ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212

din 19 octombrie 2004, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul P.I., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175

lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 9 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pedeapsă complementară.

În baza art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un

an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 9 ani închisoare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 64

și art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas

neexecutat, de un an, 10 luni și 16 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani

închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 188/2000 a

Tribunalului Prahova, rest care, în baza art. 36 și art. 40 C. pen., s-a

contopit în pedeapsa de 9 ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată de către

inculpat.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la 29

martie 2004, la 19 octombrie 2004.

S-a luat act că partea

vătămată L.A. nu s-a constituit parte civilă în proces.

A fost obligat inculpatul la

6.777.679 lei, despăgubiri civile către partea civilă D.S.P. Olt, cu dobânzile

legale, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la recuperarea

integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul P.I., a locuit în

orașul Boldești-Scăeni, județul Prahova, iar în timpul minorității a săvârșit

mai multe infracțiuni cu violență, fiind condamnat prin sentința penală nr.

188/2000 a Tribunalului Prahova, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

După eliberarea din

penitenciar, în luna decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la domiciliul

prietenului său, P.G., pe care-l cunoscuse în penitenciar, ce își avea

domiciliul în comuna Milcov, județul Olt, unde a și locuit o vreme, perioadă în

care a întreținut relații de concubinaj cu numita P.T., sora lui P.G.

În ziua de 31 ianuarie 2004,

inculpatul s-a deplasat la discoteca M. din comuna Milcov, județul Olt,

împreună cu prietenul și concubina sa, respectiv P.G. și P.T., în localul

respectiv aflându-se mai multe persoane, printre care și victima L.I.A.

În jurul orelor 22,00, în

timp ce numitul B.I.D. dansa cu prietena sa, acesta a fost acostat pe ringul de

dans de numitul P.G., astfel că între cei doi s-a iscat un conflict, ce a

degenerat în acte de violență.

Conflictul respectiv a fost

aplanat de patronul discotecii, iar protagoniștii au revenit în local,

continuând să se distreze.

După aproximativ o oră,

P.G., însoțit de inculpatul P.I. au mers din nou la grupul în care se afla

B.I.D., cei trei începând să se certe și să se îmbrâncească reciproc.

În învălmășeala produsă,

inculpatul P.I. a scos din buzunar un cuțit, cu care a lovit pe victima L.I.A.,

ce intervenise pentru aplanarea scandalului, căreia i-a provocat o plagă

tăiată-înțepată, la nivelul hemitoracelui stâng, sub mamelonar.

Potrivit certificatului

medico-legal depus la dosar, rezultă că leziunea traumatică prezentată de

victimă nu a pus viața acesteia în primejdie, însă, această leziune a interesat

o zonă vitală, fiind evidentă intenția inculpatului de a suprima viața

victimei.

Intervenția eficientă și

promptă a cadrelor medicale din cadrul Spitalului județean Slatina a făcut ca leziunea

produsă să nu conducă la moartea victimei.

Situația de fapt reținută de

prima instanță, existența faptei, dar și vinovăția inculpatului, au fost

demonstrate de un probatoriu, constând în declarațiile de recunoaștere făcute

de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile martorilor B.Șt., B.I., P.G.,

P.T., cu cele declarate de partea vătămată L.I.A., cât și cu concluziile

actelor medico-legale, aflate la dosar.

În drept, s-a stabilit că

activitatea infracțională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus

descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. și

prevăzută de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere

criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar

și unele elemente ce privesc pe făptuitor, cu atitudine de recunoaștere a

învinuirilor, însă, cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru

infracțiuni de violență, pe de altă parte.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia soluției, sub aspectul că

pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre, sens în care a cerut reducerea

acestora.

Prin decizia penală nr. 31

din 3 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată

de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei în condițiile aplicării

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 și art. 76 C. pen.

Verificând actele dosarului

cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Ansamblul probelor

administrate în cauză a condus la concluzia că activitatea infracțională

desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit.

c) C. pen., și art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991.

De altfel, inculpatul nici nu

contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care le-a

recunoscut, ci cuantumul pedepsei rezultante aplicate, apreciată ca fiind prea

severă.

La individualizarea

pedepselor aplicate în cauză s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii

(vizând viața și integritatea persoanei), împrejurările și modalitatea concrete

de săvârșire, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale ale

inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat

anterior pentru mai multe infracțiuni de violență, astfel cum rezultă din fișa

de cazier judiciar, aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin

cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la solicitarea

inculpatului, în sensul de a i se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

se constată că aceasta nu poate fi primită întrucât din analiza declarațiilor

martorilor care au fost prezenți la locul incidentului reiese că inculpatul nu

a fost provocat de victimă.

Cât privește reținerea

circumstanțelor atenuante, solicitată de recurentul inculpat, Înalta Curte

apreciază că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice această solicitare a

inculpatului, pentru motivele expuse mai sus.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 31

din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 29 martie 2004 la 6 aprilie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.