ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față constată

următoarele;

Prin sentința penală nr. 122 din 14 octombrie

2008 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații:

1. C.M.,

la pedepsele de: 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin.

lit. h) C. pen.; 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și

b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata arestului

preventiv de la 10 iulie 2007 la zi.

2. C.S.

, la pedepsele de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 319 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă perioada reținerii

de la 11 decembrie 2007 la 12 decembrie 2007.

S-a constatat că P.I., G.F., Ș.A. și Ș.E. nu

s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Din luna martie 2007 victima Ș.G. în vârstă

de 77 ani, bolnavă, deplasându-se în scaun cu rotile a locuit singură pe raza

comunei Tufeni județul Olt. S-a stabilit că victima obișnuia să doarmă cu ușa

de acces neasigurată întrucât nu avea cheie. În general martora Ș.S., cumnata

victimei, închidea ușa prin exterior după care acoperea ușa cu o perdea pe care

lăsa o ulucă. În același fel a procedat martora Ș.S. și în seara de 7 iulie

2007 când a trecut pe la locuința victimei în jurul orei 19,00.

În aceeași zi inculpatul C.M., care locuiește

singur, fiind vecin cu victima, a consumat băuturi alcoolice într-un local din

comună până în jurul orei 21,00. În drum spre casă inculpatul C.M. s-a întâlnit

cu fiii săi C.S. și C.V. ce locuiesc împreună cu mama lor într-o comună vecină.

Cei doi fii ai inculpatului lăsaseră bicicletele în curtea acestuia și urmau să

se deplaseze la discoteca din localitatea Tufeni. Ulterior, inculpatul C.M.

împreună cu fiul său coinculpatul C.S. s-au întors la localul unde primul

consumase deja băuturi alcoolice unde au băut țuică, întârziind cea o jumătate

de oră în local.

S-a stabilit că inculpatul C.M. a plecat spre

domiciliul său în jurul orelor 23,00 - 23,30. Ajuns acasă a mâncat, după care a

adormit. În jurul orelor 1,00, s-a trezit și s-a deplasat la toaleta amenajată

în curtea locuinței, care nu este separată prin gard despărțitor de curtea

victimei. A observat că locuința victimei era luminată și inculpatul C.M. a

pătruns în camera unde aceasta se odihnea.

Întrucât prezența în cameră a inculpatului nu

a fost percepută, acesta a scos din priză veioza care lumina, a pus peste fața

victimei o pernă și a încercat s-o constrângă prin forță la un raport sexual

normal. Victima s-a opus, astfel că inculpatul nu a reușit consumarea

infracțiunii.

Inculpatul a ieșit din cameră și s-a deplasat

în locuința lui unde mai târziu a venit și coinculpatul C.S. A doua zi

dimineața, în jurul orei 6,00, victima a fost găsită decedată de către martora

Ș.S.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2187A/2007

al S.J.M.L. Olt a rezultat că moartea victimei Ș.G. a fost violentă și s-a

datorat insuficienței respiratorii acute consecința asfixiei acute mecanice

prin sufocare.

Din concluziile raportului a mai rezultat că

pe corpul victimei au fost decelate leziuni de violență, recente, ce s-au putut

produce prin lovituri cu și de corpuri dure, respectiv compresiune pe un plan

dur și prin contact sexual violent recent.

S-a concluzionat că leziunile au legătură de

cauzalitate directă și necondiționată cu decesul. În secreția vaginală s-a

constatat prezența de spermatozoizi ce demonstrează consumarea unui raport

sexual vaginal complet recent.

Inițial inculpatul C.M. nu a recunoscut

săvârșirea faptelor. Testul poligraf a relevat comportamentul simulat al

acestuia la întrebările relevante cu privire la faptele care fac obiectul

cauzei.

Ulterior, inculpatul C.M. a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor în modalitățile și împrejurările mai sus arătate de

instanța de fond.

La 19 decembrie 2007, cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, același inculpat și-a schimbat atitudinea

nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată,

solicitând efectuarea unei expertize care să stabilească dacă leziunea

descoperită pe fața dorsală a mâinii drepte a cadavrului a fost creată de

dantura acestuia.

Raportul de expertiză criminalistică efectuat

la solicitarea inculpatului a concluzionat că arcada superioară a urmei de

mușcătură descoperită pe fața dorsală a mâinii drepte a victimei Ș.G. a fost

creată de dantura maxilarului superior a inculpatului C.M.

Concomitent s-a dispus efectuarea unei

expertize genetice A.D.N. care să stabilească dacă microurmele biologice

prelevate de pe tamponul vaginal aparținând victimei pun în evidență profilul

genetic al inculpatului C.M. sau al vreunuia dintre fiii acestuia.

Concluziile formulate de către I.N.M.L. Mina

Minovici București au relevat că microurmele biologice recoltate de pe tamponul

vaginal pun în evidență urme de spermă de natură umană, analiza A.D.N.

stabilind caracterele genetice din profilul genetic al fiului inculpatului C.M.,

respectiv inculpatul C.S.

În raport de aceste concluzii cercetările au

fost extinse față de C.S. care a recunoscut că în noaptea de 7 iulie 2007 a

trecut pe la locuința tatălui său de unde s-a deplasat la discoteca din comuna

Tufeni, apoi în jurul orei 3 dimineața s-a reîntors la această locuință.

A recunoscut, de asemenea, că aflându-se sub

influența băuturilor alcoolice a pătruns fără drept în curtea și apoi în camera

în care locuia victime, întreținând cu aceasta un raport sexual normal fără ca

victima să opună rezistență. După consumarea raportului sexual s-a întors în

locuința tatălui său, unde a dormit până a doua zi.

Instanța a apreciat că față de datele și

probele cauzei în momentul în care inculpatul C.S. a întreținut raport sexual

cu victima, aceasta încetase din viată ca urmare a acțiunilor anterioare

violente ale tatălui său, inculpatul C.M.

Prin decizia penală nr. 37 din 24 februarie

2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt și inculpatul C.M. și a desființat sentința.

Rejudecând, a încadrat fapta inculpatului C.M.

în dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. Raportat la art. 175 alin. (1) lit. d)

și h) C. pen., majorând la 20 de ani închisoare pedeapsa principală pentru

această infracțiune. Recontopind pedepsele a dispus ca inculpatul C.M. să

execute pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Referitor la inculpatul C.S. instanța a

majorat, la 5 ani închisoare pedeapsa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare după recontopirea pedepselor.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recursuri

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații.

În recursul parchetului este criticată în mod

generic încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de viol săvârșită de

inculpatul C.M. Această critică nu este dezvoltată în nici un fel. Nu se indică

în ce infracțiune ar trebui schimbată încadrarea juridică și pentru ce motive.

Este criticată încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu „doar”

în art. 192 alin. (2) fără să se rețină și dispozițiile art. 192 alin. (1) C.

pen.

Recursul procurorului mai critică pedepsele

aplicate inculpaților pe care le consideră prea blânde în raport de prevederile

art. 72 C. pen.

În sfârșit, recursul afirmă că pedeapsa

complimentară și accesorie a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit.

a) teza I C. pen., aplicată de instanța de fond este corectă, greșită fiind

modificarea acesteia în apel.

Motivele de casare invocate de parchet sunt

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Inculpații C.M. și C.S. nu și-au motivat

recursurile în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (1) și (2) C.

proc. pen.

În concluziile orale în recursurile lor

inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor pe care le apreciază ca

fiind prea severe.

Recursurile declarate în cauză de parchet și

inculpați nu sunt fondate.

În mod temeinic instanțele au reținut că

încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.M. cu privire la tentativa la

infracțiunea de viol este corectă.

Față de probele științifice administrate în

cauză, respectiv expertiza medico-legală și expertiza A.D.N. coroborate cu

declarațiile inculpaților este rezonabil a aprecia că infracțiunea de viol

comisă de inculpatul C.M. a rămas în fază de tentativă. Este adevărat că

violența excesivă a fost comisă de acesta, dar probele biologice relevă că cel

care a finalizat raportul sexual cu victima a fost coinculpatul C.S.

În ce-l privește pe inculpatul C.M. nu există

probe certe că a finalizat acest raport cu victima.

Referitor la critica procurorului în ce privește

încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

C. pen., dată de instanțe faptei de pătrundere fără drept în locuința victimei

prin omisiunea indicării și a alin. (1) din textul articolului aceasta este

nefondată.

A încadra juridic o faptă înseamnă în

interpretare gramaticală a cuprinde într-un text de lege o faptă. Încadrarea

juridică reprezintă operațiunea de identificare într-o faptă comisă în concret

a elementelor prestabilite de o dispoziție legală aflată în vigoare ca aducând

caracterul de infracțiune pentru comportamentul adoptat de o persoană. Aceasta

este îndeobște definiția dată în lucrările de drept penal termenului de

încadrare juridică.

În raport de aceasta, când variante ale

aceleiași infracțiuni sunt cuprinse sub aceeași denumire marginală, ca în cazul

infracțiunii de violare de domiciliu, iar pedeapsa diferă în funcție de

împrejurări concrete în care este săvârșită acea infracțiune exprimată prin verbum

regens, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte este necesar și

suficient a se indica textul marginal și numărul articolului care definește

infracțiunea generică.

A proceda altfel este redundant și prin

urmare inutil.

Când legiuitorul a înțeles să reglementeze

variante ale infracțiunii originare, de exemplu omorul, în articole diferite cu

denumiri marginale specifice raportarea la textul care definește prin verbum

regens conținutul infracțiunii, este obligatorie prin voința legiuitorului care

a înțeles să dea încadrare distinctă formelor infracțiunii în funcție de

împrejurările concrete ale comiterii faptei.

Așa fiind, în mod corect instanța fondului și

a apelului au dat încadrarea corectă infracțiunii de violare de domiciliu.

Cât privește pedepsele aplicate inculpaților

pentru faptele reținute, acestea sunt în acord cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru infracțiunea de omor

calificat, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani

închisoare aflată la media limitelor prevăzute de legea specială.

La fel s-a procedat în privința pedepselor

aplicate inculpatului C.S.

Față de datele ce caracterizează persoana

inculpaților, Înalta Curte observă că pedepsele aplicate sunt adecvate

îndeplinirii scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Referitor la dispoziția din decizia curții de

apel cu privire la interzicerea dreptului complementar de a alege și a fi ales,

Înalta Curte observă că limitarea acestei interziceri doar la prevederile art. 64

alin. (1) lit. a) teza I C. pen., este o vădită omisiune din partea Curții de

Apel Craiova care nu a motivat efectiv restrângerea interdicției.

Înalta Curte nu concepe că la Curtea de Apel

Craiova nu este cunoscută practica Înaltei Curți de Casație cu privire la

posibilitatea interdicției unor drepturi electorale impuse unor infractori care

comit infracțiuni deosebit de grave și care relevă că aceștia nu au

posibilitatea de a aprecia asupra modului cum trebuie guvernată țara în

situația în care comit infracțiuni ce denotă că nu au simpla capacitate de a

aprecia asupra unor valori atât de importante cum este viața unei persoane.

Cu privire la această chestiune C.E.D.O. a

apreciat că statele membre ale U.E. au posibilitatea de a prevedea restrângeri

ale drepturilor electorale proporțional cu gravitatea faptelor comise de

inculpați.

Examinând decizia recurată și din oficiu

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea observă că nu

există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea

inculpaților o situație mai favorabilă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile parchetului și

inculpaților, va computa din pedeapsa inculpatului C.M. timpul reținerii și

arestării preventive și va obliga pe fiecare recurent inculpat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații C.M. și C.S. împotriva

deciziei penale nr. 37 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat C.M., timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 iulie 2007,

la 15 mai 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai

2009.