ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1105/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 59 din 19 martie 2007, în dosarul cu nr. 7261/104/2005, Tribunalul Olt a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 208, 209 alin. (3) lit. b) C. pen., în art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) C. pen., privind pe inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M., ca nefondată. 1. În baza art. 208 și 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.C., la 2 ani închisoare. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 6 ani și respectarea măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86 3 C. pen., punându-se în vedere dispozițiile art. 86 4 și 86 5 C. pen. 2. Î n baza art. 208 și 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.G., la 2 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 6 ani și respectarea măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86 3 C. pen., punându-se în vedere dispozițiile art. 86 4 și 86 5 C. pen. 3. Î n baza art. 208 și 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

4. Î n baza art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei cu privire la pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1173 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Caracal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii cu privire la aceeași pedeapsă de un an și 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt. Inculpatul va executa pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, în total pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost obligați inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M., în solidar, la 2.435,58 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Dunăre Olt – U. A. Olt, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii penale și până la data achitării efective a prejudiciului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În luna ianuarie 2005, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Osica, județul Olt, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, inculpații Ț.C. și J.G. au sustras mai multe conducte metalice, aparținând sistemului de irigații Caracal, de pe raza comunei Osica de Jos, în zona Pădurii Mândra. În aceste condiții, s-au efectuat cercetări și s-a stabilit că, la 11 ianuarie 2005, cei doi inculpați împreună și cu inculpatul P.C., au luat legătura cu numitul M.L., domiciliat într-o comună învecinată, de profesie sudor, căruia i-au relatat că dețin o anumită cantitate de fier vechi achiziționată pe raza localității Șopîrlița, județul Olt, pe care intenționează să o taie.

După ce M.L. a acceptat propunerea inculpaților, în schimbul sumei de 300.000 lei, pe data de 12 ianuarie 2005 s-a deplasat împreună cu inculpatul P.C., cu ustensilele necesare, cei doi întâlnindu-se cu coinculpații Ț.C., J.G. și P.M. la canalul colector din zona pădurii Mândra, unde se aflau conductele ce urmau să fie tăiate, martorul M.L. primind asigurări în sensul că bunurile respective au o proveniență licită. În aceste condiții, în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, martorul a tăiat cu aparatul de sudură circa 21 metri de conductă, având diametrul de 80 - 100 cm, rezultând o cantitate de 7,5 tone material feros. Întreaga cantitate a fost încărcată în două căruțe, fiind transportată la o fermă proprietatea inculpatului Ț.C., iar ulterior a fost valorificată la o societate de colectare a materialului feros cu sediul în municipiul Slatina, care nu a putut fi identificată pe parcursul cercetărilor.

După câteva zile, respectiv la 19 ianuarie 2005, organele de cercetare penală au fost sesizate de către martorul P.G. că, în seara zilei respective, a observat un autoturism, condus de inculpatul Ț.C., care se deplasa dinspre câmp încărcat cu țevi metalice. Cercetările au evidențiat că aceste bunuri proveneau de la Stația de irigații nr. 8 amplasată pe raza comunei Dobrun, județul Olt, fiind sustrase în același mod, respectiv prin tăiere cu aparatul de sudură de către martorul M.L., la solicitarea inculpaților Ț.C., J.G., P.C. și P.M., care i-au relatat că țeava a fost achiziționată în condiții legale. Martorul a acceptat să taie conductele aflate în canalul de refulare al stației de irigare, acestea fiind transportate de inculpații Ț.C.

și P.C., fiind observați la intrarea în satul Roșienii Mici de mai mulți consăteni care au încercat să-i oprească. Întrucât inculpații nu au oprit autoturismul încărcat cu țeava sustrasă, martorul P.G. a sesizat organele de cercetare penală. Cu privire la prejudiciul infracțional rezultat în urma actelor de sustragere, s-a constatat că, pe parcursul urmăririi penale, A.N.I.F. - RA, sucursala Teritorială Dunăre - Olt, U.A. Olt, a comunicat cu adresa nr. 181 din 31 ianuarie 2005, că prejudiciul produs prin tăierea conductei de refulare de la Stația S.R.P. 4/CD2 este de 2.231.246.478 lei, la care s-a aplicat gradul de uzură de 20 %, valoarea propriu-zisă a prejudiciului fiind de 1.570.536.000 lei, diferența fiind reprezentată de readucerea instalației la parametrii funcționali anteriori, conform devizului întocmit de aceeași unitate.

Referitor la acțiunea de distrugere și de sustragere a conductei din 19 ianuarie 2005, de la Stația de irigat nr. 8 de pe raza comunei Dobrun, aceeași unitate a comunicat cu adresa nr. 412 din 8 martie 2005, că valoarea bunurilor sustrase este de 276.764.400 lei, iar cheltuielile necesare pentru readucerea instalației în starea anterioară distrugerii și sustragerii sunt de 396.421.593 lei. În total, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că prin cele două acțiuni de distrugere și sustragere a țevilor metalice din perioada 12 - 14 ianuarie și respectiv, 19 ianuarie 2005, prejudiciul este de 2.627.667.071 lei și respectiv, 1.747.300.400 lei. Pe parcursul cercetării judecătorești, cu adresa nr. 668 din 17 martie 2006, A.N.I.F.

RA, sucursala Dunăre - Olt, s-a constituit parte civilă cu suma de 223.124,65 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin distrugerea conductei de refulare aparținând stației S.R.P. 4/CD2 și sustragerea componentelor metalice (conductă Dn 1400 x 10), avându-se în vedere gradul de uzură de 20 % calculat de comisia de specialitate. Cu privire la acest prejudiciu, partea civilă a menționat că la data săvârșirii infracțiunilor, sistemul se afla în stare de conservare, deci era menținut în stare funcțională, respectiv pregătit să fie pus în funcțiune în acel moment. Mai mult, s-a făcut precizarea că pentru repunerea în funcțiune a tronsonului respectiv, se impune achiziționarea la prețuri superioare a componentelor distruse și sustrase.

B. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M., precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, sentința a fost criticată pentru nelegalitate, cu privire la stabilirea prejudiciului infracțional, sub aspectul cuantumului și al aplicării dispoziției art. 118 lit. e) C. pen., precum și referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra sechestrului asigurător aplicat pe bunurile inculpaților J.G. și Ț.C. Totodată, sentința a fost criticată pentru netemeinicie, referitor la pedepsele aplicate inculpaților atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitățile de executare.

În legătură cu latura civilă, sentința a fost criticată întrucât, fără a se avea în vedere materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, s-a reținut un prejudiciu sensibil inferior, chiar mai mic decât sumele obținute de inculpați în urma valorificării țevilor sustrase. Astfel, s-a susținut că deși prejudiciul infracțional cauzat prin cele două acte de sustragere este de 1.747.300.400 lei, iar prin distrugere este de 2.627.667.071 lei, în condițiile în care bunurile au fost valorificate în schimbul sumei de 27.500.000 lei, instanța de fond a reținut un prejudiciu absolut modic, de numai 24.355.800 lei, așa cum a stabilit expertiza contabilă efectuată în cauză. Chiar și așa sentința este nelegală, pentru că instanța a omis să dispună confiscarea diferenței de 215 lei (2.750 - 2.435,58 iei), conform art. 118 lit. c) C. pen.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de parchet a vizat încălcarea prevederilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen., referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale. Cu privire la netemeinicia sentinței, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost just individualizate, nici în ceea ce privește cuantumul și nici modalitatea de executare. În apelurile declarate de inculpați, sentința a fost criticată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar inculpatul P.C. a avut o critică suplimentară și pentru nelegalitate, referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 179 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-au admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGÂ TRIBUNALUL OLT și inculpatul P.C., împotriva sentinței apelate, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților T.G., P.C. și P.M., s-au înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen., privind pe inculpații P.C., T.G. și P.M. și art. 37 lit. b) C. pen., privind pe inculpatul P.C. și s-au majorat pedepsele aplicate acestora, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., de la câte 2 ani închisoare, la câte 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca urmare recontopirii, inculpații T.G.

și P.C. să execute câte 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Totodată, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului P.M., menținând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1173/2001 a Judecătoriei Caracal, județul Olt, precum și revocarea beneficiului grațierii privind aceeași pedeapsă, acest inculpat urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 44 lei, în favoarea statului.

S-au menținut sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile inculpaților J.G. și T.C., precum și celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.C., J.G. și P.M., împotriva aceleiași sentințe penale, fiind obligați acești inculpați la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că prejudiciul reținut de instanța de fond pe baza celor două expertize este stabilit necorespunzător, dar având în vedere împrejurarea că partea vătămată, constituită parte civilă, A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Dunăre - Olt, U.A. Olt, nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, s-au avut în vedere prejudiciile reținute de prima instanță.

Totuși, având în vedere modul organizat în care au acționat inculpații, caracterul repetat și continuat al infracțiunilor, precum și valorificarea bunurilor sustrase, s-a apreciat că și motivul de apel privind greșita individualizare a pedepselor este întemeiat, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitățile de executare, astfel că, reținând prejudiciile infracționale menționate anterior, s-a dispus majorarea pedepselor aplicate inculpaților P.C., Ț.G. și P.M., pentru infracțiunile de furt prevăzută de art. 208 și 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus înlocuirea modalității de executare a pedepselor cu motivarea că prevederile art. 86 1 C. pen., nu sunt incidente în cauză, raportat la caracterul continuat al infracțiunilor și la prejudiciul deosebit produs prin faptele inculpaților, instanța de apel apreciind că scopul pedepselor poate fi atins numai prin executarea lor în regim de detenție, în condițiile art. 71 și 64 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 și 76 C. pen. Totodată, instanța de apel a făcut aplicarea dispoziției art. 118 lit. e) C. pen. , cu privire la confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor obținute din valorificarea produselor sustrase, ce depășesc pe cele la care au fost obligați cu titlu de despăgubiri civile.

În altă ordine de idei, s-a apreciat că și ultimul motiv de apel este întemeiat, întrucât instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la măsurile asigurătorii, astfel că a menținut sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile mobile și imobile ale inculpaților Ț.C., J.G. și P.C. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpați, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, instanța de apel constatând că inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, în mod organizat, determinând participarea martorului M.L. la tăierea țevilor, pe care ulterior le-au transportat la domiciliile lor și le-au valorificat. Referitor la motivul de nelegalitate invocat de inculpatul P. C., s-a apreciat că în mod greșit a fost reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, prin sentința penală nr. 2387 din 6 iulie 1994 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și (4) și art. 209 lit. e) și g) C. pen. și, la un an închisoare, în baza art. 293 alin. (1) C. pen., în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 C. pen., a fost descontopită pedeapsa, a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, descontopită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1671/1993 a Judecătoriei Arad, în pedepsele componente de 4 ani și, respectiv, 2 ani închisoare, un an închisoare în baza art. 36 alin. (1) din Decret nr. 328/1966, 6 luni închisoare în baza art. 291 C. pen., 8 luni închisoare în baza art. 289 alin. (1) C. pen.

și 7 luni închisoare în baza art. 293 alin. (1) C. pen. A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, pedepsele au fost contopite prin sentința penală nr. 1671/1993, s-a înlăturat sporul de un an și 6 luni închisoare și, după contopire, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în total 6 ani închisoare, din care s-a dedus arestul preventiv de la 14 septembrie 1990 până la 29 decembrie 1993 și de la 8 martie 1994 la 6 iulie 1994. În aceste condiții, la emiterea mandatului de executare în baza sentinței penale nr. 2387/1994, apelantul executase perioada cuprinsă între 14 septembrie 1990 și 29 decembrie 1993 și perioada de la 8 martie 1994 la 6 iulie 1994. Din nota de relații emisă de Judecătoria Timișoara, rezultă că apelantul a fost reîncarcerat la 10 august 1994, pedeapsa urmând să expire la 20 noiembrie 1996, cu deducerea perioadei executate anterior.

Având în vedere data săvârșirii celor două infracțiuni instanța de apel a constatat că s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzută de art. 135 C. pen., situație în care reținerea stării de recidivă este nelegală. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei înlăturări a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C., a greșitei înlăturări a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., pentru inculpații P.C. și P.M., deși instanța de fond îi condamnase la pedepse privative de libertate, precum și pentru netemeinicie, cu motivarea că pedepsele aplicate de instanța de apel sunt prea mici și nu se justifică o diferențiere de tratament penal între inculpatul J.G.

și ceilalți trei inculpați, existând totodată contradicții între considerente și dispozitiv, iar acesta din urmă nu se înțelege. Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs și inculpații, cu motivarea că există contradicție între dispozitiv și considerente, în sensul că deși s-a reținut un prejudiciu de 24 milioane ROL, s-au aplicat pedepse ca pentru un prejudiciu de depășește 2 miliarde ROL; că există contradicții între certificatul de cazier judiciar și adresa A.N.P. pentru inculpatul P.C., situație în care nu se poate reține stare de recidivă; că pedepsele sunt prea aspre, în condițiile în care prejudiciul stabilit de instanța de fond pe baza unor expertize este modic și a fost recuperat.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate, prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 9, 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Sub un prim aspect, susținerile din motivele de recurs ale parchetului și inculpaților referitoare la contradicțiile dintre considerentele și dispozitivul deciziei instanței de apel, precum și la faptul că acesta din urmă nu se înțelege, sunt întemeiate. Astfel, în prima parte a dispozitivului, instanța de apel înlătură dispozițiile art. 86 1 C. pen., pentru inculpații P.C., Ț.G. și P.M. și majorează pedepsele aplicate acestor inculpați, deși din examinarea actelor dosarului nu rezultă că, în prezenta cauză, ar există un inculpat cu numele Ț.G., ci numai J.G.

și Ț.C., instanța de apel făcând, se pare, un mixaj între numele unui inculpat și prenumele celuilalt, fără a se înțelege însă la care dintre aceștia se referă. Distincția este importanță pentru că instanța de fond a aplicat ambilor inculpați pedepse neprivative de libertate (pentru ceilalți doi aplicând pedepse privative de libertate), iar cum prin dispozitivul deciziei recurate s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere pentru trei dintre cei patru inculpați, s-ar înțelege că unul dintre inculpați este în continuare beneficiarul unei asemenea modalități, neprivative de libertate. Totodată, dispozitivul nu se înțelege, pentru că instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen., pentru inculpații P.C.

și P.M., deși aceștia aveau aplicate pedepse privative de libertate. Pe de altă parte, din considerente reiese că, la majorarea pedepselor, instanța de apel avut în vedere „modul organizat în care au acționat inculpații, caracterul repetat și continuat al infracțiunilor, precum și valorificarea bunurilor sustrase”, fără a distinge între activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre inculpați, astfel că s-ar înțelege că a vrut să majoreze pedepsele aplicate pentru toți patru inculpați, iar nu doar pentru trei dintre aceștia. Nu în ultimul rând, trebuie menționată o altă contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei instanței de apel, în sensul că în dispozitiv se mențin sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile inculpaților J.G.

și T.C. iar în considerente se face referire la menținerea „sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile mobile și imobile ale inculpaților Ț.C., J.G. și P.C.” Cum admiterea recursurilor în ipoteza la care face referire cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., are drept consecință casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cercetarea celorlalte motive de recurs este inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia recurată și va dispune trimiterea la aceeași instanță, în vederea rejudecării apelurilor, ocazie cu care vor fi avute în vedere și înscrisurile depuse în recurs privitor la starea de recidivă a inculpatului P.C., precum și adresa părții civile A.N.I.F.

RA, sucursala Teritorială Dunăre Olt – U.A. Olt, Conform dispozițiilor. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații - inculpați Ț.C., J.G., P.C. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 179 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.M., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2008.