ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 1 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat, de un an, 10 luni și 16 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 188/2000 a Tribunalului Prahova, rest care, în baza art. 36 și art. 40 C. pen., s-a contopit în pedeapsa de 9 ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată de către inculpat. Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la 29 martie 2004, la 19 octombrie 2004. S-a luat act că partea vătămată L.A. nu s-a constituit parte civilă în proces.

A fost obligat inculpatul la 6.777.679 lei, despăgubiri civile către partea civilă D.S.P. Olt, cu dobânzile legale, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la recuperarea integrală a debitului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul P.I., a locuit în orașul Boldești-Scăeni, județul Prahova, iar în timpul minorității a săvârșit mai multe infracțiuni cu violență, fiind condamnat prin sentința penală nr. 188/2000 a Tribunalului Prahova, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare. După eliberarea din penitenciar, în luna decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la domiciliul prietenului său, P.G., pe care-l cunoscuse în penitenciar, ce își avea domiciliul în comuna Milcov, județul Olt, unde a și locuit o vreme, perioadă în care a întreținut relații de concubinaj cu numita P.T., sora lui P.G.

În ziua de 31 ianuarie 2004, inculpatul s-a deplasat la discoteca M. din comuna Milcov, județul Olt, împreună cu prietenul și concubina sa, respectiv P.G. și P.T., în localul respectiv aflându-se mai multe persoane, printre care și victima L.I.A. În jurul orelor 22,00, în timp ce numitul B.I.D. dansa cu prietena sa, acesta a fost acostat pe ringul de dans de numitul P.G., astfel că între cei doi s-a iscat un conflict, ce a degenerat în acte de violență. Conflictul respectiv a fost aplanat de patronul discotecii, iar protagoniștii au revenit în local, continuând să se distreze. După aproximativ o oră, P.G., însoțit de inculpatul P.I. au mers din nou la grupul în care se afla B.I.D., cei trei începând să se certe și să se îmbrâncească reciproc.

În învălmășeala produsă, inculpatul P.I. a scos din buzunar un cuțit, cu care a lovit pe victima L.I.A., ce intervenise pentru aplanarea scandalului, căreia i-a provocat o plagă tăiată-înțepată, la nivelul hemitoracelui stâng, sub mamelonar. Potrivit certificatului medico-legal depus la dosar, rezultă că leziunea traumatică prezentată de victimă nu a pus viața acesteia în primejdie, însă, această leziune a interesat o zonă vitală, fiind evidentă intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Intervenția eficientă și promptă a cadrelor medicale din cadrul Spitalului județean Slatina a făcut ca leziunea produsă să nu conducă la moartea victimei.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, dar și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu, constând în declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile martorilor B.Șt., B.I., P.G., P.T., cu cele declarate de partea vătămată L.I.A., cât și cu concluziile actelor medico-legale, aflate la dosar. În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. și prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, cu atitudine de recunoaștere a învinuirilor, însă, cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de violență, pe de altă parte. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia soluției, sub aspectul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre, sens în care a cerut reducerea acestora. Prin decizia penală nr. 31 din 3 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei în condițiile aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Verificând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. Ansamblul probelor administrate în cauză a condus la concluzia că activitatea infracțională desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., și art. 1 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991.

De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care le-a recunoscut, ci cuantumul pedepsei rezultante aplicate, apreciată ca fiind prea severă. La individualizarea pedepselor aplicate în cauză s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii (vizând viața și integritatea persoanei), împrejurările și modalitatea concrete de săvârșire, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni de violență, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului, în sensul de a i se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., se constată că aceasta nu poate fi primită întrucât din analiza declarațiilor martorilor care au fost prezenți la locul incidentului reiese că inculpatul nu a fost provocat de victimă. Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, solicitată de recurentul inculpat, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice această solicitare a inculpatului, pentru motivele expuse mai sus. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 31 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 29 martie 2004 la 6 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2005.