ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2009

Asupra recursurilor de față constată următoarele; Prin sentința penală nr. 122 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații: 1. C.M., la pedepsele de: 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. lit. h) C. pen.; 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 10 iulie 2007 la zi. 2. C.S. , la pedepsele de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. S-a computat din pedeapsă perioada reținerii de la 11 decembrie 2007 la 12 decembrie 2007. S-a constatat că P.I., G.F., Ș.A. și Ș.E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Din luna martie 2007 victima Ș.G. în vârstă de 77 ani, bolnavă, deplasându-se în scaun cu rotile a locuit singură pe raza comunei Tufeni județul Olt. S-a stabilit că victima obișnuia să doarmă cu ușa de acces neasigurată întrucât nu avea cheie. În general martora Ș.S., cumnata victimei, închidea ușa prin exterior după care acoperea ușa cu o perdea pe care lăsa o ulucă. În același fel a procedat martora Ș.S. și în seara de 7 iulie 2007 când a trecut pe la locuința victimei în jurul orei 19,00. În aceeași zi inculpatul C.M., care locuiește singur, fiind vecin cu victima, a consumat băuturi alcoolice într-un local din comună până în jurul orei 21,00.

În drum spre casă inculpatul C.M. s-a întâlnit cu fiii săi C.S. și C.V. ce locuiesc împreună cu mama lor într-o comună vecină. Cei doi fii ai inculpatului lăsaseră bicicletele în curtea acestuia și urmau să se deplaseze la discoteca din localitatea Tufeni. Ulterior, inculpatul C.M. împreună cu fiul său coinculpatul C.S. s-au întors la localul unde primul consumase deja băuturi alcoolice unde au băut țuică, întârziind cea o jumătate de oră în local. S-a stabilit că inculpatul C.M. a plecat spre domiciliul său în jurul orelor 23,00 - 23,30. Ajuns acasă a mâncat, după care a adormit. În jurul orelor 1,00, s-a trezit și s-a deplasat la toaleta amenajată în curtea locuinței, care nu este separată prin gard despărțitor de curtea victimei.

A observat că locuința victimei era luminată și inculpatul C.M. a pătruns în camera unde aceasta se odihnea. Întrucât prezența în cameră a inculpatului nu a fost percepută, acesta a scos din priză veioza care lumina, a pus peste fața victimei o pernă și a încercat s-o constrângă prin forță la un raport sexual normal. Victima s-a opus, astfel că inculpatul nu a reușit consumarea infracțiunii. Inculpatul a ieșit din cameră și s-a deplasat în locuința lui unde mai târziu a venit și coinculpatul C.S. A doua zi dimineața, în jurul orei 6,00, victima a fost găsită decedată de către martora Ș.S. Din raportul de constatare medico-legală nr. 2187A/2007 al S.J.M.L. Olt a rezultat că moartea victimei Ș.G.

a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecința asfixiei acute mecanice prin sufocare. Din concluziile raportului a mai rezultat că pe corpul victimei au fost decelate leziuni de violență, recente, ce s-au putut produce prin lovituri cu și de corpuri dure, respectiv compresiune pe un plan dur și prin contact sexual violent recent. S-a concluzionat că leziunile au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul. În secreția vaginală s-a constatat prezența de spermatozoizi ce demonstrează consumarea unui raport sexual vaginal complet recent. Inițial inculpatul C.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Testul poligraf a relevat comportamentul simulat al acestuia la întrebările relevante cu privire la faptele care fac obiectul cauzei.

Ulterior, inculpatul C.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în modalitățile și împrejurările mai sus arătate de instanța de fond. La 19 decembrie 2007, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, același inculpat și-a schimbat atitudinea nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând efectuarea unei expertize care să stabilească dacă leziunea descoperită pe fața dorsală a mâinii drepte a cadavrului a fost creată de dantura acestuia. Raportul de expertiză criminalistică efectuat la solicitarea inculpatului a concluzionat că arcada superioară a urmei de mușcătură descoperită pe fața dorsală a mâinii drepte a victimei Ș.G. a fost creată de dantura maxilarului superior a inculpatului C.M.

Concomitent s-a dispus efectuarea unei expertize genetice A.D.N. care să stabilească dacă microurmele biologice prelevate de pe tamponul vaginal aparținând victimei pun în evidență profilul genetic al inculpatului C.M. sau al vreunuia dintre fiii acestuia. Concluziile formulate de către I.N.M.L. Mina Minovici București au relevat că microurmele biologice recoltate de pe tamponul vaginal pun în evidență urme de spermă de natură umană, analiza A.D.N. stabilind caracterele genetice din profilul genetic al fiului inculpatului C.M., respectiv inculpatul C.S. În raport de aceste concluzii cercetările au fost extinse față de C.S. care a recunoscut că în noaptea de 7 iulie 2007 a trecut pe la locuința tatălui său de unde s-a deplasat la discoteca din comuna Tufeni, apoi în jurul orei 3 dimineața s-a reîntors la această locuință.

A recunoscut, de asemenea, că aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a pătruns fără drept în curtea și apoi în camera în care locuia victime, întreținând cu aceasta un raport sexual normal fără ca victima să opună rezistență. După consumarea raportului sexual s-a întors în locuința tatălui său, unde a dormit până a doua zi. Instanța a apreciat că față de datele și probele cauzei în momentul în care inculpatul C.S. a întreținut raport sexual cu victima, aceasta încetase din viată ca urmare a acțiunilor anterioare violente ale tatălui său, inculpatul C.M. Prin decizia penală nr. 37 din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul C.M.

și a desființat sentința. Rejudecând, a încadrat fapta inculpatului C.M. în dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. Raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) și h) C. pen., majorând la 20 de ani închisoare pedeapsa principală pentru această infracțiune. Recontopind pedepsele a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Referitor la inculpatul C.S. instanța a majorat, la 5 ani închisoare pedeapsa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare după recontopirea pedepselor. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații. În recursul parchetului este criticată în mod generic încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de viol săvârșită de inculpatul C.M. Această critică nu este dezvoltată în nici un fel. Nu se indică în ce infracțiune ar trebui schimbată încadrarea juridică și pentru ce motive. Este criticată încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu „doar” în art. 192 alin. (2) fără să se rețină și dispozițiile art. 192 alin. (1) C. pen. Recursul procurorului mai critică pedepsele aplicate inculpaților pe care le consideră prea blânde în raport de prevederile art. 72 C. pen. În sfârșit, recursul afirmă că pedeapsa complimentară și accesorie a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., aplicată de instanța de fond este corectă, greșită fiind modificarea acesteia în apel.

Motivele de casare invocate de parchet sunt prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen. Inculpații C.M. și C.S. nu și-au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În concluziile orale în recursurile lor inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor pe care le apreciază ca fiind prea severe. Recursurile declarate în cauză de parchet și inculpați nu sunt fondate. În mod temeinic instanțele au reținut că încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.M. cu privire la tentativa la infracțiunea de viol este corectă. Față de probele științifice administrate în cauză, respectiv expertiza medico-legală și expertiza A.D.N.

coroborate cu declarațiile inculpaților este rezonabil a aprecia că infracțiunea de viol comisă de inculpatul C.M. a rămas în fază de tentativă. Este adevărat că violența excesivă a fost comisă de acesta, dar probele biologice relevă că cel care a finalizat raportul sexual cu victima a fost coinculpatul C.S. În ce-l privește pe inculpatul C.M. nu există probe certe că a finalizat acest raport cu victima. Referitor la critica procurorului în ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen., dată de instanțe faptei de pătrundere fără drept în locuința victimei prin omisiunea indicării și a alin. (1) din textul articolului aceasta este nefondată.

A încadra juridic o faptă înseamnă în interpretare gramaticală a cuprinde într-un text de lege o faptă. Încadrarea juridică reprezintă operațiunea de identificare într-o faptă comisă în concret a elementelor prestabilite de o dispoziție legală aflată în vigoare ca aducând caracterul de infracțiune pentru comportamentul adoptat de o persoană. Aceasta este îndeobște definiția dată în lucrările de drept penal termenului de încadrare juridică. În raport de aceasta, când variante ale aceleiași infracțiuni sunt cuprinse sub aceeași denumire marginală, ca în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, iar pedeapsa diferă în funcție de împrejurări concrete în care este săvârșită acea infracțiune exprimată prin verbum regens, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte este necesar și suficient a se indica textul marginal și numărul articolului care definește infracțiunea generică.

A proceda altfel este redundant și prin urmare inutil. Când legiuitorul a înțeles să reglementeze variante ale infracțiunii originare, de exemplu omorul, în articole diferite cu denumiri marginale specifice raportarea la textul care definește prin verbum regens conținutul infracțiunii, este obligatorie prin voința legiuitorului care a înțeles să dea încadrare distinctă formelor infracțiunii în funcție de împrejurările concrete ale comiterii faptei. Așa fiind, în mod corect instanța fondului și a apelului au dat încadrarea corectă infracțiunii de violare de domiciliu. Cât privește pedepsele aplicate inculpaților pentru faptele reținute, acestea sunt în acord cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru infracțiunea de omor calificat, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare aflată la media limitelor prevăzute de legea specială. La fel s-a procedat în privința pedepselor aplicate inculpatului C.S. Față de datele ce caracterizează persoana inculpaților, Înalta Curte observă că pedepsele aplicate sunt adecvate îndeplinirii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Referitor la dispoziția din decizia curții de apel cu privire la interzicerea dreptului complementar de a alege și a fi ales, Înalta Curte observă că limitarea acestei interziceri doar la prevederile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., este o vădită omisiune din partea Curții de Apel Craiova care nu a motivat efectiv restrângerea interdicției.

Înalta Curte nu concepe că la Curtea de Apel Craiova nu este cunoscută practica Înaltei Curți de Casație cu privire la posibilitatea interdicției unor drepturi electorale impuse unor infractori care comit infracțiuni deosebit de grave și care relevă că aceștia nu au posibilitatea de a aprecia asupra modului cum trebuie guvernată țara în situația în care comit infracțiuni ce denotă că nu au simpla capacitate de a aprecia asupra unor valori atât de importante cum este viața unei persoane. Cu privire la această chestiune C.E.D.O. a apreciat că statele membre ale U.E. au posibilitatea de a prevedea restrângeri ale drepturilor electorale proporțional cu gravitatea faptelor comise de inculpați. Examinând decizia recurată și din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea observă că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea inculpaților o situație mai favorabilă. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile parchetului și inculpaților, va computa din pedeapsa inculpatului C.M. timpul reținerii și arestării preventive și va obliga pe fiecare recurent inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații C.M. și C.S. împotriva deciziei penale nr. 37 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat C.M., timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 iulie 2007, la 15 mai 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.