-a propus să practice prostituția, aceasta fiind
nevoită să accepte. Astfel, partea vătămată a întreținut
relații sexuale la locuința inculpatului cu
diverși bărbați pe care îi aducea
inculpatul, sau erau recrutați de pe
stradă de către partea vătămată, banii obținuți fiind încasați de inculpat.
Cu ajutorul investigatorilor sub acoperire inculpatul a fost
prins în flagrant, în timp ce încasa suma de 100 lei, de la unul din
investigatori, căruia îi facilitase întreținerea de raporturi sexuale cu partea
vătămată.
Starea de fapt reținută a fost probată cu declarația părții
vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor T.N.C., R.M., G.R.F., precum și
de investigatorii sub acoperire.
Situația de
fapt dovedită în cauză, conform căreia inculpatul a recrutat și
găzduit
minora-parte vătămată prin amenințare, în scopul exploatării sexuale a acesteia
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane
prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
În procesul de individualizare a pedepsei aplicate
inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C.
pen., respectiv gradul de pericol social, generic și concret, al faptelor
săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege,
împrejurările concrete de săvârșire, natura
infracțiunii, urmarea produsa,
precum și persoana inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel in termenul
legal Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu și
inculpatul T.A.V.
, criticând hotărârea
pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin apelul formulat D.I.I.C.OT a arătat că, instanța de
fond a omis să dispună în baza art. 86
4
C. pen. revocarea
suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, precum
și că, în mod greșit a fost revocată măsura confiscării sumei de 8.275 lei,
odată ce asupra acestei sume a fost instituită măsura sechestrului asigurător,
menținerea acestei măsuri se impunea în vederea reparării prejudiciului.
Inculpatul, criticând hotărârea instanței de fond a
solicitat, în principal, achitarea sa conform art. 11 alin. (2) raportat la
art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost
condamnat nu există, iar în subsidiar inculpatul schimbarea încadrării juridice
prin înlăturarea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 și reducerea
proporțională a pedepsei la care urmează a fi condamnat.
Curtea de Apel Alba
lulia, prin decizia nr. 12/A din 21 martie 2008 a
admis apelul
Ministerului Public- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu, a desființat
sentința penală atacată numai sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 195 din 2005 a
Judecătoriei Sibiu, și al revocării măsura confiscării și procedând la o nouă
judecare a cauzei a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3
ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei
Sibiu.
S-a dispus repunerea pedepselor rezultante aplicate
inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei
Constanța și sentința penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, în
individualitatea lor.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost
condamnat prin cele două sentințe penale, precum și prin sentința penală nr.
1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu sunt concurente.
În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea următoarelor pedepse:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea
art. 75 lit. c) C. pen., pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 1336 din 26
noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu (astfel cum a fost modificată prin decizia
penală nr. 170 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Alba lulia)
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea
art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 542 din
2 martie 2005 a Judecătoriei Constanța (definitivă prin neapelare la data de 30
martie 2005).
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. (fapta
comisă la data de 23 martie 2000)
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada 17/18 noiembrie
2002-23 decembrie 2002),
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (2) lit.
b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada
19/20 aprilie noiembrie 2003-7 iunie 2003), aplicată prin sentința penală nr.
195 din 9 februarie 2005 a Judecătoriei Sibiu (definitivă la data de 20
februarie 2005), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 86
4
C. pen., cu aplicarea art. 83 C.
pen., s-a dispus executarea acestei pedepse rezultante alături de pedeapsa de 7
ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) și e)
C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de
10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c)
și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
A fost înlăturată dispoziția privind revocarea măsurii
confiscării.
Î
n baza art. 19 alin.
(1) din Lega nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e)
C. pen. și art.
163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător
dispusă prin ordonanța procurorului din 21 februarie 2007 asupra sumei de 8.275
lei, sumă depusă în contul nr. deschis la BCR, sucursala Alba, în vederea
acoperirii despăgubirilor morale acordate părții civile.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Totodată, prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat
apelul declarat de inculpatul T.V.A.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut că, raportat
la data săvârșirii faptelor, la data rămânerii definitive a sentințelor de
condamnare, infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentințele penale nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, nr. 542 din 2 martie
2005 a Judecătoriei Constanța și nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei
Sibiu sunt concurente. A rezultat că instanța de fond, în
mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86
4
C. pen., doar în ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătorie
Constanța.
Totodată, instanța de control judiciar a reținut că în
lumina dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 648/2001 raportat la art.
118 lit. e) C. pen. și art. 163 alin. (2) C. pen., acțiunea civilă fiind
admisă, se impunea ca măsura asiguratorie instituită să fie menținută în
vederea acoperirii despăgubirilor morale acordate părții civile.
Apelul declarat de
inculpatul T.V.A. a fost respins
ca
nefondat, instanța constatând că probele administrate în cauză relevă
faptul
că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta recrutând
și găzduind minora parte vătămată în scopul exploatării sexuale a acesteia,
prin obligarea la practicarea prostituției. În cauză, în mod corect a reținut
instanța de fond că partea vătămată a fost amenințată, constrânsă de către
inculpat, pentru a practica prostituția, fiind astfel realizat conținutul
constitutiv al infracțiunii prevăzut de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.
678/2001. Critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate
inculpatului, a fost apreciată, de asemenea ca fiind nefondată, instanța constatând
că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei în raport de gravitatea
faptei, de persoana inculpatului și de atitudinea procesuală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul T.V.A.,
care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul
greșitei încadrări juridice dată faptei reținute în sarcina sa, apreciind că în
cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001,
victima având, la momentul săvârșirii faptei, vârsta de 16 ani, precum și sub
aspectul greșitei individualizări a pedepsei la care inculpatul a fost
condamnat.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale
reprezentantului
Ministerului Public, au
fost consemnate în partea introductivă a prezentei
hotărâri urmând a nu
mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul
criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat de inculpatul T.V.A.
este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., pentru considerentele care urmează:
Înalta Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea
atacată în raport de criticile aduse constată că în cauză prima instanță,
precum și instanța de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63
alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind lămurite
împrejurările faptice, contribuția inculpatului, stabilirea certă a vinovăției
acestuia în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată,
stabilindu-se totodată că:
- fapta inculpatului T.V.A., care a găzduit-o pe minora H.D.A.,
în locuința sa din Sibiu, în scopul exploatării acesteia prin practicarea
prostituției, exercitând amenințări asupra acesteia, în acest scop întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.
13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
Concludente la stabilirea vinovăției inculpatului sunt
declarațiile părții vătămate, ale martorilor T.N.C., G.R.F., (care arată că au
fost abordați pe stradă de partea vătămată, întreținând relații sexuale cu aceștia
în apartamentul inculpatului, care
era
prezent la acel moment), R.M. (care declară că inculpatul l-a
abordat
pentru a-i oferi serviciile sexuale ale părții vătămate, și față de
acceptul său au mers la locuința inculpatului, unde
în schimbul sumei de
100 lei martorul a întreținut relații sexuale cu
partea vătămată).
Totodată, au fost avute
în vedere și declarațiile părții vătămate, ale
martorului M.D.L., din
cuprinsul cărora rezultă constrângerea minorei-parte vătămată de către
inculpat, aceasta fiind amenințată de inculpat că „îi taie mâinile și
picioarele dacă fuge", fiindu-i totodată supravegheate convorbirile
telefonice. Înalta Curte reține de asemenea, că starea de constrângere a
minorei rezultă și din diferența de vârstă dintre inculpat și parte vătămată,
autoritatea excesivă pe care acesta o avea asupra minorei.
Prin urmare, față de cele arătate, prin coroborarea
mijloacelor de probă mai sus arătate rezultă că vinovăția inculpatului este pe
deplin dovedită. Critica referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei,
respectiv greșita reținere a dispozițiilor
art. 13 alin. (2) din Legea 678/2001,
este
nefondată. Astfel, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001: "dacă
fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte
forme
de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra, sau de a-și exprima
voința (...) pedeapsa este mai aspră. Reținerea
agravantei prevăzute de art. 13 în alin. (2) este pe deplin
justificată, situația
de constrângere a părții vătămate-minore rezultând
din întreg materialul probator administrat în cauză.
În concluzie, instanța de apel stabilind corect existența
tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru
infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea atacată se
constată a fi legală și temeinică, sub aspectul acestei critici.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma
motivului de
casare invocat de inculpat,
referitor la individualizarea pedepsei aplicate,
Înalta Curte constată
că, instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă corect individualizată în
raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de
dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere elementele ce circumstanțiază
persoana inculpatului, recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,
atitudinea procesuală manifestată de acesta, pericolul social concret,
atingerea adusă valorilor ocrotite de lege, astfel încât nu se identifică
temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii
pedepsei, situație în care recursul va fi respins, ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurentul inculpat T.V.A. împotriva
deciziei
penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curții de Apel Alba lulia,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul
inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta
cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.V.A.
împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curții de Apel Alba
lulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata
arestării preventive de la 11 februarie 2007 la 6 iunie 2008, durata reținerii
de 24 de ore din 23 martie 2000 precum și perioadele executate de la 7 iunie
2003 - 1 iulie 2003 și de la 9 septembrie 2003 - 3 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu
titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.