ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2009

Examinând recursurile de față constată:

Prin sentința penală nr. 223 din 21 decembrie 2007, Tribunalul Olt, secția penală a condamnat pe inculpatul S.C.R. după cum urmează :

- în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. la 23 de ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- în baza art. 279 alin. 3 lit. a C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. 32 ? lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare;

- în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 la 5 ani închisoare;

- în baza art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. la 14 ani închisoare;

- în baza art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. la 14 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 20 noiembrie 2006 la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C.C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 139.100 lei cu titlu de despăgubiri către aceasta, din care 100.000 lei daune morale și 39.100 daune materiale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 3 cartușe aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Olt.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C.C. și către stat.

În fapt s-au reținut următoarele :

În dimineața de 15 noiembrie 2006 s-a desfășurat, în poligonul militar R. situat în apropierea municipiului Caracal, ședința de tragere cu pistolul la care au participat polițiștii din cadrul Poliției municipiului Caracal, orașelor Corabia și Drăgănești Olt și de la posturile de poliție comunale arondate acestor subunități. La această activitate au participat și agenții de poliție S.C.R. și C.D.D. din cadrul posturilor de poliție Bucinișu și Rotunda. Aceștia au fost repartizați să execute tragerea în seria a VII-a pe liniile de tragere 6 și respectiv 4. Fiecărui trăgător i s-au distribuit câte 6 cartușe calibru 7,65 mm din lotul fabricat în anul 1985.

Încă din seara zilei de 14 noiembrie 2006 inculpatul S.C.R. a stabilit telefonic cu victima C.D.D. să se întâlnească în comuna Rotunda și să meargă împreună.

În dimineața de 15 noiembrie 2006 inculpatul a plecat din comuna Bucinișu cu autoturismul său împreună cu agentul de poliție V.F. În drum spre comuna Rotunda i-a cerut lui V.F. să telefoneze victimei, de pe mobilul său, și să-i spună să iasă în stația de autobuz.

Cei trei s-au deplasat apoi în poligonul de tragere având asupra lor armamentul și muniția din dotare.

S-a reținut că, din adresa nr. X din 3 ianuarie 2007 a I.P.J. Olt, rezultă că la data de 15 noiembrie 2006 inculpatul S.C.R. avea în dotarea sa, conform Legilor nr. 360/2002, privind statutul polițistului, și nr. X, privind organizarea și funcționarea poliției române, un pistol calibru 7,65 mm model 1974 și 12 cartușe calibru 7,65 mm pe care le-a ridicat din depozitul unității la data de 15 august 2005.

După efectuarea tragerilor, inculpatul a ajutat la introducerea cartușelor în încărcătoare și profitând de această împrejurare, a sustras 4 cartușe pe care le-a introdus în buzunarul de la piept.

În jurul orei 11,00 inculpatul, victima și martorul V.F. s-au deplasat cu autoturismul său în municipiul C. unde urma să participe la un program de pregătire fizică.

În drum au oprit la reședința victimei din comuna R. de unde aceasta și-a luat echipamentul sportiv și apoi, în același scop, la domiciliile martorului și inculpatului din C., după care s-au deplasat la stadion.

După terminarea programului de pregătire fizică cei trei au plecat împreună de la stadion, s-au deplasat mai întâi la domiciliul martorului V.F. care a rămas acasă, după care victima și inculpatul au mers la domiciliul acestuia din urmă și s-au schimbat în ținuta de serviciu, inculpatul îmbrăcând haina în buzunarul căreia se aflau cele 4 cartușe, după care au plecat spre localitățile unde își aveau locul de muncă, luându-l cu ei și pe tatăl martorului V.F.

Victima a coborât în localitatea R., iar inculpatul s-a deplasat în comuna B., l-a lăsat la domiciliu pe tatăl martorului, s-a dus acasă și a descărcat bagajele și apoi a mers la postul de poliție.

În jurul orelor 16,00 - 16,30 inculpatul a revenit acasă, iar pe la 20,00 a fost rugat de martorul V.F. să-l însoțească pentru a-l găsi pe asistentul medical din comună întrucât tatăl său avea nevoie de un medicament.

Cei doi s-au deplasat în satul Bucinișu Mic de unde l-au luat pe asistentul medical după care au revenit la farmacie și apoi au mers toți trei la locuința asistentului medical, martorul B.P. unde au stat până în jurul orei 22,00 când inculpatul și martorul V.F. au plecat fiecare spre casă.

În jurul orei 22,30 inculpatul a telefonat victimei, după ce a schimbat cartela telefonului mobil, și a întrebat-o unde se află și dacă se întâlnesc în acea seară, iar aceasta i-a spus că vine la apartamentul lui.

În acel moment victima se afla împreună cu colegul său, agentul de poliție C.D. în comuna R., la domiciliul martorului S.A. care își serba ziua de naștere.

Martorii C.D. și S.A. au declarat că, în intervalul cuprins între orele 18,00 și 23,00 cât au stat la petrecere, victima a vorbit de mai multe ori la telefon și după ultima convorbire a plecat spunându-le că „se grăbește întrucât îl așteaptă două fete cu R.”

Victima a plecat de la petrecere cu autoturismul său împreună cu martorul C.M. pe care l-a dus acasă spunându-i că „se deplasează în comuna B. județul O. deoarece se întâlnește cu două fete și cu S.C.R.

Instanța a reținut că la aproximativ 30 de minute după ce a vorbit cu victima inculpatul a plecat pe jos, îmbrăcat în uniforma de serviciu având asupra sa armamentul și muniția din dotare precum și cele patru cartușe sustrase.

La ieșirea din comuna B. spre comuna R. s-a oprit și a așteptat victima. Când aceasta a oprit și a deschis geamul lateral stânga, inculpatul a scos din buzunar cele patru cartușe, le-a arătat victimei și i-a propus să meargă „să se distreze, să le tragă”.

Victima a fost de acord și inculpatul s-a urcat în mașină pe bancheta din spate. Înainte ca autoturismul să fie pus în mișcare, inculpatul a scos cele 6 cartușe din încărcător și a pus două dintre cele sustrase, a pus încărcătorul în pistol, a armat și în timp ce victima se uita pe geam și vorbea despre șeful său de post, a ridicat arma la nivelul capului acesteia și a tras, glonțul perforând capul victimei de la dreapta la stânga la nivelul zonei temporale, provocând moartea acesteia.

Inculpatul a luat telefonul victimei de pe bordul mașinii, i-a scos bateria și l-a aruncat, a tras victima de pe scaunul pe care se afla, s-a urcat la volan și a dus mașina în apropierea cimitirului, lângă groapa de gunoi, după care a revenit pe jos la locuința sa, unde și-a lăsat telefonul mobil și de unde a luat o cazma cu care s-a deplasat la locul unde lăsase victima. Inculpatul s-a deplasat apoi cu mașina victimei pe drumul care duce spre comuna Amărăștii de Jos județul Dolj până la marginea unui canal desecat unde a săpat o groapă de aproximativ 3 m.

Inculpatul a scos cadavrul victimei pe portiera din dreapta, l-a dezbrăcat de geacă și de pantaloni și l-a îngropat după care s-a întors acasă de unde a luat un litru de motorină și rumeguș și s-a deplasat în continuare cu mașina victimei în orașul C. în zona lacului și a coborât de pe dig într-o vale. Aici a stropit cu motorină hainele victimei, rumegușul și scaunele autoturismului și a dat foc.

Apoi s-a îndepărtat și a luat un taxi cu care s-a deplasat în comuna B. unde s-a spălat, a aprins focul în sobă și a aruncat în interiorul acesteia cartela de telefon, pe care o folosise pentru a vorbi cu victima, o pereche de mânuși, prosoape și cârpe murdare de sânge și o perie pe care o folosise la curățatul hainelor. După aceea s-a deplasat cu autoturismul său la locul faptei și observând că rămăseseră cioburi de la geamul mașinii victimei le-a îndepărtat aruncându-le într-un șanț.

În ziua următoare a aruncat cele trei cartușe, rămase pe care le depozitase într-o pungă din plastic, într-o fântână din comuna Bucinișu, unde au fost găsite la data de 22 noiembrie 2006 cu ocazia cercetării efectuate la fața locului în prezența inculpatului.

S-a reținut că din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat dilacerării cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă împușcată cranio-cerebrală, leziuni ce au putut fi produse prin împușcare cu armă cu glonț din imediata apropiere, având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

S-a mai reținut că inițial inculpatul a susținut că nu cunoaște nimic referitor la dispariția colegului său pentru ca ulterior, atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești, să declare constant și amănunțit modul de săvârșire a faptelor susținând că împușcarea victimei s-a produs accidental, în condițiile în care, după ce a armat și voia să pună siguranța, victima s-a întors brusc și a aruncat în spate cârpa cu care ștersese parbrizul care l-a atins și, pentru că degetul său se afla pe trăgaci, acesta s-a declanșat.

Instanța a constatat că această susținere a inculpatului nu are corespondent în probatoriul administrat din care rezultă că pistolul cu care s-a executat focul de armă era, la momentul săvârșirii faptei, în stare tehnică bună, funcționa normal și nu putea declanșa o împușcătură fără a se apăra pe trăgaci.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 255 din 21 noiembrie 2007 s-a reținut că se confirmă susținerea inculpatului că în momentul declanșării focului de armă acesta se afla pe bancheta din spate, între scaunele din față, dar se concluzionează că trăgătorul avea „mâna sau mâinile în care ținea arma ridicate la nivelul capului victimei”.

S-a mai reținut că în conținutul aceluiași raport de expertiză s-a precizat că forța minimă de apăsare pe trăgaciul armei, atunci când aceasta este în stare bună de funcționare, de natură a declanșa mecanismul de dare a focului este de 8,5 kg, aspect de natură a certifica nerealitatea susținerii inculpatului privitor la faptul că arma s-ar fi descărcat accidental ca urmare a faptului că victima a aruncat o cârpă care, în traiectoria ei l-a lovit peste mână declanșând trăgaciul.

S-a avut în vedere și expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească, la cererea inculpatului, care de asemenea exclude posibilitatea declanșării accidentale a armei, confirmând astfel concluziile expertizei balistice nr. 45370 din 7 decembrie 2006 care a stabilit că pistolul nu se putea descărca accidental.

S-a mai reținut că din analiza materialului probator rezultă și caracterul premeditat al faptei de omor.

În drept s-a reținut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen.; nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.; furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. și de uz de armă letală prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, pericolul social concret al faptelor raportat la valorile sociale ocrotite, consecințele deosebit de grave produse, relațiile anterioare dintre inculpat și victimă și persoana inculpatului, precum și calitatea acestuia de agent de poliție.

Referitor la acțiunea civilă s-a reținut că este întemeiată numai în parte sub aspectul daunelor morale solicitate apreciindu-se că ele se justifică în limita sumei de 100.000 lei.

Referitor la daunele materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și cele efectuate cu parastasele s-a reținut că inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 20.000 lei solicitată de partea civilă.

S-a mai reținut că este întemeiată și dovedită cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 19.100 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus prin incendiere.

Prin Decizia penală nr. 136 din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, de inculpatul S.C.R. și de partea civilă C.C. și s-a desființat sentința sub aspectul laturii penale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și alin. (4) C. pen. de la 14 ani la 8 ani închisoare și de la 14 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 4 ani, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 27 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În esență instanța de apel a reținut următoarele :

Referitor la apelul declarat de procuror s-a apreciat că acesta este fondat întrucât pedeapsa rezultantă aplicată este neîndestulătoare, impunându-se sporirea acesteia.

Cu privire la apelul inculpatului s-a reținut că legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a mai constatat că este nefondată susținerea că urmărirea penală ar fi fost efectuată de un organ necompetent întrucât, infracțiunea prevăzută de art. 279 C. pen. atrage conform art. VI din O.U.G. nr. 195/2005 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, competența D.I.I.C.O.T., astfel încât, având în vedere incidența dispozițiilor art. 35 C. proc. pen., referitoare la competența în caz de conexitate și indivizibilitate, care se aplică potrivit art. 45 alin. (1) C. proc. pen. și în faza de urmărire penală, s-a reținut că motivul de apel nu este fondat.

S-a mai reținut că audierea unor martori la care nu au fost prezenți apărători aleși ai inculpatului nu constituie o nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. ci o nulitate relativă conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., sancțiune care intervine doar dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și care, potrivit alin. (4), poate fi invocată în cursul efectuării acestuia, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

S-a reținut de asemenea că nu este fondată critica referitoare la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat și solicitarea de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) sau în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Astfel s-a avut în vedere că expertiza criminalistică subliniază fără echivoc faptul că pistolul nu se putea descărca accidental, iar expertiza balistică efectuată în cursul cercetării judecătorești concluzionează că arma este în stare tehnică bună și funcționează normal, astfel încât nu poate declanșa o împușcătură fără a se apăra pe trăgaci, ceea ce exclude posibilitatea declanșării focului fără intenție, din culpă.

De asemenea, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că nu a acționat cu premeditare întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a acționat după un plan bine întocmit, realizat cu sânge rece, cu consecința suprimării vieții victimei și încercării de a înlătura urmele.

Din oficiu s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile de furt și de distrugere sunt disproporționate, impunându-se reducerea acestora.

Instanța de apel a reținut că este nefondată solicitarea părții civile de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât din probele administrate rezultă că în momentul în care inculpatul a îngropat victima aceasta era decedată.

De asemenea s-a reținut că nu este fondată critica vizând modul de soluționare a acțiunii civile cu privire la cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul S.C.R. și partea civilă C.C.

Recursul declarat de inculpat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a susținut în principal că este greșită încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) C. pen., și s-a solicitat schimbarea acesteia în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că nu pot fi respinse de plano susținerile inculpatului că arma s-a descărcat accidental, existând chiar posibilitatea ca acesta să fi apăsat involuntar pe trăgaci, nefiind de neglijat faptul că inculpatul a manevrat arma pe întuneric, în autoturism, în timp ce discuta cu victima, astfel încât nu avea o stare de concentrare care să-i permită un control deplin asupra gesturilor sale.

S-a mai susținut că nu există elemente pentru a se reține comiterea omorului cu premeditare, mai ales în contextul în care martorii audiați au confirmat că relațiile dintre inculpat și victimă erau bune, neexistând tensiuni sau neînțelegeri de orice natură.

De asemenea s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor este exagerat de severă raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului și că sporul aplicat de instanța de apel nu se justifică.

Recursul declarat de partea civilă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

S-a susținut că este greșită încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. deoarece în cauză erau incidente și dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav comis prin cruzimi, întrucât victima a fost îngropată de inculpat cât timp era încă în viață. Această împrejurare este dovedită de existența unor urme palmare în zona inghinală a victimei, urme ce au fost constatate de certificatul medico-legal.

De asemenea s-a susținut că, având în vedere gravitatea faptelor comise, se impunea aplicarea pedepsei maxime de 30 de ani închisoare, chiar dacă nu se reține că omorul a fost comis prin cruzimi.

În motivarea recursului s-a mai susținut că, urmare unei grave erori de fapt, nu a fost angajată în cauză răspunderea civilă a M.A.I. în calitate de parte responsabilă civilmente, reținându-se greșit că inculpatul nu se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

S-a mai arătat că, în mod greșit deși s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare, în mod nejustificat inculpatul nu a fost obligat la plata integrală a acestora.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Se reține astfel că situația de fapt a fost corect reținută, astfel cum rezultă din coroborarea materialului probator aflat la dosar.

Așa cum corect au reținut prima instanță precum și cea de apel, concluziile raportului de expertiză balistică nr. 45370 din 7 decembrie 2006, efectuat în faza de urmărire penală și cele ale raportului de expertiză criminalistică nr. 255 din 21 noiembrie 2007, infirmă susținerea inculpatului că arma s-a descărcat accidental ca urmare a faptului că victima a aruncat o cârpă cu care ștersese parbrizul, aceasta a atins degetul inculpatului aflat pe trăgaci și astfel s-a declanșat împușcătura.

Cele două expertize concluzionează explicit că pistolul corp delict era în bună stare tehnică și funcționează normal, inclusiv când are cartuș pe țeavă, că arma nu poate declanșa o împușcătură fără a se apăra pe trăgaci.

Mai mult decât atât raportul de expertiză confirmă cele susținute de inculpat în sensul că în momentul împușcăturii acesta se afla pe bancheta din spate, între cele două scaune, iar victima pe scaunul din față stânga. Expertiza menționează însă că în momentul declanșării focului inculpatul (trăgătorul) ținea arma ridicată la nivelul capului victimei, poziție cu totul nefirească dacă acțiunea inculpatului s-ar fi limitat, astfel cum susține, la încărcarea armei.

În opinia Înaltei Curți faptul că arma a fost ținută ridicată la nivelul capului victimei constituie o dovadă în plus că împușcarea victimei a fost comisă cu intenție și nu este rezultatul culpei inculpatului că împușcarea s-a produs în momentul în care victima s-a întors spre bancheta din spate, concluziile expertizei fiind în sensul că în acel moment victima privea înainte sau foarte puțin, câteva grade, spre stânga.

În consecință se constată că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor este corectă, fiind dovedit că inculpatul a împușcat intenționat victima.

Mai mult decât atât, activitățile întreprinse de inculpat înainte de uciderea victimei, respectiv faptul că a sustras patru cartușe de la poligonul de tragere, că a apelat victima și a determinat-o să se întâlnească la o oră târzie și a folosit pentru a-i telefona o altă cartelă telefonică, pe care, după comiterea omorului a distrus-o, sunt de natură a demonstra faptul că inculpatul a acționat cu premeditare.

Împrejurarea că ancheta nu a putut stabili ce anume l-a determinat pe inculpat să suprime viața victimei este lipsită de relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de omor comis cu premeditare, esențial fiind faptul că din probe rezultă că inculpatul a pregătit comiterea omorului și a acționat în mod evident conform unui plan dinainte stabilit.

Înalta Curte reține că, sub aspectul încadrării juridice este nefondată și susținerea părții civile în sensul că în cauză erau incidente și dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav comis prin cruzimi.

Astfel, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi îngropat victima în timp ce aceasta era încă în viață, provocându-i astfel suferințe îndelungate.

Nici concluziile raportului de autopsie și nici cele constatate cu ocazia examinării cadavrului victimei de către medicii legiști nu confirmă susținerea recurentei părți civile că au fost găsite leziuni care atestă faptul că victima era în viață în momentul în care a fost îngropată de inculpat.

Dimpotrivă, actul medico-legal concluzionează explicit că escoriațiile și fractura de corp vertebral C5 s-au produs postmortem.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., omorul nefiind comis prin cruzimi.

Sunt de asemenea nefondate și criticile formulate de recurentul inculpat și de partea civilă sub aspectul individualizării pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită pentru fiecare infracțiune comisă de inculpat a fost just individualizată și este corespunzătoare pericolului social concret deosebit al faptelor comise, determinat de împrejurările și modalitatea concretă în care au fost comise, aspecte care fiind descrise pe larg în conținutul deciziei nu vor mai fi reluate. De asemenea au fost avute în vedere urmările infracțiunilor precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări care să nu fi fost avute în vedere la individualizarea pedepselor se reține că nu se justifică nici reducerea, dar nici majorarea acestora.

Înalta Curte reține de asemenea că justificat și legal s-a aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. un spor la pedeapsa rezultantă.

Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de recurenta parte civilă se constată că nu este întemeiat.

Se constată că în mod corect s-a reținut că din întreg materialul probator rezultă că în momentul comiterii infracțiunilor de omor și de distrugere, fapte ilicite prin care s-au produs prejudicii părții civile C.C., inculpatul nu se afla în timpul programului. Așa fiind nu poate fi antrenată răspunderea civilă solidară a M.A.I. în calitate de parte responsabilă civilmente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ.

Înalta Curte reține că celelalte critici formulate de recurenta parte civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor și al cheltuielilor judiciare nu-și găsesc temeiul în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)C. proc. pen., astfel încât nu pot fi examinare.

Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.C. și de inculpatul S.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 noiembrie 2006 la 23 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat S.C.R. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte civilă C.C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.