ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1806 din 9 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul Municipiul București împotriva Deciziei nr. 385 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat neregularitatea sesizării sale din perspectiva prevederilor art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., față de faptul că cererea de recurs nu purta semnătura reprezentantului legal al recurentului, respectiv a primarului general al Municipiului București și nici parafa acestei instituții, ci numai semnătura directorului executiv fără împuternicire la dosar și parafa Direcției Juridice.

Soluția instanței de recurs a fost pronunțată cu condițiile în care recurentul a fost înștiințat prin citația emisă pentru termenul din 9 iunie 2009 de obligația complinirii evocatei nereguli, conform încheierii din 7 aprilie 2009. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Municipiul București prin primar general în temeiul art. 317 și următoarele C. proc. civ. și al Legii nr. 215/2001. În motivarea demersului său judiciar contestatorul arată că cererea de recurs a fost semnată de directorul D.J.C.L. în baza împuternicirilor exprese date de către reprezentantul legal al Primăriei Generale prin dispozițiile din 2008 în baza cărora directorului Direcției Juridice i-au fost delegate atribuțiile primarului general pentru a semna toate actele necesare reprezentării intereselor Municipalității în fața instanțelor judecătorești.

Contestatorul conchide în sensul admiterii cererii, anulării deciziei atacate și soluționarea pe fond a recursului. Contestatoarea depune dispozițiile din 2008 emise de primarul general al Municipiului București. Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată. Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în situațiile în care procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, când motivele arătate au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În raport de conținutul normelor de reglementare cuprinse în art. 317 și 318 C. proc. civ., față de soluția pronunțată de instanța de recurs și de considerentele care au stat la baza acesteia, Înalta Curte constată că argumentele aduse de contestatoare în susținerea cererii sale sunt lipsite de fundament, neregăsindu-se în niciuna dintre cauzele de anulare prevăzute - expres și limitativ - de legiuitor, soluția pronunțată nefiind nici rezultatul unei erori materiale față de faptul că instanța a sancționat o neregularitate procedurală vizând sesizarea sa, în aplicarea art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ. împrejurare față de care prezenta contestație și anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Municipiul București prin primar împotriva Deciziei nr. 1806 din 9 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 februarie 2010.